Duzina de cuvinte – un adevãr cât un grãunte

Câte adevãruri pot fi spuse fãrã înconjur ? Sunt ele oare grãunţe ce pot împiedica mersul lin al vieţii? Nu odatã am auzit spunându-se “eu asta cred despre.. şi doream sã se ştie!”. Cã tu doreşti nu poate fi pus la îndoialã dar, oare celãlalt dorea sã ştie? Veţi spune poate cã un adevãr rãmâne un adevãr şi spus şi nespus şi atunci de ce sã tãcem? Chiar aşa, de ce?
Dacã tac înseamnã cã nu am fost întrebat. Şi cred eu cã este bine sã tac mai departe.
Dacã sunt întrebat, trebuie sã dau un rãspuns. Şi atunci, adevãrul iese la ivealã. Desigur, adevãrul meu. Simbioza dintre adevãrul tãu şi adevãrul meu este fragilã cãci, nu odatã s-au dovedit a fi atât de diferite încât, prieteniile s-au rupt. Pur şi simplu nu au rezistat acestui şoc.
Şi atunci ne întrebãm dacã nu era mai bine dacã am jertfi câte un adevãr din când în când. Meritã o prietenie aceastã renunţare la integritatea propriilor noastre crezuri? Indulgenţa cu care am privi greşelile celuilalt poate fi o reminiscenţã a vechii credinţe cã prietenul trebuie acceptat aşa cum este, fie cã greşeşte, fie cã nu?
Simbioza dintre cuvânt şi faptã ar fi reţeta unui parcurs lin în viaţã. Aşa credem. Dar se pare cã uneori, cuvântul poate sãpa adevãrate crevase în care se pierd şi faptele bune şi cuvintele dulci de altãdatã ce legau prieteniile. Ţi-ar trebui apoi nişte catalige sã poţi pãşi peste ele pentru a-ţi continua drumul. Şi atunci realizezi cã eşti un infirm, asemeni acelora ce şi-au pierdut o parte a corpului dar care continuã sã simtã durerea. Şi tu vei continua sã te gândeşti la prietenul tãu deşi, este atât de departe de tine, cu cât a fost mai mare distanţa dintre adevãrul tãu şi adevãrul lui. venit din timpuri fericite, gândul cã undeva ai un prieten, va trece mereu prin mintea ta, asemeni unui glonţ. Alunecând lin, fusiform, va lãsa o urmã curatã, în care se vor logodi douã gânduri: “niciodatã nu voi mai spune unui prieten adevãrul meu” şi “niciodatã un om care nu acceptã şi adevãrul meu, nu va mai fi prietenul meu”.
Logic sau nu, cuvânt de zidire sau cuvânt de ruinã, adevãrul rãmâne însã, doar adevãr.

Duzinã de cuvinte ce se adaugã celorlalte, mult mai harnicuţe, în tabel la psi

Anunțuri

7 comentarii (+add yours?)

  1. psi
    Iul 26, 2014 @ 18:12:20

    profund rău…. 🙂

    Răspunde

  2. Carmen Pricop
    Iul 26, 2014 @ 19:03:21

    Mie mi-e greu să mint. Aproape imposibil. Nu mi-e gre să tac… Dar dacă sunt întrebată insistent de obicei răspund sincer. Cred că prieteniile au în rețeta succesului, ca ingredient indispensabil, o doză semnificativă de toleranță…

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Iul 26, 2014 @ 20:33:59

      Si eu am ales sa spun ce gandesc doar daca sunt intrebata. Si chiar si atunci am invatat ca uneori, nu este bine sa spui tot ce-ti trece prin cap. Privesti in ochii celuilalt si te opresti.

      Răspunde

  3. Alexa T
    Iul 31, 2014 @ 18:31:35

    Profund… 🙂 privirea mi-a ramas la… „Previous:Sinaia – oraş sau staţiune ?” Asta-i intrebarea? 😉 chiar…profund si ma gandesc serios… „Logic sau nu, cuvânt de zidire sau cuvânt de ruinã, adevãrul rãmâne însã, doar adevãr.” Da. Chiar asa. Aleg: statiunea. very funny…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: