Votati, votati, votati Ioana Dumitrache!

Dacã pânã acum nu aţi aflat vã spun cã fiica mea participã la provocarea lansatã de L’Oreal Paris România, prin care blogeriţele de beauty au fost invitate sã participe la o selecţie in urma cãreia 5 dintre cele mai dedicate şi avizate dintre blogeritele de beauty, vor putea sã participle la Şcoala de beauty Blogging organizatã de renumita companie. Pentru cã temele stabilite de juriul avute spre rezolvare sunt foarte interesante va invit sa cititi postãrile Ioanei si sa o votati astfel incât sã se numere printre cele 5 fericite finaliste. Deci: votaţi, votaţi, votaţi cu entuziasm Ioana Dumitrache, aici.

Anunțuri

Giza – povestea piramidelor

Giza sau Gizeh, situl arhelogic situat la pe valea Nilului la marginea oraşului Cairo, uimeşte şi astãzi lumea cu piramidele ridicate în timpul celei de a v-a dinastii. Marea piramidã construitã din ordinul faraonului Khufu (Keops), singura dintre cele 7 minuni ale lumii care mai poate fi vãzutã şi astãzi, piramida faraonului Kephren, piramida faraonului Mikerinos şi Sfinxul care strãjuieşte intrarea în marea piramidã, sunt principalele atracţii turistice ce atrag an de an milioane de turişti.

Accesul în complexul muzeal de la Giza se face prin mai multe intrãri, la care o mare de oameni aşteptã sã-şi cumpere biletul de acces care la aceea data era de 60 L.E.(Lire egiptene). Vei fi uimit de furnicarul uman, vorbind toate limbile pãmantului, care ia cu asalt vestigiile antice. Întâlnirea cu piramidele a fost pentru mine poate cel mai copleşitor moment din excursia din Egipt, cãci odatã aflat în faţa gigantelor construcţii, nu poţi sã nu fi impresionat de mãreţia lor. Blocurile de piatrã a cãror mãrime descreşte de la bazã cãtre vârf, astãzi puternic afectate de trecerea timpului, te fac sã meditezi la acele vremuri în care, omul a avut curaj sã înfrunte timpul, construind cu mijloace doar de ei ştiute, aceste adevãrate dovezi ale voinţei şi tenacitãţii unui popor cu o civilizaţie extrem de avansatã, menite sã ocrotescã dupã moarte odihna conducãtorilor sãi.

Astãzi, accesul spre piramide şi restul vestigiilor arheologice se face pe alei betonate dar şi direct prin nisipul aproape alb şi extrem de fin. Este bine ca îmbrãcãmintea sã fie astfel aleasã încât sã protejeze de soarele foarte puternic şi de particulele de nisip purtate de vânt, pe care la plecare, v-a trebui sã le scuturaţi din încãlţãri şi din toate cutele hainelor.

La momentul vizitei noastre era permis accesul în marea piramidã a lui Keops şi piramida lui Mikerinos. La Marea piramidã, se intra în grupuri de 10-15 persoane  (biletul de acces se platea separat si costa 100 de L.E.), galeria de acces fiind extrem de îngustã şi pe mãsurã ce se înainta, se îngusta tot mai mult, pânã la camera mortuarã în care se afla un sarcofag de piatrã. Trebuie spus faptul cã o astfel de vizitã nu trebuie fãcutã de persoanele care au probleme de claustrofobie sau cu inima, efortul depus pentru a strãbate galeria de acces ce urcã la un moment dat destul de abrupt, nefiind tocmai de neglijat.

Afarã pe platou poţi însã admira celelalte construcţii antice, ce formeazã alãturi de piramidele atât de cunoscute un ansamblu de mari proporţii, multe dintre aceste constructii putând fi vizitate.Tot aici se poate admira silueta avangardardistã a noului muzeu ridicat pentru a adãposti artefactele descoperite aici. Aceastã alãturare ilustreazã foarte bine a acea trãsãturã caracteristicã Egiptul: vechi şi nou, trecut şi viitor, repere între care curge de mii de ani, asemeni Nilului, timpul nesfârşit.

Atenţie însã, din toate pãrţile vizitatorii sunt asaltãţi de “amabilitatea” egiptenilor care te îmbie cu tot felul de produse, cel mai adesea de slabã calitate, oferindu-se sã te ajute sã te fotografiezi cu familia sau sã te surprindã lângã piramide în ipostaze originale. Pot pãrea amabili şi dezinteresaţi, dar imediat vei fi asaltat de cereri de bani de pânã la 5 Euro. Refuzaţi politicos ajutorul şi porniţi mai departe. De asemenea puteţi sã vã aventuraţi la o plimbare pe cãmilã, deşi la data când am fãcut vizita, bietele cãmile erau destul de prost îngrijite şi acoperãmintele lor erau departe de putea fi numite curate. Totuşi nu am rezistat şi m-am aventurat la aproape 2,5 m înãlţime pe spinarea unui patruped destul de cuminte, care, ca o adevarata corabie a desertului, m-a purtat, tot pentru 5 euro, preţ de vreo 5 minute. Având în vedere cã peste tot era prezentã vestita poliţie cãlare pe cãmile care supravegea de la înãlţime furnicarul de oameni, nu puteam sã ratez ocazia de ai privi ca de la egal la egal.

Mai departe, Sfinxul, este la fel de asaltat de vizitatori, fiind în prezent dezgropat şi parţial restaurant. Vãzut de aproape este impresionant prin proporţiile sale, imensa construcţie de piatrã, cu corpul de leu şi cap de femeie pãzind ca în trecut mormântul faraonului. Lucrãrile ce vizau dezgroparea Sfinxului au fost începute în anul 1816, fiind reluate în anul 1853 de Auguste Mariette, cel care, va fi fondatorul primului muzeu dedicat antichitãţilor egiptene inaugurat la Cairo în anul 1863. Dealtfel bustul sãu este expus în curtea Muzeului de egiptologie din Cairo.

Vizita la situl arheologic de la Giza poate dura ore bune, cãci se întinde pe o suprafatã mare şi deşi sunt amenajate drumuri printre piramide totuşi, se merge destul de mult prin nisipul încins. Dacã doreşti sã intri în piramide trebuie sã aştepţi, aşa încât este bine sã ai la tine apã şi un mic pachet, care, în momentele de odihnã, la umbra piramidelor sã-ţi redea puterile pentru a continua. Ca o observaţie interesantã este bine de ştiut cã Egiptul are o climã lipsitã de umiditate astfel încât, chiar la temperaturi ridicate, corpul nu transpirã. Altfel spus, la soare la 20 de grade stãteai în camaşã dar, aşezat la umbra piramidelor trebuia sã pui haina pe tine.

În complexul arheologic alãturi de marile piramide se gãsesc o serie de alte vestigii, morminte ale unor demnitari, în mare parte adãpostind sarcofage de piatrã şi diverse sculpturi, în care eşti insistent invitat sã intri, bine înţeles contra unei sume de bani.

Spectacolul oferit de miile de vizitatori din toate colţurile lumii, atraşi de lumea de poveste a anticului Egipt, va rãmâne cu siguranţã de neuitat pentru oricare turist sosit pe malurile Nilului.

Histria – de strajã la malul marii

Vechea cetate greceascã, odinioara port la Marea Neagrã, este astãzi parte din Rezervaţia Biosferei “Delta Dunãrii”. Vizitarea sitului arheologic de la Histria, permite înţelegerea unei perioade de maximã înflorire a aşezãrilor situate la gurile Dunãrii.
Dunãrea sau cum îi spuneau grecii Istrul a fost cea care a dat denumirea cetãţii – Istria sau Histria aşa cum o ştim pânã astãzi.
Cetatea era situatã iniţial pe malul Mãrii Negre, într-un golf a cãrui deschidere cãtre mare s-a închis în timp, colmatarea acestuia transformându-l în ceea ce astãzi cunoaştem a fi complexul de lacuri Razelm-Sinoe. Ca şi în cazul cetãţii Enisala, cetatea dintre apele celor douã lacuri Razelm şi Sinoe de lângã Babadag, ruperea legãturilor cu marea a dus încet, încet la decãderea şi la abandonarea cetãţii.
Descoperirea ruinelor vechii cetãţi în anul 1868 şi iniţierea primelor cercetãri de specialitate în anul 1914 de cãtre Vasile Pârvan, au deschis drumul cãtre cunoaşterea acestor vestigii arheologice foarte importante în înţelegerea dezvoltãrii aşezãrilor de la malul mãrii.
Venind dinspre Nãvodari pe DN 226, dupã ce ai vizitat Grindul Chituc, te poţi îndrepta spre Histria, mergând în continuare pe DN226A, admirând pe parta dreaptã a drumului Lacul Nuntaşi.
Deşi era luna octombrie, a fost o zi caldã astfel încât Complexul arheologic de la Histria ne-a întâmpinat cu pomi în floare, stoluri de ciocârii şi cu un autocar plini de elevi gãlãgioşi ce au dat viaţã acestui loc tãcut.
Vizitarea vechii cetãţi, te poartã printre vestigii care atestã înflorirea pe care a cunoscut-o în cei 1300 de ani în care a fost locuitã neîntrerupt.
Lucrãrile de restaurare desfãşurate de-a lungul timpului şi care continuã şi astãzi dau posibilitatea vizitatorilor de a înţelege cum se desfãşura viaţa în aceste locuri şi de a admira zidurile ce înconjoarã cetatea, reţele de canalizare a apei, bãile termale, incintele zonelor de locuit sau a fostelor ateliere, strãzile pavate ce strãbat cetatea şi care te conduc cãtre ruinele basilicelor care vorbesc de prezenţa timpurie a creştinismului pe aceste meleaguri şi de importanţa la care ajunsese cetatea în acele timpuri, mozaicurile romane, coloanele greceşti ce se înalţã zvelte printre zidurile cetãţii dar şi arcadele boltite ale porţilor de trecere pe sub care te strecori dintr-o încãpere în alta. Dar ceea ce mi-a plãcut în mod desosebit a fost liniştea care stãpâneşte aceste locuri. Vizitarea acestor minunate vestigii poate sã dureze ceva timp dar este deosebit de plãcutã şi instructivã şi trebuie neapãrat sã continuie pe malul complexului lagunar Razelm-Sinoe, unde cu siguranţã veţi fi vrajiţi de frumuseţea peisajului. Cetatea aflându-se cum am spus în Rezervaţia Biosferei “Delta Dunãrii”, dacã veţi coborâ pe malul lacului vã veţi putea bucura de clipe de neiutat întro linişte tulburatã doar de strigãtele pãsãrilor şi murmurul vântului ce infioarã apele lacului.
Nu trebuie uitat Muzeul arheologic din Complexul arheologic de la Histria unde pot fi admirate ca şi în Muzeul arheologic de la Adamclisi, exponate valoroase ce vorbesc despre prezenţa pe aceste meleaguri ale civilizaţiei greceşti şi romane dar şi despre existenţa unor importante schimburi comerciale ce stau mãrturie unei vieţii economice active.
Cu speranţa cã am trezit interesul pentru acest complex arheologic vã las sã admiraţi câteva instantenee în care am dorit sã pãstrez amintirea unor momente cu adevãrat speciale.

Cairo – turist într-un oraş de poveste

 

            Cairo, oraşul situat pe malul Nilului având peste 20 de milioane de locuitori, ne-a surprins încã de la sosirea pe aeroport prin agitaţia cu care ne-a întâmpinat, chiar dacã era trecut de miezul nopţii şi ne-am fi aşteptat sã gãsim un oraş adormit, peste care s-a lãsat liniştea. Dar nu. Am fost miraţi sã gãsim un oraş plin de viaţã, un furnicar de maşini alergând în toate direcţiile, cu oameni ce strãbãteau strãzile pline de magazine şi de prãvãlii mai mari sau mai mici.

            Pentru mine era prima oarã când mã aflam într-un oraş care prinde parcã viaţã la lãsarea întunericului. Desigur fusesem avertizatã cã voi avea multe prilejuri în care sã vãd cât de mare poate fi distanţa care separã cele douã culturi, cea europeana şi cea orientalã, dar recunosc cã tot ceea ce aveam sã vãd, urma sã depãşeascã cu mult orice aşteptare.

            Noi am ales sã facem o cãlãtorie pe cont propriu, fãcând rezervãri printr-o agenţie pentru avion şi cazare la un hotel ales de noi. Am stat în Zamalek la un hotel care nu ne-a dezamãgit nici prin confort, nici prin serviciile oferite în ceea ce priveşte masa. De asemenea ne-au ajutat cu sfaturi corecte în ceea ce priveşte închirierea unui taxi pentru întreaga zi, când am dorit sã vizitãm siturile arheologice, care se aflã la distanţe destul de mari de oraş. Aceasta este varianta cea mai bunã. Taximetristul te conduce spre locurile pe care vrei sã le vezi, în general vorbeşte destul de bine limba engleza şi deci, te poti înţelege uşor cu el, astfel încât în permanenţã afli lucruri interesante despre principalele obiective turistice din Cairo, cunoaşte programul de vizitare al tuturor muzeelor şi te sfãtuieşte unde sã-ţi faci cumpãrãturile. Dacã ţi-ai fãcut “lecţiile” de acasã şi ai stabilit ce ai vrea sã vezi, te va sfãtui cum ar fi cel mai bine sã-ţi începi vizita ca sã nu ratezi nimic.

            Cairo fiind un oraş foarte mare (are aproape 60 km diametru, cam de la Bucureşti la Ploieşti), cu un trafic infernal, în ciuda strãzilor şi a pasajelor suspendate, adevãrate autostrãzi ce-l traverseazã în toate direcţiile, ai nevoie de timp sã vizitezi obiectivele turistice risipite în toate colţurile sale. De fapt, pentru a putea sã vezi tot ceea ar trebui vãzut, ar fi necesar fie sã stai luni de zile, fie sã revii câţiva ani la rând. Aşa încât, atunci când ai la dispoziţie doar câteva zile, trebuie sã ştii foarte bine ce vrei sã vezi şi sã-ţi faci un program riguros, pe care sã-l respecţi. Am mai spus, dupã pãrerea mea, Cairo nu este un oraş turistic pe care sã-l strãbaţi la pas, întorcând privirile alene şi oprindu-te pe bancã în parc sã priveşti Nilul. Aici alergi de la un muzeu la altul, de la o moschee la o bisericã creştinã şi aştepţi noaptea sã porneşti prin bazaar în cãutarea acelor lucruri care sã-ţi vorbeascã peste ani de mãreţia unei civilizaţii ce a înfruntat 5000 de ani.

            Vizita noastrã a început totuşi dimineaţa, când am fãcut primele incursiuni în jurul hotelului, care se afla destul de aproape de malul Nilului. În oraş, cursul Nilului este canalizat, pe malurile sale se pot vedea multe restaurante plutitoare dar şi vase transformate în locuinţe. Puteţi alege sã faceţi o plimbare cu vaporaşul pe Nil sau o plimbare cu trãsura prin oraş. Sunt deopotrivã de pitoreşti.

            Din Zamalek , care este o insulã înconjuratã de apele Nilului,  pentru a ajunge in centrul orasului, noi am ales sa traversam Podul “6 Octombrie” denumit astfel în amintirea zilei victorioase pentru egipteni, fiind ziua în care, în anul 1973, Egiptul a recâştigat Peninsula Sinai şi supremaţia asupra Canalului Suez . De pe pod se poate admira silueta zveltã a uluitorului Cairo Tower, un edificiu impresionant, ce se înalţã în Zamalek, deasupra oraşului la aproape 200 m, inaugurat în anul 1961.

            Accesul la etajele superioare ale turnului, de unde se poate admira panorama oraşului Cairo  şi unde se gãsesc restaurante, se face cu liftul. Ajuns la ultimul etaj, eşti realmente nãucit de priveliştea ce se aşterne la picioarele tale: apele stralucitoare ale Nilului,  podurile asaltate de miile de maşini, grãdinile ce înconjoarã hotelurile, zgârie-norii ce se înalţã din loc în loc şi mai ales imaginea nerealã parcã a piramidelor ce se deseneazã, pe linia orizontului.

            Am constatat cã este un loc de promenadã drag egiptenilor nu numai turiştilor strãini, cãci am vãzut mulţi tineri şi familii tinere cu copii admirând alãturi de noi aceste imagini.

           De altfel, terasa din faţa turnului este foarte frumoasã şi este plãcut sã petreci câteva momente la umbra palmierilor. În apropierea acestei frumoase construcţii de care egiptenii sunt foarte mândri, poate fi admirat un exemplar de ficus excepţional, dacã îmi amintesc bine era menţionat undeva cã avea o vârstã venerabilã, lucru uşor de observat când îi admiri dimensiunile impresionante. În Cairo am remarcat în mod deosebit, cã sunt peste tot ficuşi enormi, adevãraţi arbori.

            Pornind mai departe prin Cairo, nu poţi sã nu remarci minaretele moscheelor ce se înalţã peste tot cu arhitectura lor de datã mai recentã sau coborând adânc în istorie. Dantelãria sãpatã în piatrã, chemãrile la rugãciune ce rãsunã de 5 ori pe zi, te fac sã rãmâi permanent conştient cã eşti într-o lume nouã, total diferitã de cea cu care erai obişnuit. Dealtfel, uneori din loc în loc, poţi întâlni aşternute pe trotuar în faţa unor moschei covoarele tradiţionale de rugãciune. Trebuie sã fiţi atenţi sã nu le cãlcaţi, cãci ar constitui o gravã lipsã de respect. Ocoliţi-le cu atenţie, cu respectul cuvenit unui loc de cult. Statutul de turist occidental nu te scuteşte de urmãri şi nu trebuie sã dai ocazia de  nemulţumire gazdelor.

            Este bine sã ştiţi cã perioada cea mai bunã pentru vizitarea Egiptului este din luna noiembrie pânã în luna februarie, când temperaturile în timpul zilei sunt de pânã la 25ºC ziua şi de 14-16ºC noaptea şi umiditatea este foarte scãzutã, încât oricât de mult ai merge sau cât timp ai petrece prin soare nu transpiri.

            Oraşul Cairo este un oraş cu un grad mare de poluare la care se adaugã praful foarte fin adus din deşert. Acesta este cred eu şi unul din motivele pentru care îmbrãcãmintea tradiţionalã purtatã atât de femei cât şi de bãrbãţi, acea hainã lungã, precum şi acoperãmântul pentru cap, este cât se poate de necesar, ca protecţie împotriva soarelui puternic şi a prafului. Referitor la felul în care modernismul se împleteşte cu tradiţia în Egipt, am putut vedea atât femei care purtau hainele tradiţionale şi acoperãmântul pentru cap mergând de la obişnuitele eşarfe, de altfel cât se poate de frumos realizate, pânã la niqab sau burqa, dar şi femei îmbrãcate în ţinute moderne, cu fusta destul de scurtã şi având capul descoperit. Egiptul este totuşi o ţarã care a cunoscut o mare deschidere spre modernism la un moment dat şi care manifestã toleranţã faţã de schimbare. Desigur, astãzi se confruntã cu mari frãmântãri care  încã, nu se ştie încotro o vor duce.

            Fiecare zi petrecutã în acest imens oraş a fost o adevãratã aventurã cãci, cu fiecare pas, cu fiecare strãduţã strãbãtutã, cu fiecare obiectiv vizitat, începeam sã realizãm cât de puţin vom putea cunoaşte din ceea ce înseamnã Egiptul şi cât de multe informatii ne vor rãmâne necunoscute pentru totdeauna.

            Astãzi mã opresc aici şi vã las sã admiraţi o parte din pozele în care am încercat sã pãstrez emoţiile trãite în acest oraş nãucitor, cu regretul cã din pãcate, pierderea camerei foto a însemnat şi pierderea celei mai mari pãrţi din instantaneele fãcute în Egipt.

Saqqara – piramida in trepte

Situl arheologic de la Saqqara, este important deoarece reprezintã locul în care a fost ridicatã prima şi singura piramidã în trepte din Egipt. Deşi în prezent se aflã într-un proces de restaurare foarte migãlos, piramida în trepte a faraonului Djoser, nu poate fi vizitatã, accesul în aceastã piramidã fãcându-se printr-un puţ central, în prezent prãbuşit.
Lucrãrile de restaurare la acest sit arheologic au fost demarate în urmã cu peste 50 de ani de cãtre arheologi francezi care şi-au dãruit priceperea acestor vestigii antice. Ceea ce astãzi se poate vedea restaurat reprezintã munca acestor oameni alãturi de arheologii egipteni. De altfel este cunoscut interesul arheologilor francezi pentru vestigiile egiptene manifestat încã de pe timpul împãratului Napoleon.
Pentru a vizita siturile arheologice de la Giza şi de la Saqqara, am închiriat un taxi pentru toatã ziua, o variantã avantajoasã, astfel putând sã ne deplasãm între cele douã locaţii, fiind însoţiţi de cãtre un om care cunoaşte locurile, vorbeşte limba englezã şi care ne-a dat îndrumãri despre locurile interesante de vizitat şi ne-a însoţit prin magazinele de suveniruri, ajutându-ne la negocieri.
Ca sã vizitezi Saqqara, trebuie sã te aventurezi prin localitãţile de pe malul Nilului pânã la marginea deşertului. Turiştii sunt întâmpinaţi întro parcare frumos amenajatã, o oazã cu palmieri, dupã care pãşeşti prin nisipul alb, printre vestigiile care te copleşesc cu grandoarea, rafinamentul şi complexitatea lor. Aici am acceptat, sã plãtim un ghid, arheolog fiind, ajutorul sãu dovedindu-se nepreţuit pentru înţelegerea acestui fastuos complex. Astfel, am aflat cã primele morminte ale conducãtorilor egipteni au fost sãpate direct în pãmânt, apoi s-au sãpat nişte puţuri adânci pentru a nu fi profanate şi mai târziu a fost realizatã prima piramidã în trepte. Ulterior, a mai fost o încercare privind realizarea unei piramide care avea douã unghiuri de înclinare ale muchiilor. Piramidele aşa cum le ştim astãzi, reprezintã formã finalã a perfecţiunii arhitecturii egiptene.
Situl de Saqqara este deosebit şi prin faptul cã aici pot fi vãzute o serie de construcţii restaurate, având picturile interioare bine pãstrate. Datorãm arheologului egiptean primele noastre cunoştiinţe privind descifrarea hieroglifelor. Desigur atât cât poţi deprinde întro jumãtate de zi. Stiaţi cã picturile în care oamenii sunt reprezentaţi având pielea mai închisã la culoare, vorbesc despre o persoanã care munceşte afarã? Cei care lucrau în interiorul palatului erau reprezentaţi având pielea deschisã la culoare. Sau cã o reprezentare a unui om având o pasãre în mânã înseamnã cã este vorba despre un copil? Desigur descoperirea pietrei de la Rosetta a fãcut posibilã citirea hieroglifelor de cãtre specialişti, noi ne-am mulţumit cu descifrarea câtorva desene, mai mult explicate de cãtre ghidul noastru, dar a fost foarte interesant. Dacã aveţi ocazia sã ajungeţi în astfel de locuri nu ezitaţi sã aceptaţi ajutorul unui ghid calificat. Meritã!
Tot la Saqqara am vizitat şi Piramida lui Titi, unul din atâtea alte obiective ce pot fi vizitate, fiind de altfel singura piramidã în care m-am aventurat sã cobor. A meritat, pereţii fiind acoperiţi cu hieroglife şi picturi despre care nu poţi sã nu te întrebi cum au fost realizate, într-un loc atât de puţin primitor, lipsit de aer şi de luminã naturalã. Pentru cei ce suferã de claustorfobie nu este indicat nici mãcar sã încerce sã coboare, dar pentru cei care nu au astfel de probleme experinţa nu trebuie ratatã. Înainte de a pãrãsi acest complex arheologic am meditat încã odatã asupra a ceea ce înseamnã Egiptul: o mare de nisip din care se înalţã uluitoare construcţii în piatrã, la marginea cãreia, palmierii strãjuiesc  pãmântul fertil dãruit de Nil, pe care oamenii acestui tãrâm trudesc pentru viaţa de fiecare zi.
Drumul înapoi spre Cairo ne-a condus prin cartiere sãrace, întinse pe malurile nãpãdite de gunoaie ale Nilului, unde acesta se revarsã adeseori înecând culturile din grãdinile ce se intind de-alungul sãu. Din loc în loc poţi vedea vânzãtorii cu fructe şi legume, clãdite în adevãrate piramide multicolore.

Egipt, istorie şi prezent

Egipt. O ţarã la care am visat din momentul în care, la ora de istorie anticã profesoara a început sã spunã povestea unei civilizaţii care înbãtrânise deja, la vremea la care abia începea sã se scrie istoria ţãrii noastre. Şi când spun cã profesoara de istorie ne povestea la ora de istorie, chiar aşã stãteau lucrurile şi de aceea istoria a fost şi a rãmas pentru mine o pasiune. A fost unul dintre acei profesori la care elevii stãteau la ore şi învãţau de plãcere.

Aşadar, iatã-mã plecãnd în Egipt împreunã cu toatã familia, pe urmele a 5000 de ani de civilizaţie. Trebuie sã spun un lucru extrem de important: dacã pleci în Egipt, ca sã te întâlneşti cu istoria trebuie fie sã-ţi faci lecţiile de acasã, fie sã ai un ghid bine pregãtit, fie sã fi însoţit de cineva care a mai fãcut acest drum şi ştie cum trebuie sã te mişti în acest spaţiu deosebit. Dacã vã duceţi doar pentru o plimbare într-o ţarã exoticã, atunci respectaţi doar regulile impuse de normele ţãrii şi bucuraţi-vã de tot ceea ce se oferã privirilor voastre oriunde ai întoarce capul.

Aşadar, iatã-ne plecând întro cãlãtorie la care am visat mult timp, ghid urmând sã ne fie chiar soţul meu, care a ales sã ne cazãm în Zamalek, de unde am putut relativ uşor, sã ne deplasãm cãtre destinaţiile viitoare.

Trebuie sã stiţi cã la sosirea în Egipt, pe aeroportul din Cairo, vi se pune la dispoziţie o broşurã cuprinzând principalele reguli pe care strãinii trebuie sã le cunoascã şi sã le respecte atât timp cât se aflã pe pãmânt egiptean, oriunde în aceastã ţarã. Nerespectarea lor poate atrage neplãceri, astfel încât este bine sã nu le ignoraţi. Este o ţarã majoritar musulmanã, creştinii sunt relativ puţini, deşi sunt cei mai vechi creştini-copţii, dar prezenţa lor este uşor de observat. Oriunde vei gãsii o moschee plinã de mãreţie, vis-a-vis veţi gãsi o bisericã creştinã. Se pare cã este metoda lor de se opune creştinismului. Cel puţin aşa am perceput-o eu în anul 2009, cu puţin timp înainte de schimbarea regimului. Astfel, este foarte important sã cunoşti mai ales acele reguli de comportament în societate, care stabilesc foarte clar relaţiile dintre bãrbaţi şi femei, pe stradã şi în orice loc public. Un bãrbat nu se va adresa unei femei, mai ales dacã este însoţitã pentru a o întreba cum sã ajungã într-un loc anume sau cât este ora şi nu va privii direct în ochi o femeie şi nu o va atinge. Un bãrbat nu se urca niciodatã într-un vagon de metrou destinat exclusiv femeilor. De asemenea nu este indicat sã faci poze îndreptând aparatul în mod direct cãtre egipteni, nici chiar atunci când par prietenoşi şi par sã te invite chiar ei sã-i pozezi. Ulterior, îţi vor cere bani sau pot chiar sã-ţi facã probleme. Femeilor care poartã burqa sau niqab, destul de prezente pe strãzi nu este de asemenea indicat sã le faci poze, oricât de interesant ţi s-ar pãrea. Trebuie sã le cunoşti motivaţiile ce ţin de credinţã şi normele societãţii islamice şi sã le respecţi.

Femeile trebuie sã ştie cã, deşi turismul este una din sursele de venit pentru egipteni şi aceştia se strãduiesc sã fie primitori cu strãinii, totuşi nu privesc cu ochi buni, pantalonii scurţi, fustele foarte scurte, bluzele foarte decoltate, cu maneci scurte sau transparente. La urma urmei, mergem pentru a vizita locuri încãrcate de istorie şi nu pentru parada modei, pentru asta sunt staţiuni cu facilitãţi pentru strãini, unde nu sunt impuse astfel de restricţii strãinilor.

Deşi am fost pregãtiţi pentru toate acestea totuşi, am sã vã spun cã ceea ce m-a frapat a fost faptul cã, dupã douã zile am dorit singurã sã-mi acopãr capul cu o eşarfã, atunci când ne plimbam, pierzându-ne astfel printre ceilalţi oameni, neieşind în evidenţã în mod voit. Oricum, oricine s-a plimbat prin Cairo, poate sã spunã cã deşi este un oraş imens (are aproape 20 de milioane de locuitori), cu mulţi turişti, totuşi nu te poţi pierde în marea de oamenii, eşti mereu privit astfel încât, trebuie sã respecţi regulile societãţii pentru a nu avea probleme.

La acea vreme toţi turiştii erau permanent înregistraţi de la sosirea în aeroport şi pânã la momentul plecãrii de politia turistica care asigura protectia turistilor, peste tot erau soldaţi care ne numãrau şi ne notau pe caiet oriunde am fi sosit: la hotel, la muzeu, la piramide, opreau chiar şi taxiurile şi ne numãrau, bãrbaţi, femei şi treceau totul în caiete lor. Uneori îmi dãdeau un sentiment de spaimã dar alteori, mã gândeam cã este pentru siguranţa mea.

Cam atât cu regulile. Oricum este bine sã te informezi şi sã nu le desconsideri. Egiptul este o altã lume, extrem de diferitã de Europa şi este o greşealã sã crezi cã turiştii sunt atât de doriţi şi de aşteptaţi, încât egiptenii vor tolera de dragul lor, încãlcarea propriilor norme sociale şi religioase.

Cairo, este un oraş fascinant, imens, nãucitor prin ritmul sãu de viaţã, care pare sã înceapã cu adevãrat sã vibreze dupã apusul soarelui. Şuvoaiele de oameni care se revarsã pe strãzi, pe marile şosele suspendate care strãbat oraşul şi pe care se scurg într-un ritm nebunesc miile de maşini, în toate direcţiile, te fac sã te opreşti în loc uimit de furnicarul de oameni ce par sã nu se opreascã niciodatã din alergarea lor. Şi ştiţi ce m-a frapat? Faptul cã nu prea sunt semne de circulaţie, se claxoneazã mult pentru a-şi face loc în trafic, toate maşinile sunt lovite mai mult sau mai puţin, dar cu toate acestea, traficul curge continuu, ceea ce face sã ai impresia cã peste tot se scurge un râu de maşini.

Dar Cairo, a fost pentru mine un loc fascinant şi datoritã faptului cã am putut sã vãd alãturate douã feţe total diferite, douã extreme ale vieţii duse în acest oraş. Cairo nu este un oraş turistic, dupã pãrerea mea, el are obiective istorice şi de arhitecturã modernã extraordinare, fãrã egal, dar totodatã vei gãsi cartiere atât de sãrace şi de murdare încât vei fi tentat pentru o clipã sã crezi cã nu mai eşti în acelaşi oraş. Strãzi acoperite de gunoaie, mici magazine în care praful este de douã degete (cum spunem noi), pe mãrfurile expuse, locuri în care de obicei strãinii nu ajung.

Pieţele, sunt de departe locul în care poţi sã trãieşti o experienţã unicã. Negocierile cu negustorii sunt o adevãratã artã şi totodatã un moment deosebit al vizitei în Egipt. Nu trebuie sã rataţi o “târguialã” straşnicã pentru nimic în lume. Fiţi convişi cã vor aprecia dacã veţi rãmâne hotãrãţi şi veţi cumpãrã doar dupã câteva aşa-zise plecãri şi reveniri. Orice scãdere de preţ veţi obţine, va face sã vã creascã respectul în ochii lor. Fiica mea a devenit expert în aceste negocieri, stând în spatele fratelui sãu şi de acolo bombãnind permanent cã este prea scump, nu meritã plãtit preţul cerut şi tot aşa pânã când negustorul ceda. Unul odatã l-a felicitat pe fiul meu spunându-i cã mare noroc are sã aibã o soţie aşa econoamã şi hotãrâtã.Vã daţi seama ce haz nebun a fost afarã din magazin! Oricum trebuie sa stiti ca exista intotdeauna doua categorii de preturi: pentru turisti si pentru egipteni, asa incat nu ezitati sa negociati pana la mai mult de jumatate din pretul cerut!

Oricum trebuie sã ştiţi cã cele mai reuşite treceri prin bazaar le-am fãcut dupã miezul nopţii, cãci de abia atunci era mai rãcoare şi strãzile erau pline de oameni. Femeile nu trebuie sã iasã totuşi singure.

Noi am avut şi o experienţã mai puţin plãcutã: ni s-a furat camera foto într-un restaurant, ceea ce a fost un adevãtar şoc mai ales pentru soţul meu care, nu putea sã conceapã sã se fure în aceastã ţarã, aşa cum o cunoştea el. La reclamaţiile noastre ni s-a rãspuns cã femeile care au stat lângã noi nu erau egiptene, cã acum sunt mulţi arabi în Cairo, dar nu sunt egipteni aşa încât s-au scuzat cum au putut, dar noi tot fãrã camerã am rãmas şi fãrã cele aprope 800 de fotografii pe care le fãcusem pânã atunci. Deci fiţi atenţi cãci sunt şi astfel de posibile situaţii.

Dar prezentare fiind fãcutã, sã mergem sã vizitãm Cairo, Muzeul de egiptologie, Cairo Tower, Moscheia Muhammad Ali, Citadela, Biserica coptã Sf. Gheorghe din oraşul vechi, marele bazaar din oraşul vechi şi mai ales siturile aheologice de la Giza şi Saqqara, care pãstreazã în piatra lor 5 milenii de civilizaţie. Vã las sã admiraţi aceste locuri minunate despre care voi povesti în postãrile urmãtoare, fiecare dintre ele meritând sã fie prezentate aşa cum le-am perceput eu, cu uimirea omului care-şi descoperã propria dimensiune umanã în lungul drum al evoluţiei sociale.