Duzina de cuvinte – un adevãr cât un grãunte

Câte adevãruri pot fi spuse fãrã înconjur ? Sunt ele oare grãunţe ce pot împiedica mersul lin al vieţii? Nu odatã am auzit spunându-se “eu asta cred despre.. şi doream sã se ştie!”. Cã tu doreşti nu poate fi pus la îndoialã dar, oare celãlalt dorea sã ştie? Veţi spune poate cã un adevãr rãmâne un adevãr şi spus şi nespus şi atunci de ce sã tãcem? Chiar aşa, de ce?
Dacã tac înseamnã cã nu am fost întrebat. Şi cred eu cã este bine sã tac mai departe.
Dacã sunt întrebat, trebuie sã dau un rãspuns. Şi atunci, adevãrul iese la ivealã. Desigur, adevãrul meu. Simbioza dintre adevãrul tãu şi adevãrul meu este fragilã cãci, nu odatã s-au dovedit a fi atât de diferite încât, prieteniile s-au rupt. Pur şi simplu nu au rezistat acestui şoc.
Şi atunci ne întrebãm dacã nu era mai bine dacã am jertfi câte un adevãr din când în când. Meritã o prietenie aceastã renunţare la integritatea propriilor noastre crezuri? Indulgenţa cu care am privi greşelile celuilalt poate fi o reminiscenţã a vechii credinţe cã prietenul trebuie acceptat aşa cum este, fie cã greşeşte, fie cã nu?
Simbioza dintre cuvânt şi faptã ar fi reţeta unui parcurs lin în viaţã. Aşa credem. Dar se pare cã uneori, cuvântul poate sãpa adevãrate crevase în care se pierd şi faptele bune şi cuvintele dulci de altãdatã ce legau prieteniile. Ţi-ar trebui apoi nişte catalige sã poţi pãşi peste ele pentru a-ţi continua drumul. Şi atunci realizezi cã eşti un infirm, asemeni acelora ce şi-au pierdut o parte a corpului dar care continuã sã simtã durerea. Şi tu vei continua sã te gândeşti la prietenul tãu deşi, este atât de departe de tine, cu cât a fost mai mare distanţa dintre adevãrul tãu şi adevãrul lui. venit din timpuri fericite, gândul cã undeva ai un prieten, va trece mereu prin mintea ta, asemeni unui glonţ. Alunecând lin, fusiform, va lãsa o urmã curatã, în care se vor logodi douã gânduri: “niciodatã nu voi mai spune unui prieten adevãrul meu” şi “niciodatã un om care nu acceptã şi adevãrul meu, nu va mai fi prietenul meu”.
Logic sau nu, cuvânt de zidire sau cuvânt de ruinã, adevãrul rãmâne însã, doar adevãr.

Duzinã de cuvinte ce se adaugã celorlalte, mult mai harnicuţe, în tabel la psi

Sinaia – oraş sau staţiune ?

Despre oraşul Sinaia s-a scris mult. De fapt s-a scris mult despre staţiunea de interes national Sinaia. Dar oare cum ar trebui sã privim Sinaia: ca pe o staţiune sau ca pe o localitate între ale cãrei margini putem sã ne petrecem concediul?
Ce este o staţiune? Aş defini staţiunea, ca fiind acel loc special în care poţi gãsi spaţii de cazare, de recreere, de tratament, locuri dedicate practicãrii sporturilor de varã sau de iarnã. Veţi spune desigur cã, Sinaia este în primul rând staţiune cãci, hotãrârea luatã de Regele Carol I în urmã cu 140 de ani de cumpãra teren şi de a ridica Castelul Peleş pe aceste meleaguri, este cea care a fãcut posibilã dezvoltarea sa. Ĩn jurul castelului au început bogaţii timpului sã construiascã vile cu arhitecturã elegantã, destinate sejururilor de recreere alãturi de familia regalã, iar construcţia cãii ferate ce fãcea legãtura cu Capitala şi astfel cu restul lumii, a fãcut posibilã dezvoltarea sa economicã şi implicit, turisticã.102_7331 102_7371

Astãzi oraşul Sinaia este de departe cea mai cunoscutã destinaţie turisticã de pe Valea Prahovei, frumuseţea locurilor, multitudinea traseelor montane şi posibilitãţile diverse de cazare, fac uşoarã alegerea sa ca loc de petrecere a timpului liber.
Dar ce facem cu locuitorii oraşului Sinaia? Cu toţi acei oameni care trãiesc zi de zi în mijlocul unui şuvoi gãlãgios ce cotropeşte la propriu, fiecare palmã de loc din oraşul lor?
Cum fac ei faţã asaltului susţinut a mii şi mii de turişti curioşi, grãbiţi, hotãrâţi sã-şi gãseascã uşor drumul spre locul visurilor lor în care sã-şi petreacã vacanţa doritã?
Cum se descurcã ei într-un oraş în care unitãţile de cazare au crescut exponenţial neţinând loc, dupã pãrerea mea, de posibilitãţile reale ale infrastructurii oraşului de a le susţine?
Drumuri, apã curentã, electricitate, parcãri, unitãţi sanitare şi câte şi mai câte sunt necesare într-un oraş, toate sunt afectate de creşterea populaţiei sezoniere, putând pune mari probleme rezindenţilor. Toate aceste gânduri m-au însoţit în ultima mea plimbare prin Sinaia. De data aceasta, am vrut sã fiu doar un turist venit sã caute adresa unei cunoştiinţe. Am strãbãtut oraşul la pas, câteva zile, observând localnicii, mersul lor spre casã pe drumuri agãţate de poala pãdurii, cãutând policlinica, şcoala, piaţa şi încercând sã le înţeleg viaţa.
Am povestit cã am locuit timp de patru ani în Constanţa Atunci am înţeles ce diferenţã este între turistul îndrãgostit de staţiunea Constanţa venit sã-şi petreacã câteva zile nebune de vacanţã şi omul care zi de zi, trãieşte viaţa banalã a oricãrui cetãţean dintr-o aşezare din aceastã ţarã ce are şi statut de staţiune.
Deci iatã-mã deci în Sinaia, cãutând strada Primãverii.O stradã ce porneşte din b-dul Carol I, cu mai puţin de 20 de case, situatã în centrul oraşului pe care se aflã şi Poliţia localã. 102_7379 102_7387 102_7393

Cât de uşor credeţi cã mi-a fost sã o gãsesc? Ĩn primul rând am întrebat o mulţime de locuitori ce nu au ştiut sã mã îndrume deşi pe acea stradã era dupã cum am spus, sediul poliţiei locale. Apoi am cãutat plãcuţele cu numele strãzilor care în marea lor majoritate lipsesc cu desãvârşire sau se odihnesc pe bãncile din curţile oamenilor. Poate cãzuserã din cuie, poate urmau sã fie montate unele noi, dar acest lucru nu schimbã cu nimic faptul cã nu sunt de ajutor celor ce vin în oraş şi vor sã gãseascã o anume adresã. Peste tot: pe stâlpi, pe garduri, pe panouri publicitare sunt indicatoare care te îndrumã cãtre hoteluri, terase, restaurante, pensiuni, cabane dar, unde sunt plãcuţele cu numele strãzilor?
Pânã la urmã turistul din mine a pornit încrezãtor cãtre Punctul de informare deschis lângã Primãria oraşului unde am primit informaţia doritã şi o hartã pe care mi-a fost marcat traseul de parcurs. Am fost surprinsã plãcut sã gãsesc acest punct dar aş avea o observaţie de fãcut: multe pliante turistice despre tot felul de destinaţii turistice din lume şi din ţara noastrã dar, din pãcate cred eu, prea puţine despre Sinaia, despre traseele turistice din zonã, despre obiectivele turistice din Sinaia. Meritã mai mult, nu? Zecile de obiective turistice şi de trasee montane trebuie sã fie fãcute cunoscute tuturor ce trec pragul acestui punct de informare.102_7342 102_7343

Se lucreazã de zor la modernizarea drumurilor. Am admirat Pasajul scãrilor sau mai exact, strada Aosta, ce face legãtura dintre str. Schiorilor şi centru. Am vrut sã numãr treptele sã vãd câte sunt. Aşa ca o joacã! Poate sunt mai multe decât are vestitul pasaj al şcolarilor din vechea cetate a Sighişoarei ! Sincer este o informaţie ce ar merita sã fie cunoscutã de turişti, gândind bineînţeles, cã localnicii o cunosc.102_7323 102_7327

Dar poate cã vreţi sã vedeţi cum aratã micul pasaj cu scãri ce face legãtura dintre strada Cuza Vodã şi strada Primãverii pe care a trebuit sã cobor ? Ştiu cã este folosit doar de locuitorii din zonã şi deci probabil mai are de aşteptat sã-i vinã rândul la refacere. Cine sã se plângã? Poate doar turiştii rãtãciţii ca mine ce se avântã pe treptele sale fiind prea dornici sã gãseascã o anume adresã !102_7376 102_7378
Şi nu este o situaţie singularã: multe strãzi au nevoie de reparaţii. Strãzi pe care în cea mai mare mãsurã se deplaseazã doar locuitorii oraşului Sinaia. Locuitorii dar şi turişti curioşi,aşa ca mine.102_7291
Cam aşa arãta trotuarul Cãii Braşovului, pe care ar fi trebuit sã mã deplasez în cele cinci zile cât am stat la Sinaia. Adicã eu am mers pe carosabil ferindu-mã de maşinile ce treceau în goanã, trotuarul etalându-şi mai departe frumuseţea florilor şi ca mine merg zilnic sute de oameni. De ce?102_6858 102_6865 102_6871
Sinaia este un oraş superb. Nãscut odatã cu regalitatea, Sinaia a pãşit în lume având case frumoase ridicate în vremuri în care bunul gust era apreciat. Pãcat cã astãzi multe dintre ele îşi plâng singurãtea prin grãdini pãrãsite.
Parcul Ghica situat în centrul oraşului, are însã o nouã viaţã plinã de culoare şi cei ce iubesc veveriţele ar trebui sã vinã pregãtiţi cu alune.

Parcul Ghica

Parcul Ghica

102_7531 102_7475
Inutil sã vã invit sã vizitaţi Peleşul sau Pelişorul! Cine poate rezista?102_6989

Castelul Pelisor

Castelul Pelisor

Dar drumul pe care trebuie sã te deplasezi este desfundat pe alocuri şi îţi trebuie mare atenţie pentru a-i evita capcanele. Fie cã vii pe Aleea Peleşului, fie cã urci pe Aleea Carmen Sylva ai aceleaşi probleme ce dureazã de prea mult timp şi nu dau semne de rezolvare. Poate, în curând le va veni rândul la reparat şi atunci nimic nu va ştirbi plãcerea plimbãrilor spre minunatul parc ce înconjoarã castelul.102_7032
Mã opresc acum aici, nu cã aş fi primit rãspunsuri la frãmântãrile mele legate de oraşul-staţiune, dar sunt încã atâtea de spus despre “Sinaia – cel mai frumos oraş mic din România”! Sintagma nu îmi aparţine ci am citit-o în numãrul 5 al “Revistei de veşti bune – Sinaia” luatã de la Punctul de informare. Mi-a plãcut editorialul scris de MVP, in care spune: “Suntem generaţia cãlãtoare din dragoste pentru experienţe noi. Pentru ca apoi sã ne intoarcem aici, unde sã punem la bãtaie tot ce am gãsit prin lume şi sã creştem un oraş de poveste.” Sinaia, oraşul lor, al sinãienilor pe care am pornit şi eu sã-l descopãr odatã cu întrebarea: “Ştiţi vã rog unde este strada Primãverii?” aşa cum, cu ani în urmã porneam curajoasã sã descopãr oraşul constãnţenilor – Constanţa.102_7959 102_7960

Concurs de varã cu scoici

Vavaly ne-a invitat la joacã! Albe sau colorate, mititele sau mai mari, autohtone sau de pe meleaguri îndepãrtate, scoicile ne aşteaptã varã de varã, la malul mãrii. Cine nu s-a aplecat sã culeagã podoabele mãrii ? Cine nu a întins mâna spre tarabele pline de cochilii multicolore din bazarul estival? Vãd mâini ridicate, deja? Nici nu mã gândeam altfel! Deci, am trecut la treabã Şi iatã ce am fãcut!

102_7908 102_7911

Dor

DSC08053

Te vreau si te plâng,
Te chem şi te-alung,
m-aşez la rãscruci
sã vãd unde-apuci
te strig sã mã uiţi,
gândesc cã mã minţi
te rog sã rãmâi
mã uit dacã vii
ascult paşii grei
ce calcã sub ei
tãceri fãrã nor
şi gânduri ce dor
sunt vie sau mor
aş vrea dar nu pot
sã strig.
E prea frig
În noaptea ce frige
Şi-n scrumul de vise
Adorm.

haiku

Tema: sânziene

De sânziene –
Visurile fetelor
Ĩnvârt horele

sânzienele –
cununi stau aruncate
pe culmea casei

de sânziene –
ploi repezi spalã tinda
pãmânt înecat

de sânziene –
în jurul casei fãclii
alungã noaptea

un buchet magic
flori albe de ferigã
de sânziene –

(in aceasta noapte se spune ca rasare in mod magic floarea alba de feriga, care aduce noroc celui care o va culege, infruntand curajos duhurile care o pazesc; acesta va putea citi gandurile oamenilor si va descoperi comori ascunse –sursa google)

de sânziene –
pe drum flori risipite
galbene chemãri

pe câmp înfloresc
în galben vis de varã
sânzienele -

de sânziene –
ape curate spalã
pãcatele vechi

un buchet galben
la fereşti strânge vise
de sânziene –

fete aleargã
în roua dimineţii
sânzienele –

în zori rãsunã
chemãrile fetelor
sânzienele –

 

haiku

Tema: întâi iunie

întâi iunie -
o floare semn de carte
jurnalul Annei*
(Jurnalul Annei Frank)

(inscrisa concurs Roumanian Kukai)

din poza veche
un copil râde vieţii
întâi iunie –

întâi iunie –
un coş de fum ruginit
jurnalul Annei

întâi iunie -
lângã groapa de gunoi
copiii muncesc

hai în carusel
cãluţii se învârtesc
întâi iunie -

întâi iunie -
douã mânuţe strâng la piept
mica pãpuşã

întâi iunie -
o scrisoare deschisã
în pozã buna

cãluţul de lemn
poartã în şa un bãiat
întâi iunie -

întâi iunie –
un copil strânge la piept
ursul de pluş

un coş fără fum
lângă gard o floare
întâi iunie -

întâi iunie -
sper să citeşti scrisoarea …
cu drag mama ta

Ce este singurãtatea?

sursa google

sursa google

Singurãtatea?
Tãceri înghesuite între buzele strânse aprig.
Capete întoarse când ochii nu vor sã priveascã chipul altãdatã atât de drag.
Uşi trântite cu fricã, strivind între canaturi spaima de a nu fi urmatã de paşii ce altãdatã inima îi numãra cu emoţie: unul, doi, trei, acum sunã! Fug!
Telefoane mute, cãsuţe fãrã mesaje şi agende cu pagini goale. Mâine stau acasã, poimâine stau tot acasã. De fapt acasã este foarte bine, este linişte, nimeni nu-mi cere nimic. Nimic prea mult, nimic imposibil, nimic de care nu mã pot despãrţi.
Fac doar ce vreau.
Spun doar ce vreau sã aud.
Uneori vrei sã fi singur. Dar ar fi bine dacã dincolo de uşa singurãtãţii tale ar veghea un prieten. Când gândurile nãscute din singurãtate te-ar doborâ, ar fi minunat sã fie gata sã te prindã în braţe. Şi mai bine ar fi dacã nu ar pune prea multe întrebãri pânã când te hotãrãşti tu sã vorbeşti. Sã fie rãbdãtor. Foarte rãbdãtor.
Rareori vreau sã fiu singurã. Atunci înseamnã cã îmi este fricã. Fricã sã spun cu voce tare cã am o problemã. Atunci tac. Tuturor le este fricã de tãcerile mele. Ĩnseamnã cã nu sunt în apele mele şi veselia mea piere şi toţi aşteaptã încordaţi sã vorbesc din nou. Sau sã scriu. Nu, singurãtatea nu îmi face bine.
Singurãtatea nu a fãcut bine decât celor ce cautã rãspunsuri nescrise încã, în cãrţi. Pentru scurt timp. Pânã la aflarea rãspunsului, apoi au avut nevoie de alţi oameni cu care sã-şi împartã bucuria descoperirii.
Singurãtatea este virtutea celor ce pot sta departe de oameni. Puţini sunt aleşi. Şi mai puţini sunt cei rãmasi pânã la sfârsit.

Nici în copilãrie, nici în adolescenţã, nici la maturitate şi nici la bãtrâneţe omul nu trebuie sã fie singur.

Social Media For Parents

Cu ceva timp în urmã am scris un articol în care vorbeam despre viziunea mea asupra rolului pãrinţilor în dezvoltarea copiilor. Vorbeam atunci despre eforturile pe care noi ca pãrinţi, trebuie sã le facem permanent dacã dorim sã rãmânem prezenţi în viaţa copiilor noştri pe tot parcursul dezvoltãrii lor. Timpurile moderne ne provoacã nu de puţine ori sã ne depãşim propriile limite, sã învãţãm permanent pentru a tine pasul cu ei, sã ne adaptãm schimbãri lor apãrute în sistemul de comunicare inter-personalã. Şi dacã acest lucru presupune sã ne facem cont de facebook sau sã navigãm pe net în cãutarea rãspunsurilor la acele întrebãri ale copiilor care ne  pun în dificultate, de ce sã nu o facem?
Dar dacã copilul tãu te îndeamnã sã scrii, sã-ţi faci un blog, ce rãspunzi? Cã nu ai timp? Cã nu ştii care ar fi subiectele despre care ai putea vorbi? Cã nu ar interesa pe nimeni ce ai tu de spus tu? Cam asta am rãspuns eu. Apoi m-am gândit mai bine şi mi-am spus cã am câteva idei despre viaţã, despre copii, despre temeri sau cum pot sã ajut.
Cred cã viaţa îţi oferã posibilitatea sã cunoşti oameni şi fapte. Cred cã aceste întâlniri pot sã schimbe vieţi şi de aceea este important sã fii mereu deschis spre dialog.
Acesta este motivul pentru care atunci când fiica mea mi-a atras atenţia asupra evenimentului din data de 8 iule 2014 privind conferinţa organizatã de Social Media For Parents, dedicatã pãrinţilor activi din mediul online, am fost imediat interesatã.
Deci, iatã-mã  în aşteptarea întâlnirii cu pãrinţii care nu se tem de comunicarea în mediul online şi care vor ca mediul online sã fie un sprijin sigur în dezvoltarea tinerilor, pentru cã asa cum am mai spus, consider cã prezenta unui pãrinte in viaţa copilului sãu nu se rezumã la mâncare, imbrãcãminte, scoalã. Pãrintele şi copilul cresc impreunã, descoperã lumea împreunã, stabilesc raporturi cu cei din jur în baza cãrora ulterior, vor înţelege lumea şi mersul ei. Pãrintele trebuie sã rãmânã pãrinte, copilul sã ramânã copil dar, el trebuie înţeles doar în raport cu universul în care evolueazã. Dacã nu faci eforturi sã-i cunosti prietenii, colegii, profesorii, cãrtţle care îi plac, jocurile, nu vei putea ţine pasul cu transformarile societãţii şi nu vei putea niciodatã sã-l sfãtuiesti corect. Mereu vei fi în urma lui cu un pas, apoi cu o sutã de pasi şi panã la final, vei ramane atât de departe cã nu vei mai gãsi niciodatã drumul spre el.

psi luneli – postare dupa o imagine

10300981_10202172686789157_1408305498683476645_nDouã mâţe rãzgâiate,
Nici copile, nici prea coapte
Stau tãcute, gânditoare, suspinând :
“- Ce spui dragã – spuse blonda-
– Sã-mi pun gene sau
Un lifting mic sã-mi fac?
Mi-aş vopsi un pic şi blana
Şi gheruţele-aş scurta!”
“-Vai! – rãspunde bruneţica,
Lung privindu-şi surioara,
– Ce-ţi veni sã-ţi schimbi iar look-ul
Te ţii bine, nu-i momentul
Sã dai tonul la schimbare!”
Gânditoare stã blondina
Nu prea ştie ce sã creadã,
Sincerã sã fie bruna când îi spune
sã mai şadã nevopsitã sau,
Cum prefãcutã-o ştie, vrea sã fie
Ea cea care, modei suflu nou sã-i dea,
Şi pe ea sã o traducã
cã a aşa se poartã-n modã
fãrã milã calci pe labe concurenţa.
Deci, privindu-si lung amica
Îi şopti pe sub mustaţã:
“- Aşa spui? Prea bine dragã!
Mâine eu voi sta acasã,
sã mã odihnesc un pic!”
Însã gândul sãu e altul:
“- Mâine la salon voi fi cea dintâi la tuns,
Şi-apoi, cu gheruţele scurtate
şi cu botoxul cel nou,
Voi ieşi la preumblare peste garduri,
Ca sã vãd cum toţi motanii
puşi în coadã mã privesc şi,
Cum scumpa mea amicã
De invidie lovitã, cade-n stradã leşinatã!”.
O moralã are însã şi povestea cu pisici:
Uneori prietenia nu prea este cum a fost.
Astãzi ai mare nevoie de-un prieten şi atunci,
Îl iubeşti şi-l porţi pe labe, mã scuzaţi, pe palme spun,
Dar, când ţi-a trecut nevoia, uiţi şi numele şi chipul
Şi cu greu mai dai bineţe. Dar aşa se poartã-n modã!
Dar, de schimbãtoare-i moda şi de viaţa pare a fi,
Sa pãstraţi de voi alãturi, un prieten orice ar fi!

Am întãrziat psiluneala dar nu aş vrea sã mai lipsesc din tabel şi deci postez !

Duzina de cuvinte – amintirile

 
Pe rugul amintirilor ardem adesea fãrã flacarã. O scânteie de niciunde venitã aprinde risipita pulbere a faptelor trecute şi dintre tablourile adunãtoare de imagini ce alcãtuiesc o viatã, scoate la ivealã poveşti ce se vor spuse.
Uneori apatici, alteori cuprinşi de frenezie ne lãsãm purtaţi în timpuri în care ne arãtam rãzboinici şi ne luam la trântã cu viaţa. Poate cã trecerea timpului ne-a înmuiat pornirile aprige, poate cã dimpotrivã astãzi, pãpuşile de cearã de altãdatã s-au transformat în adevãrate de fiare aflate mereu la pândã, cu toţii pãstrãm în sufletele noastre neatinşi, gingaşii boboci ai primei iubiri.
Amintirile sunt ca o boalã: te înmoaie, te scot din rând, te izoleazã, te determinã sã ceri ajutor si la sfârşit ori eşti mai puternic, imun fiind la oricare chemare din trecut, ori rãmâi pe vecie prins în acel sâmbure de realitate înţeles doar de tine.
Lanţul amintirilor. Un titlu de film. Dar cu timpul realizezi ca în viaţã nu existã o amintire. Existã amintiri. Fiecare amintire spune povestea unei clipe. Fiecare clipã se ţine însã strâns de altã clipã, şi atunci când chemi o amintire ea nu va veni singurã. Va aduce cu ea fapte, oameni, locuri. Unele ne vor bucura, altele ne vor face sã suferim. Uneori mã întreb ce mã face sã sufãr mai mult: cã a trecut timpul sau cã atunci nu am putut sã-l ţin în loc?
Duzinele de cuvinte, ca de obicei, vã aşteaptã cuminţi, la psi

Previous Older Entries

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 172 other followers