DN 66A – Băile Herculane – Câmpul lui Neag Partea a II-a

Continuăm călătoria și vom străbate împreună ultimii 20 de km până la punctul în care, trecând  în județul Hunedoara salutăm cu bucurie apariția minunatului asfalt ce marchează trecerea noastră în secolul XX. Știu că suntem în secolul XXI dar și în urmă cu 100 de ani existau drumuri mai bune decât cel pe care tocmai l-am parcurs. Înaintăm fericiți pe cei aproximativ 16 km -tronsoanele I și II executate între 1999 și 2006, admirăm Jiul de Vest și toate lucrările de artă ce deschid ochilor noștri priveliști minunate . Rămâne totuși o întrebare: cum reușim noi să fim campionii lucrărilor neterminate? Începem și ne oprim înainte de a da sens lucrărilor. 16 km de drum minunat (ar mai fi destule lucrări de finalizat dar, în principiu se circulă de plăcere), care se oprește în pădure. Brusc. Lucrări hidrotehnice oprite peste tot în țară și astăzi munții pleacă la vale. Vrem sau nu, oamenii locuiesc în acele locuri izolate dar atât de frumoase. Vrem sau nu, orice lucrarea trebuie gândită să răspundă atât nevoilor de astăzi a oamenilor cât și a celor ce vor veni. Dar să oprești timpul în loc nu este posibil!
Reamintesc câteva din informațiile privind drumul parcurs din postarea Pe DN 66A de la Băile Herculane la Câmpul lui Neag Partea a I-a:
Am plecat din Băile Herculane la 10.45 de la intersecția DJ 608D cu DN 67D. Îl voi considera Km 0, din acest urmând să marchez kilometrii parcurși de mine pe acest traseu până la punctul în care începe asfaltul în județul Hunedoara .
Trebuie să fac câteva mențiuni speciale :
Din păcate calitatea fotografiilor nu este foarte bună din cauza condițiilor. Fotografiind din mașină, în mers de cele mai multe ori când declanșam, dădeam în gropile drumului și nici lumină prea multă nu am avut sub ”poala pădurii”.
Am oprit când s-a putut să fotografiez dar, cum drumul era îngust nu riscam să rămânem prea mult pe loc și nici să cad în râpe.
DN 66A este un drum pentru mașini de teren, echipate pentru teren accidentat. Este bine ca șoferul să aibă experiență pe astfel de drumuri. Orice se poate întâmpla și trebuie să rămâi calm. Nu este suficient să ai roată de rezervă, trebuie să știi să faci pana, să nu fie prezoanele înțepenite și compresorul să funcționeze.
Nu recomand acest traseu mai ales între Izbucul (izvoarele) Cernei și limita Județului Hunedoara, la asfalt. Dacă aș fi bănuit dificultatea traseului așa cum am descoperit-o parcurgându-l, nu plecam la drum. Nu există semnal la celular pe acest traseu astfel încât dacă se întâmplă ceva nu ai cum să anunți. Va trebui să te întorci la exploatarea forestieră unde sunt muncitorii. Pe jos. Noi am făcut acest traseu sâmbata pe 13 septembrie 2014 și astfel exploatarea nu lucra. În afară de cele două camioane încărcate cu lemne nu ne-am întâlnit cu alte utilaje și nici nu am riscat să fin surprinși de buștenii tăiați porniți la vale pe munte.
Timpul este imprevizibil la munte și deși am plecat pe vreme frumoasă, putea oricând să se pornească ploaia ceea ce ar fi făcut unele sectoare de drum de netrecut chiar și pentru mașina noastră, nemai vorbind de pericolul unor căderi de bolovani sau arbori.
După cum vedeți nu am ignorat pericolul, nu am cunoscut însă tot ceea ce ar fi trebuit să știm dar, experiența la drum ne-a ajutat, mașina de asemenea și poate că am avut și noroc.
Las pozele să vorbească și astfel să vă faceți o o idee despre starea drumului național 66 A, (forestier sub acoperire, cum îi spun eu), un drum ce străbate o zonă magnifică, dar pe care deocamdată nu se poate circula în siguranță.
Am parcurs 85 km pe acest drum în 4h30min, pe timp frumos, după câteva zile în care nu plouase. Va rămâne o experiență singulară dacă acest drum nu va fi finalizat în acest deceniu. Asemeni drumului de la Măgura la Moeciu de Jos, lăsat de izbeliște de ani de zile și care străbate și el o localitate ai cărei locuitori cred că ar vrea să pășească în secolul XXI, drumul de la Băile Herculane la Câmpul lui Neag ar servi turismului românesc, ar putea da viață unor localități ce par a nu face parte din această țară, altfel nu-mi explic de ce sunt uitate de guvernanți. Oricât ar fi de frumoase pensiunile, turiștii nu pot veni pe jos și nici nu vor să-și rupă mașinile până acolo.
Fotografiile le veți putea vedea pe Călător prin țara mea.facebook

Pe DN66A – De la Băile Herculane la Câmpul lui Neag Partea a I-a

Spre Cerna-sat pe DN 66A

Spre Cerna-sat pe DN 66A

 

 

Probabil că mulți dintre voi cunosc povestea acestui drum național ce trebuia să unească Stațiunea Băile Herculane din județul Caraș-Severin de localitatea Câmpul lui Neag , din județul Hunedoara . Dacă acest drum pompos numit astăzi ”drum național” ar fi fost realizat la standardele cerute de categoria la care a fost trecut în anul 1999, s-ar fi putut parcurge zone de o frumusețe extraordinară în timp convenabil și în condiții de siguranță. Problema acestui drum parea fi aceea că străbate Parcul Național Cerna-Domogled și că se apropie de limita Parcului Național Retezat. Asemeni acestor zone sunt multe alte locuri din această țară și s-au găsit totuși soluții tehnice de realizare a drumurilor de acces și care nu distrug zona străbătută. Un astfel de drum, cu o singură bandă de circulație și cu platforme pentru staționare la întâlnirea cu autovehiculele din sensul opus este cel pe care am mers de curând în Rezervația Naturală Cheile Rudăriei, din Caraș-Severin unde am vizitat morile de apă de pe Rudărica, vechi de sute de ani. Asfaltat, marcat cu indicatoare, perfect circulabil în condițiile în care și aici există exploatare forestieră în lucru. Acest lucru bănuiesc că a fost posibil pentru că în primul rând nu s-a uitat nicio clipă că peste tot trăiesc oameni, de mulți ani și că și ei au dreptul la o viață normală, potrivită timpurilor de astăzi. Au dreptul la drumuri bune care să le asigure legătura cu țara, să le dea posibilitatea să se dezvolte, nu să rămână prizonieri în secolele trecute. Nu putem și cred că nici nu avem dreptul să oprim timpul în loc pentru niște oameni doar pentru zona în care s-au născut și continuă să trăiască sunt considerate deosebite. Este necesar să se educe turiștii, să se impună și să se aplice măsuri punitive pentru cei ce nu se conformeză, dar trebuie să continuăm să dăm posibilitatea tuturor locuitorilor din cele mai izolate sate să circule în siguranță, tot timpul anului. Drumuri bune înseamnă comerț, înseamnă acces la educație, înseamnă acces la sănătate. Toți sunt cetațeni acestei țări, plătesc taxe și deci au drepturi egale cu cei de la orașe, la dezvoltare. Drumul DN 66A străbate localitate Cerna-sat, o localitate veche în care trăiec oamenii și pentru care legăturile cu restul țării sunt dificile, pe un drum în mare parte forestier. Nici drumul spre barajul lui Iovanu betonat cândva, nu arată astăzi prea bine.
Dar să o luăm cu începutul. Decizia de a face acest traseu a fost luată după ce am cules informații din toate sursele avute la îndemână. Cam puține e drept, dar asta a fost: net, locuitorii din Băile Herculane și Cerna-sat. Am constat că traseul nu a fost făcut în totalitate de prea mulți și străbătându-l am înțeles și de ce.
Între Băile Herculane și Cerna-sat chiar dacă drumul este mai mult forestier totuși poate fi făcut destul de ușor cu o mașină obișnuită, dar trebuie să se țină cont de faptul că sunt porțiuni de drum cu denivelări mari. Noi am făcut acest drum cu un VW Touareg și astfel am putut trece prin toate gropile și șleaurile lăsate de trecerea camioanelor încărcate.
Între Cerna-sat și barajul lui Iovanu (nu m-am lămurit foarte bine dacă este Iovanu sau Ivanu) drum ce a fost cândva betonat, este destul de afectat de alunecările de teren și de trecerea timpului. Poate nu se știe că fără lucrări de întreținere, nici chiar betonul nu rezistă .
De la baraj și până la Popasul de la Izbucul Cernei sau Izvoarele Cernei cum este mai cunoscut, drumul este forestier, cu porțiuni foarte denivelate, cu bălți de aproape 50 de cm adâncime, cu zone afectate de căderile de pietre sau arbori sau de prăbușiri ale marginilor. A fost după părerea mea partea cea mai dificilă a drumului, chiar periculoasă pe alocuri căci orice întâlnire cu un alt vehicol ar fi fost greu rezolvat. Drumul este îngust permițând trecerea unui singur autovehicul, având porțiuni unde este imposibilă orice manevră de evitare. Noi am avut noroc, căci ne-am întâlmit cu o altă mașină într-un loc ce ne-a permis să dăm cu spatele pentru a-i face loc să treacă. Cu câteva sute de metri mai în spate, drumul era îngustat de o cădere de bolovani și nu am fi putut face această manevră. Tot drumul merge agățat de munte, având pe o parte peretele de piatră și de cealaltă parte se deschide hăul. De altfel suntem avertizați că traversăm o zonă de exploatare forestieră în lucru, unde poți oricând să te întâlnești cu utilaje sau să fie drumul blocat de arborii tăiați.
O astfel de întâlnire cu camioane încărcate cu bușteni, am avut-o la Popasul Izbucul Cernei. Am dat înapoi pentru a le face loc, dar fără să realizăm că ar fi trebuit să ne asigurăm că o facem în siguranță și astfel aveam să descoperim câțiva kilometrii mai departe că avem o pană urâtă.
De la Izbucul Cernei și până unde avea să înceapă asfaltul, în apropierea trecerii în județul Hunedoara drumul va alterna cu porțiuni bune (pentru un drum forestier, a nu se uita că despre un astfel de drum vorbim chiar dacă este botezat ” național”) și cu porțiuni denivelate, cu arbori căzuți, sau cu bălți.
Fiind o zonă montană cu vegetație bogată și cu pâraie bogate ce curg pe versanți, drumul este în permanență umed și relativ întunecat.
Am plecat din Băile Herculane la 10.45 de la intersecția DJ608D cu DN 67D. Îl voi considera Km 0, din acest punct urmând să marchez kilometrii parcurși de mine pe acest traseu până la punctul în care începe asfaltul în județul Hunedoara.
Trebuie să fac câteva mențiuni speciale :
Din păcate calitatea fotografiilor nu este foarte bună din cauza condițiilor. Fotografiind din mașină, în mers de cele mai multe ori când declanșam, dădeam în gropile drumului și nici lumină prea multă nu am avut sub ”poala pădurii”.
Am oprit când s-a putut să fotografiez dar, cum drumul era îngust nu riscam să rămânem prea mult pe loc și nici să cad în râpe.
DN 66A este un drum pentru mașini de teren, echipate pentru teren accidentat. Este bine ca șoferul să aibă experiență pe astfel de drumuri. Orice se poate întâmpla și trebuie să rămâi calm. Nu este suficient să ai roată de rezervă, trebuie să știi să faci pana, să nu fie prezoanele înțepenite și compresorul să funcționeze.
Nu recomand acest traseu mai ales între Izbucul (izvoarele) Cernei și limita Județului Hunedoara, la asfalt. Dacă aș fi bănuit dificultatea traseului așa cum am descoperit-o parcurgându-l, nu plecam la drum. Nu există semnal la celular pe acest traseu astfel încât dacă se întâmplă ceva nu ai cum să anunți. Va trebui să te întorci la exploatarea forestieră unde sunt muncitorii. Pe jos. Noi am făcut acest traseu sâmbata pe 13 septembrie 2014 și astfel exploatarea nu lucra. În afară de cele două camioane încărcate cu lemne nu ne-am întâlnit cu alte utilaje și nici nu am riscat să fin surprinși de buștenii tăiați porniți la vale pe munte.
Timpul este imprevizibil la munte și deși am plecat pe vreme frumoasă, putea oricând să se pornească ploaia ceea ce ar fi făcut unele sectoare de drum de netrecut chiar și pentru mașina noastră, nemai vorbind de pericolul unor căderi de bolovani sau arbori.
După cum vedeți nu am ignorat pericolul, nu am cunoscut însă tot ceea ce ar fi trebuit să știm dar, experiența la drum ne-a ajutat, mașina de asemenea și poate că am avut și noroc.
Las pozele să vorbească și astfel să vă faceți o o idee despre starea drumului național 66 A, (forestier sub acoperire, cum îi spun eu), un drum ce străbate o zonă magnifică, dar pe care deocamdată nu se poate circula în siguranță.
Am parcurs 85 km pe acest drum în 4h30min, pe timp frumos, după câteva zile în care nu plouase. Va rămâne o experiență singulară dacă acest drum nu va fi finalizat în acest deceniu. Asemeni drumului de la Măgura la Moeciu de Jos, lăsat de izbeliște de ani de zile și care străbate și el o localitate ai cărei locuitori cred că ar vrea să pășească în secolul XXI, drumul de la Băile Herculane la Câmpul lui Neag ar servi turismului românesc, ar putea da viață unor localități ce par a nu face parte din această țară, altfel nu-mi explic de ce sunt uitate de guvernanți. Oricât ar fi de frumoase pensiunile, turiștii nu pot veni pe jos și nici nu vor să-și rupă mașinile până acolo.

Iesirea din Băile Herculane KM 0 ora 10.45

Iesirea din Băile Herculane
KM 0 ora 10.45

Pe malul Cernei spre Cerna-sat

Spre Cerna-sat

This slideshow requires JavaScript.

Cerna-sat, județul Gorj Km 37, ora 11.30

Cerna-sat, județul Gorj
Km 37, ora 11.30

Cerna-sat

This slideshow requires JavaScript.

 

Ieșirea din  Cerna-sat Km 41, ora 11.45

Ieșirea din Cerna-sat
Km 41, ora 11.45

 

Drumul spre barajul lui Iovanu

This slideshow requires JavaScript.

Cabana dintre drumuri. spre baraj apucăm la dreapta peste pod.

This slideshow requires JavaScript.

Barajul lui Iovanu Km 48

This slideshow requires JavaScript.

Panou avertizare 41 km, drum forestier închis circulației în perioada 15.10 – 31.03.

DSCF4067

Pod peste Cerna Km 52DSCF4112

 

 

This slideshow requires JavaScript.

Atenționare ”Parchet în lucru” . Începe zona de exploatare forestieră. Km 62

Drum forestier dificil, pe alocuri periculos cu aglomerări de bușteni, maluri surpate .

 

DSCF4176

DSCF4194

DSCF4180 DSCF4178

Mă opresc aici la Km 65. Confluența de ape –  în  Partea a II-a a aventurii pe DN 66A

haiku

vis de mărire
funigel plăpând leagă –
  ciulini și flori

Uită o carte undeva! – Oublie un livre quelque part!

DSCF3820

DSCF3821

Campanie internațională de promovare a lecturii

Ai găsit această carte? Nu te uita în jur să mă găsești. Nu alerga după mine să-mi înapoiezi cartea. Am lăsat-o special pentru tine așa că poți să o iei cu încredere. Citește-o. Păstreaz-o. Pune-o într-un raft din biblioteca ta. Alege apoi o altă carte dintre cele pe care le ai și ”uit-o” la rândul tău pe o bancă din parc sau pe bancheta din autobuz. Să nu îți pară rău după ea. Va fi mesagerul iubirilor tale. Va spune povestea lumii ce iubești. Va purta mai departe gândul tău cel mai frumos.
Poți la fel de bine să ”uiți” la rândul tău această carte. Va fi cartea noastră călătoare. A mea. A ta. A ei. A lui. A tuturor celor ce, citind-o, vor prețui cuvântul scris.
Carte frumoasă, carte fără vîrstă, carte dincolo de timp.
Gânduri frumoase, gânduri fără vârstă, gânduri dincolo de timp.
Carte dragă, iartă-mă că te-am ”uitat”! Pornește la drum alături de cel ce te-a găsit! Poate cândva, undeva, cineva va scrie povestea călătoriei tale.
 
Cu drag, o uitucă îndrăgostită de cărți!
10 septembrie 2014
DSCF3825
DSCF3824
 
P.S. Draga mea carte,
Te-am văzut cum ai rămas așteptând o mână să te ridice de pe șezlong. Pentru o clipă am vrut să mă întorc să te iau înapoi. Păreai atât de singură! De fapt m-am și întors. Îmi uitasem ochelarii  și astfel te-am mai privit încă o dată . Stăteai liniștită cu coperta albă strălucind sub soarele de septembrie.  Am întors capul și am plecat departe de tine dorindu-mi mult de tot să-ți găsești un prieten.
Am uitat o carte undeva! Ștrandul Cerna - Băile Herculane

Am uitat o carte undeva!
Ștrandul Cerna – Băile Herculane

haiku

foșnet de frunze
diapazon verde –
pădurii dai glas

DSCF3579

septembrie

DSCF3786 DSCF3694 DSCF3635

haiku

DSCF1931

peste câmpul ars -
un zmeu fără chip zboară
plăpând funigel

printre fire moi -
funigel plăpând zboară
scară spre lună

*FUNIGÉL, funigei, s. m. (De obicei la pl.) Fir al unui anumit soi de păianjeni mici, care se vede plutind în aer în zilele senine de toamnă.

Pe malul râului Cerna

dans înaripat

dans înaripat

așteptare

așteptare

Băile Herculane – 2014

      Iată-mă din nou la drum spre stațiunea Băile Herculane. Autostrada București-Pitești, centura Piteștiului, drumul E574, drumul E70 și iată-mă la Băile Herculane. Dacă vă hotărâți să parcurgeți acest drum trebuie să știți că este bine să evitați sa tranzitați Craiova și să alegeți traseul ocolitor pe centură. Eu am ales să traversez orașul dar dacă vă grăbiți nu este o idee foarte bună căci, se lucrează la modernizarea căii de rulare a tramvaiului și trebuie să vă înarmați cu răbdare.
Lucrări veți întâlni și la podul peste Olt la ieșirea din Slatina, unde coloana de mașini se întindea în ambele sensuri pe mai mulți kilometri. Balșul și Strehaia au încheiat lucrările la drumuri deși, prin Strehaia este evident faptul că mai este mult până la finalizarea lucrării.
Impresii generale: mai marii orașelor străbătute nu par să se fi omorât cu dorința de schimbare. Lucrări începute și neterminate, case vechi cu arhitectură frumoasă lăsate în paragină sau varuite în culori ce îți taie respirația.
Slatina pare că a rămas undeva într-un timp din care nu are scăpare. Lucrările la pod ne-au obligat să facem un ocol pe câteva străzi, încercând să nu înțepenim la rândul nesfarșit de mașini și astfel am mai trecut în revistă alte lucrări menite să ajute orașul. Am salutat din mers Eroina de la Jiu alături de care păștea liniștit un cal și ne-am avântat pe pod. Ca de obicei lebedele ne-au petrecut plutind pe apa Oltului, netulburate de claxoanele șoferilor exasperați de așteptare.
Drumul din București spre Băile Herculane străbate șapte județe: Ilfov, Dâmbovița, Argeș, Olt, Dolj, Mehedinți și Caraș-Severin. Intri și ieși de pe teritoriul administrativ al fiecărui județ sau municipiu, avertizat de însemne peste care timpul a trecut mai mult sau mai puțin. Slatina mă întâmpină de când mă știu cu același portal ce mă face să mă întreb dacă anul viitor îl voi găsi la fel, scorojit și trist.
În general aș conchide că drumul este bun, lucrările de anul trecut fiind cum-necum, aduse la un stadiu care permite tranzitarea localităților fără întârzieri astronomice. S-ar mai fi putut lucra puțín la centura ocolitoare  a municipiului Drobeta Turnu-Severin căci, ocolitoare sau nu, tu o străbați și aspectul dezolant de „țară a nimănui” te deprimă. De anul trecut până astăzi, a răsărit doar o benzinărie și atât.
Până și drumul ce străbate Băile Herculane este reparat asiduu, motivul nefiind desigur altul decât acela că, între 5-8 septembrie se vor serba ” Zilele orașului” și pe ultima sută de metri, autoritățile vor să nu dea în gropi cei ce vor veni cu acest prilej. Dar toată vara locuitorii orașului și turiștii ce or fi făcut ei? Ei, pe unde au trecut?
Dacă vă hotărâți să străbateți acest drum, nu uitați că de la Drobeta Turnu-Severin, apele Dunării vă vor însoți până la Orșova. Drumul este bun, nu se fac lucrări, traficul nefiind restricționat pe nici un sector.
Am parcurs încă o dată drumul București – Băile Herculane, fără incidente rutiere, fără prea multe aglomerări de trafic, mânată de dorința de a continua explorarea acestui ținut fabulos în care timpul a lăsat urme adânci.

102_8163 102_8174 102_8235 102_8249 102_8281 102_8302

Duzina de cuvinte – o varã

A fost o varã ciudatã. Prea rece ca sã-mi placã. Prea agitatã pentru a mã face sã mã simt confortabil. Poate ar trebui sã încep sã mã obişnuiesc cu nestatornicia anotimpurilor, cu ploile revãrsate în cascade peste oraş, cu rãsãritul incert al soarelui în zilele de varã, cu pãmântul pornit într-o alunecare ce nu vom şti niciodatã unde se va opri, cu vântul ce se crede sopranã de coloraturã şi astfel, la fiecare rafalã ne face sã rãmânem treji pânã dimineaţa.
Poate toamna ce stã pregãtitã sã-şi intre în drepturi ne va ajuta sã ocolim cu un viraj larg zilele verii şi, asemeni unei cortine a cãrei torsadã atrage privirea, ne va purta spre cãldura potolitã a zilelor de septembrie.
Desigur nu mã aştept ca o foarfecã uriaşã, sã taie adânc în carnea verii. Ca o dezlipire farã lacrimi a poamelor de ram, ca o scânteie ce arde catifeaua nopţii cu mii de sclipiri. Nu, nici vorbã. Spectator mãrginaş al transformãrilor acestei lumi, adun într-un pocal imaginar frânturi de amintiri ale unor veri în care un copil aştepta toamna. Sus, în cuibul parasit de pui, cu lovituri de plisc, o barzã îşi anunţã plecarea.
A mai trecut o varã, se mai apropie o toamnã.

Alte duzini de cuvinte vã aşteptã la psi sã le aflaţi povestea.

Previous Older Entries

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 184 other followers