Despre oraşul Sinaia s-a scris mult. De fapt s-a scris mult despre staţiunea de interes national Sinaia. Dar oare cum ar trebui sã privim Sinaia: ca pe o staţiune sau ca pe o localitate între ale cãrei margini putem sã ne petrecem concediul?
Ce este o staţiune? Aş defini staţiunea, ca fiind acel loc special în care poţi gãsi spaţii de cazare, de recreere, de tratament, locuri dedicate practicãrii sporturilor de varã sau de iarnã. Veţi spune desigur cã, Sinaia este în primul rând staţiune cãci, hotãrârea luatã de Regele Carol I în urmã cu 140 de ani de cumpãra teren şi de a ridica Castelul Peleş pe aceste meleaguri, este cea care a fãcut posibilã dezvoltarea sa. Ĩn jurul castelului au început bogaţii timpului sã construiascã vile cu arhitecturã elegantã, destinate sejururilor de recreere alãturi de familia regalã, iar construcţia cãii ferate ce fãcea legãtura cu Capitala şi astfel cu restul lumii, a fãcut posibilã dezvoltarea sa economicã şi implicit, turisticã.
Astãzi oraşul Sinaia este de departe cea mai cunoscutã destinaţie turisticã de pe Valea Prahovei, frumuseţea locurilor, multitudinea traseelor montane şi posibilitãţile diverse de cazare, fac uşoarã alegerea sa ca loc de petrecere a timpului liber.
Dar ce facem cu locuitorii oraşului Sinaia? Cu toţi acei oameni care trãiesc zi de zi în mijlocul unui şuvoi gãlãgios ce cotropeşte la propriu, fiecare palmã de loc din oraşul lor?
Cum fac ei faţã asaltului susţinut a mii şi mii de turişti curioşi, grãbiţi, hotãrâţi sã-şi gãseascã uşor drumul spre locul visurilor lor în care sã-şi petreacã vacanţa doritã?
Cum se descurcã ei într-un oraş în care unitãţile de cazare au crescut exponenţial neţinând loc, dupã pãrerea mea, de posibilitãţile reale ale infrastructurii oraşului de a le susţine?
Drumuri, apã curentã, electricitate, parcãri, unitãţi sanitare şi câte şi mai câte sunt necesare într-un oraş, toate sunt afectate de creşterea populaţiei sezoniere, putând pune mari probleme rezindenţilor. Toate aceste gânduri m-au însoţit în ultima mea plimbare prin Sinaia. De data aceasta, am vrut sã fiu doar un turist venit sã caute adresa unei cunoştiinţe. Am strãbãtut oraşul la pas, câteva zile, observând localnicii, mersul lor spre casã pe drumuri agãţate de poala pãdurii, cãutând policlinica, şcoala, piaţa şi încercând sã le înţeleg viaţa.
Am povestit cã am locuit timp de patru ani în Constanţa Atunci am înţeles ce diferenţã este între turistul îndrãgostit de staţiunea Constanţa venit sã-şi petreacã câteva zile nebune de vacanţã şi omul care zi de zi, trãieşte viaţa banalã a oricãrui cetãţean dintr-o aşezare din aceastã ţarã ce are şi statut de staţiune.
Deci iatã-mã deci în Sinaia, cãutând strada Primãverii.O stradã ce porneşte din b-dul Carol I, cu mai puţin de 20 de case, situatã în centrul oraşului pe care se aflã şi Poliţia localã. 
Cât de uşor credeţi cã mi-a fost sã o gãsesc? Ĩn primul rând am întrebat o mulţime de locuitori ce nu au ştiut sã mã îndrume deşi pe acea stradã era dupã cum am spus, sediul poliţiei locale. Apoi am cãutat plãcuţele cu numele strãzilor care în marea lor majoritate lipsesc cu desãvârşire sau se odihnesc pe bãncile din curţile oamenilor. Poate cãzuserã din cuie, poate urmau sã fie montate unele noi, dar acest lucru nu schimbã cu nimic faptul cã nu sunt de ajutor celor ce vin în oraş şi vor sã gãseascã o anume adresã. Peste tot: pe stâlpi, pe garduri, pe panouri publicitare sunt indicatoare care te îndrumã cãtre hoteluri, terase, restaurante, pensiuni, cabane dar, unde sunt plãcuţele cu numele strãzilor?
Pânã la urmã turistul din mine a pornit încrezãtor cãtre Punctul de informare deschis lângã Primãria oraşului unde am primit informaţia doritã şi o hartã pe care mi-a fost marcat traseul de parcurs. Am fost surprinsã plãcut sã gãsesc acest punct dar aş avea o observaţie de fãcut: multe pliante turistice despre tot felul de destinaţii turistice din lume şi din ţara noastrã dar, din pãcate cred eu, prea puţine despre Sinaia, despre traseele turistice din zonã, despre obiectivele turistice din Sinaia. Meritã mai mult, nu? Zecile de obiective turistice şi de trasee montane trebuie sã fie fãcute cunoscute tuturor ce trec pragul acestui punct de informare.
Se lucreazã de zor la modernizarea drumurilor. Am admirat Pasajul scãrilor sau mai exact, strada Aosta, ce face legãtura dintre str. Schiorilor şi centru. Am vrut sã numãr treptele sã vãd câte sunt. Aşa ca o joacã! Poate sunt mai multe decât are vestitul pasaj al şcolarilor din vechea cetate a Sighişoarei ! Sincer este o informaţie ce ar merita sã fie cunoscutã de turişti, gândind bineînţeles, cã localnicii o cunosc.
Dar poate cã vreţi sã vedeţi cum aratã micul pasaj cu scãri ce face legãtura dintre strada Cuza Vodã şi strada Primãverii pe care a trebuit sã cobor ? Ştiu cã este folosit doar de locuitorii din zonã şi deci probabil mai are de aşteptat sã-i vinã rândul la refacere. Cine sã se plângã? Poate doar turiştii rãtãciţii ca mine ce se avântã pe treptele sale fiind prea dornici sã gãseascã o anume adresã !
Şi nu este o situaţie singularã: multe strãzi au nevoie de reparaţii. Strãzi pe care în cea mai mare mãsurã se deplaseazã doar locuitorii oraşului Sinaia. Locuitorii dar şi turişti curioşi,aşa ca mine.
Cam aşa arãta trotuarul Cãii Braşovului, pe care ar fi trebuit sã mã deplasez în cele cinci zile cât am stat la Sinaia. Adicã eu am mers pe carosabil ferindu-mã de maşinile ce treceau în goanã, trotuarul etalându-şi mai departe frumuseţea florilor şi ca mine merg zilnic sute de oameni. De ce?
Sinaia este un oraş superb. Nãscut odatã cu regalitatea, Sinaia a pãşit în lume având case frumoase ridicate în vremuri în care bunul gust era apreciat. Pãcat cã astãzi multe dintre ele îşi plâng singurãtea prin grãdini pãrãsite.
Parcul Ghica situat în centrul oraşului, are însã o nouã viaţã plinã de culoare şi cei ce iubesc veveriţele ar trebui sã vinã pregãtiţi cu alune.
Parcul Ghica
Inutil sã vã invit sã vizitaţi Peleşul sau Pelişorul! Cine poate rezista?
Castelul Pelisor
Dar drumul pe care trebuie sã te deplasezi este desfundat pe alocuri şi îţi trebuie mare atenţie pentru a-i evita capcanele. Fie cã vii pe Aleea Peleşului, fie cã urci pe Aleea Carmen Sylva ai aceleaşi probleme ce dureazã de prea mult timp şi nu dau semne de rezolvare. Poate, în curând le va veni rândul la reparat şi atunci nimic nu va ştirbi plãcerea plimbãrilor spre minunatul parc ce înconjoarã castelul.
Mã opresc acum aici, nu cã aş fi primit rãspunsuri la frãmântãrile mele legate de oraşul-staţiune, dar sunt încã atâtea de spus despre “Sinaia – cel mai frumos oraş mic din România”! Sintagma nu îmi aparţine ci am citit-o în numãrul 5 al “Revistei de veşti bune – Sinaia” luatã de la Punctul de informare. Mi-a plãcut editorialul scris de MVP, in care spune: „Suntem generaţia cãlãtoare din dragoste pentru experienţe noi. Pentru ca apoi sã ne intoarcem aici, unde sã punem la bãtaie tot ce am gãsit prin lume şi sã creştem un oraş de poveste.” Sinaia, oraşul lor, al sinãienilor pe care am pornit şi eu sã-l descopãr odatã cu întrebarea: “Ştiţi vã rog unde este strada Primãverii?” aşa cum, cu ani în urmã porneam curajoasã sã descopãr oraşul constãnţenilor – Constanţa.
calatorprintaramea 