Concurs „moment umoristic” – Despre vitejie

Si pentru ca am prins gustul concursului umoristic pornit de cudi ,  m-am hotãrât sã sã-mi scot şi pisoii la plimbare spunându-vã povestea lor “Despre vitejie” doar, doar vã vor face sã zâmbiţi.

sursa google

sursa google

Stana, stã stanã de piatrã
Lângã şura de pe deal
Unde Bot, un boţ de mâţã
A fãtat cinci pui vãrgaţi.
Îi priveşte farã grabã
Şi în râs pufneşte ea,
– Hei, te-ai ras pe bot cucoanã!
Motãnei ai vrut? Îi ai!
Haide, scoalã şi priveşte-i,
Sunt ai tãi şi cum simt eu,
Pânã când s-or face mari
N-ai sã pleci în preumblare
Peste garduri, la motani!
Stana ia în şorţ pisoii,
Şi pornirã-ntr-o plimbare
Între şura pãrineascã
Şi o lume de mirare.
Şui se uitã ei la Soare
Şi un simţ le spune clar,
Lumea asta-i minunatã
Dacã te încrezi în ea!
Un tipar ne spune însã
Cã pisica prinde şoareci
Şi atunci ca sã-i gãsim
De la sân de mâţã blândã
Noi acum o sã pornim.
Ros un pic de îndoialã
Stã pisoiul cel mai mic,
Tot privind la Stana care
Cu privirea-n zãri pierdutã,
Se gândea la un amic.
Şi atunci, îşi spuse singur:
– E senilã! Am plecat!
Vã salut pe toţi prieteni,
Eu de-aicea m-am cãrat!
Am plecat în lumea mare
Unde-s şoareci mai de soi
N-am sã stau mereu la şurã
Sunt de rasã, nu-s ca voi!
Am vreo douã dungi mai late
Şi codiţa e mai lungã,
Mã gândesc c-oi fi vreun tigru
Prefãcut în mâţã blândã!
Ascultând ce spune puiul,
Mâţa-mamã a zâmbit,
Cãci ştia cã vine ceasul
Sã-l pofteascã la …lãptic!
Şi deşi e fãrã fricã
şi viteaz fãrã pereche
ştie mama cã puiuţul
va mai sta acas-o vreme!

Gros, un mâţ bâtrân priveşte
Puii ce la joc s-au prins
Şi gândeşte: cum e viaţa
Trece iute, ca un vis!

Morala : Nu vitejia vorbelor te face din copil, bãrbat.

Articolul participă la concursul” Moment umoristic, organizat de Cudi & Ketherius.

Concurs „moment umoristic” (c) – Duzina de cuvinte…..zãpãcite, inventate şi trãznite

O invitaţie la vesele scrieri vine acum din partea lui cudi. Versuri, prozã, fãrã deosebire, fãrã limitã de like-uri, numai zâmbete sã adune. Si cum niciodatã nu este prea devreme sã te pregãtesti pentru sãrbãtorile de Anul Nou ( în magazine au apãrut deja canadienele!), m-am gândit cã s-ar putea sã vã inspire postarea mea de început de an. Deci, poftiţi la petrecere !

Bine v-am gãsit dragi duzinari! Un An nou, cuvinte noi! Mã gândesc sã vã povestesc cum mi-am petrecut sãrbãtorile pentru cã nimic nu se comparã cu petrecerile de sfârşit de an când se înlãnţuie una de alta de zici cã nu se mai terminã! Când în sfârşit le pui capãt eşti rupt de obosealã: mâncare, bãuturã, dans, hlizealã, artificii, pupãcealã şi din nou pe loc repaus şi de la cãpãt.! Un adevãrat dezmâţ! Parcã nu ai şti cã nimeni nu petrece de bunã-voie ci doar obligat de un psiriduş. Acesta prin exasperante manevre de culise şi aflat desigur sub influenţa unui iarnarcotic necunoscut nouã muritorilor de rând, ne îndeamnã la toate aceste manifestãri de exacerbatã iubilurã. Dãruim cadouri care mai de care mai trãznite, ne felicitãm de douã ori pe zi, ne dãm întâlnire sub crenguţa de vâsc, ne promitem câte în Lunã şi în stele (noroc cã ne lasã memoria cã altfel elefanţi ne-am face toţi) ce mai, o adevãratã corolarma de sentimente!
Dar vezi cã în tot acest timp, rãmân bine ancoratã (era sã spun, în realitãţile vieţii dar mi-am luat seama) în nebunia sfârşitului sau poate a începutului de an cãci nu m-am hotãrât încã, încercând sã strãpung noaptea de vãztuneric ce se vrea cel mai bun sfãtuitor (deşi toate tâmpeniile se fac mai ales noaptea). Mã rog apoi sã-mi vinã un gând bun sau poate sã se întâmple o minune cãci doar atunci se va aprinde în mintea mea o caneluridã nouã ce-mi va da rãspuns la întrebarea nopţii mele de revelion : sã gãtesc un curcosaur sau un olimpotab? Te întrebi care ar fi diferenţa? Se vede cã nu eşti nici de departe un asirgurmand demn de Master Chef!
Pãi sã vã explic pe îndelete acum cã sãrbãtorile au trecut, m-am odihnit o sãptãmânã la serviciu, şi am reuşit sã-mi limpezesc mintea uşor afectatã de un gând vienelar cum cã sunt mai bãtrânã cu un an.
Deci: se ia un curcosaur grãsuţ, se perpeleşte uşor, încet, încet, foarte încet pânã când ori sare el din tavã, ori renunţaţi voi la a-l mai pãzi. Dacã v-aţi împãcat cu el, şi el cu sosul din tavã, atunci se asorteazã cu nişte verdeţuri de sezon (aici este mai greu cãci de sezon la noi este doar vâscul sau crengutele de brad) şi se serveşte celor mai îndrãzneţi şi cu dantura completã.
Cu discretul olimpotab este mai delicat: trebuie vânat! Pui nişte laţuri pe câmp, şi dacã ai noroc ori ţi-l aduce câinele când îi dai drumul la plimbare, ori dacã nu, aştepţi pânã când bagã la Vânãtorul. Iei apoi olimpotabul, îl pui la fezandat (cã de, este vânat) şi când te-ai sãturat sã cauţi reţete noi, dai cu el la cuptor cum poţi, cãci s-ar putea sã se opunã. Dacã nu a murit de moarte naturalã ci chiar a fost vânat, atunci aveţi toate şansele sã-l puteţi servi prietenilor curajoşi. Desigur le spuneţi deschis cã nici analizele nu le are la zi şi nici nu-i cunoaşteţi pedigriul. La urma, urmei au venit la masã şi nu la analiza-organolepticã a produsului câştigãtor din concursul de bucãtãrealã de Anul Nou!

P.S. Nu cãutaţi în dicţionar cuvintele subliniate. Nu fiţi disperaţi cã nu le cunoaşteţi. Nici eu nu le cunosc încã prea bine, de-abia ne-am întâlnit. Puteţi sã vã jucaţi cu ele dar, dupã aceea lãsaţi-le unde le-aţi gãsit. Sunt cam sãlbatice şi dacã scapã cine stie, va trebui completat DEX-ul.

Articolul participă la concursul Moment umoristic, organizat de Cudi & Ketherius.

Concurs de varã cu scoici

Vavaly ne-a invitat la joacã! Albe sau colorate, mititele sau mai mari, autohtone sau de pe meleaguri îndepãrtate, scoicile ne aşteaptã varã de varã, la malul mãrii. Cine nu s-a aplecat sã culeagã podoabele mãrii ? Cine nu a întins mâna spre tarabele pline de cochilii multicolore din bazarul estival? Vãd mâini ridicate, deja? Nici nu mã gândeam altfel! Deci, am trecut la treabã Şi iatã ce am fãcut!

102_7911

Eu ştiu de ce citesc, dar voi?

Libris.ro_De ce citesc? Iatã întrebarea la care Libris.ro aşteaptã rãspuns din partea mea. Şi nu numai din partea mea. Sunt invitaţi sã rãspundã toţi cei pentru care, cartea nu reprezintã o completare esteticã a decorulului interior, ci o necesitate, o prelungire a nestâmpãrului spiritual fãrã de care nu îşi pot închipui propria existenţã. O zi fãrã sã citeşti, o zi în care sã nu deschizi nicio carte, o zi în care sã nu ai întrebãri şi deci nu vei cãuta rãspunsuri. O zi platã, fãrã gust şi fãrã miros, o zi în care marea ar sta nemişcatã cãci, dacã ar avea valuri ar trebui sã te întrebi: de ce? Şi ar trebui sã cauţi rãspunsul. Şi tu nu ai nicio carte! O zi în care timpul ar sta pe loc cãci, dacã s-ar scurge fie şi numai o singurã secundã, ar trebuie sã te întrebi de ce?. Şi tu nu ai cãrţi în care sã cauţi rãspunsuri! De ce ai ţine minte o astfel de zi în care nu ai întrebat nimic şi nici nu ai aflat nimic nou? Chiar de ce? Şi atunci realizezi cât de mult înseamnã în viaţa noastrã, cartea. Tipãritã, frumos legatã, cartea este un tovarãş de drum loial, rãbdãtor, dornic sã împartã cu tine tot ce ştie, fãrã ţâfne, fãrã supãrãri infantile, care te va urma oriunde vei dori, oriunde paşii te poartã şi în care, dacã vei vrea sã cauţi, vei gãsi toate rãspunsurile la întrebãrile tale.
Niciodatã nu poţi spune cã ai destule cãrţi, cãci ar însemna sã spui cã ai citi tot ce se putea citi. Spunem adesea ”omul potrivit la locul potrivit” dar cred cã la fel de bine ar suna “cartea potrivitã la momentul potrivit” cãci, pentru fiecare om existã cel puţin o carte, în care îşi regãseşte gândurile şi despre care nu de puţine ori spunem cã ne-a schimbat viaţa. Fie cã ne aşteaptã în rafturile bibliotecilor, fie cã vizitãm librãria online, trebuie doar sã ştim ce cãutãm şi cu siguranţã, undeva vom gãsi cartea mult doritã.
Şi pentru cã anticipând poate concursul acesta, am rãspuns acestei întreabãri, nu-mi rãmâne decât sã vã las sã citiţi postarea mea şi apoi sã-mi rãspundeţi: voi de ce citiţi? Sau poate:de ce nu citiţi?
 
Întâlnesc tot mai des tineri care se întreabã de ce ar trebui sã citeascã, de ce este necesar sã petreacã timp rãsfoind cãrţi, ce au de câştigat dacã vor citi. Scriam într-o postare mai veche despre îndemnul lui Miron Costin care, în “De neamul Moldovenilor” a spus: „Nu este alta mai frumoasă şi mai de folos zăbavă decât cetitul cărţilor…”, care mã cãlãuzeşte în permanenţã şi care alãturi de versurile lui Tudor Arghezi: “Carte frumoasă cinste cui te-a scris/ Încet gânditã, gingaş cumpãnitã;/ Eşti ca o floare, anume înfloritã/ Mâinilor mele , care te-au deschis.”, au constituit o permanenţã în viaţa mea.
De ce trebuie sã citim? Cum ne ajutã lectura? Ce înseamnã timpul petrecut încercând sã pãtrundem sensul gândurilor aşternute în paginile cãrţilor de toţi acei ce şi-au închinat viaţa scrisului?
Gândind la toate aceste întrebãri mi-am dat seama cã pentru mine viaţa este ca un puzzle uriaş alcãtuit dintr-un numãr infinit de piese, mai mari sau mai mici, (dupã cum cãrţile au mai multe sau mai puţine pagini), prin a cãror alãturare continuã, tenace şi rãbdãtoare, pe mãsura scurgerii timpului îi poţi cunoaşte întreaga frumuseţe şi profunzime.
Un om într-o viaţã cât poate cunoaşte? Câte lucruri poate experimenta? Câte locuri poate strãbate? “Omul mãsurã a tuturor lucrurilor” cum minunat spunea Protagoras, poate fi omniprezent sau a toate ştiutor? Greu de crezut! Dar stã în puterea lui sã înveţe mereu, sã încerce sã foloseascã toate cunoştiinţele dobândite de înaintaşii sãi pentru a progresa. Fiecare carte devine astfel o treaptã pe scara cunoaşterii. Fiecare treaptã urcatã înseamnã o altã perspectivã asupra vieţii. Cu fiecare carte pãşeşti pe noi meleaguri, cu fiecare carte întâlneşti oameni deosebiţi, cu fiecare carte lumea întreagã ţi se dezvãluie, cu fiecare carte înveţi sã visezi, cu fiecare carte orizonturi noi te cheamã.
Fiecare om are dreptul la cunoaştere, fiecare om are dreptul la educaţie. Însã nu poate fi vorba despre cunoaştere fãrã sã te apleci în mod continuu asupra cãrţilor în paginile cãrora s-a strâns întreaga cunoaştere a omenirii. Ştiinţã, istorie, literaturã, deopotrivã trecut, prezent şi viitor stau mãrturie a puterii gândirii umane. Devenirea fiecãrui om stã în profunzimea demersului pe care acesta îl face zi de zi sã-şi depãşeascã propria condiţie.
Citind poţi afla rãspunsurile pe care le cauţi.
Citind poţi învãţa unde sã cauţi rãspunsurile corecte!
În paginile cãrţilor sunt întrebãrile la care omenirea a cãutat rãspunsuri de mii de ani.
În paginile cãrţilor sunt rãsunsuri la întrebãrile tale de astãzi!
În paginile cãrţilor se aşterne toatã istoria omenirii.
În paginile cãrţilor omenirea îşi scrie astãzi istoria.
De mii de ani oamenii au gândit, au scris şi au lãsat urmaşilor învãţãtura dobânditã în timp, scrijelind în piatrã sau metal, pe papirusuri sau piele de viţel, pe hârtie sau pe mãtase, strânsã în biblioteci a cãror faimã a traversat timpul. Ei au considerat necesar şi important ca aceste cunoştiinţe sã nu se piardã. Cum ar fi fost astãzi omenirea fãrã strãdania lor ?
Cândva învãţãtura, scrisul şi cititul erau rezervate doar celor puţini, astãzi deşi teoretic este la îndemâna tuturor, din ce în ce mai puţini aleg sã citeascã. Deşi puterea stã în informaţie şi informaţia stã în cãrţi, cãutarea pare sã-i descurajeze pe cei mai mulţi. Drumul cel anevoios spre cunoaştere nu are sfârşit şi cei cel cunosc, apreciazã tocmai aceastã continuã cãutare care le prilejuieşte noi şi noi descoperiri.
Indiferent dacã este tipãritã sau în format electronic (recentele e-book-uri având un real succes), cartea trebuie sã ne însoţeascã permanent. Îndemnul atât de viu din “Testament “ de Tudor Arghezi, este poate ilustrararea cea mai bunã a ceea ce ar trebui sã fie aplecarea spre citit:
“Cartea mea-i fiule, o treaptã. Aşeaz-o cu credinţã cãpãtâi .”
…………………………………………………………………….
“Ca sã schimbãm, acum întâia oarã,
Sapa-n condei şi brazda-n cãlimarã”.
 

Iatã deci tinere, îndemnul meu: Citeşte! Citeşte! Citeşte! Îndrãzneşte sã visezi, sã cunoşti şi sã-ţi schimbi destinul, cãci lumea este din totdeauna doar a celor instruiţi ce ştiu ce vor, ce pot şi care luptã pentru a reuşi.

Iatã şi câteva din gândurile unor personalitãţi a cãror viaţã a fost închinatã cunoaşterii:
“Civilizaţia noatrã este suma cunoştiinţelor şi amintirilor acumulate de generaţiile care ne-au precedat .Andre Maurois”.
“ Bunul suprem şi singurul folositor este cultura. Orice om incult este propria sa caricaturã. Fr. K. W. Schlegel”.
“Cãrţile au format în mine …….sentimentul rãspunderii pentru tot rãul din viaţã, trezind şi o pioasã admiraţie în faţa forţei creatoare a raţiunii omeneşti. Adânc pãtruns de adevãrul credinţei mele, vã spun tuturor: iubiţi cartea, ea vã uşureazã viaţa, vã ajutã prieteneşte sã vã descurcaţi în vãlmãşagul pestriţ, furtunos al gândurilor, sentimentelor şi întâmplãrilor din viaţã; ea vã învaţã sã respectaţi omul şi pe voi înşivã, ea vã înaripeazã mintea şi inima cu simţãmântul dragostei pentru lume, pentru om. Maxim Gorki”
 
De sunt sau nu vreo 10 argumente ca sã citim,
Puţin conteazã cred, dar ştiu cã fãrã carte nu se poate.
Citiţi cu drag cãci, în paginile cãrţii poveşti s-ascund dar,
Multe-s adevãruri ştiute doar de cei care le-au scris.
De vreţi puterea minţii în viatã sã v-ajute,
Din cãrţi culegeţi multã-nvãţãturã
Ce de folos va fi o viaţã-ntreagã.
Citiţi aşa cum ar fi spus poetul: cu dragoste de ea, cu dor de viaţã!
 
Iatã de ce citesc eu! Şi nu uitãţi: v-aştept comentariile cãci am o listã lungã de cãrţi pe care-aş vrea ca Libris.ro sã mi le trimitã acasã şi poate argumentând împreunã, împreunã vom câştiga!
 

Libris.ro îţi scoate cãrţile din wishlist şi ţi le trimite acasã!

Libris.ro_

Libris.ro îţi scoate cãrţile din wishlist şi ţi le trimite acasã! Iatã un anunţ care fãrã îndoialã îi bucurã pe toţi cei pentru care, cartea a fost şi a rãmas o prezenţã în viaţa lor.
Dacã îmi place sã citesc? Da!
Dacã îmi place sã scriu? Cu siguranţã, altfel blogul meu nu ar fi prins viaţã!
Dacã sunt cãrţi care încã aşteaptã sã fie cumpãrate şi la care încã visez? Ar fi grav dacã nu ar exista cãci abia atunci ar începe singurãtate mea spiritualã. Sã rãmâi singur cu viaţa ta, cu realitatea ta, cu trecutul tãu, cu lumea ta, e pãcat, cãci dinolo de toate sunt milioane de vieţi, de realitãţi, de poveşti, ce aşteaptã sã fie parte din existenţã ta.
Dacã sunteţi dependenţi de citit, vizitaţi librãria online şi veţi fi bucuroşi sã gãsiţi cãrţile dorite la preţuri ce nu vã vor lãsa indiferenţi. Cãrţi online, mai simplu nu se poate ! Faceţi-vã o listã lungã de titluri ce vã fac cu ochiul şi fãrã zãbavã anunţaţi-vã dorinţã de participare la concurs, postând anunţul pe pagina de http://www.facebook.com/libris.ro. Apoi treceţi la scris. Scrieţi conştiincios, cu simţire şi motivaţie cã de, scrieţi pentru voi, pentru cei ce vã citesc şi pentru juriu, ce vã va aprecia şi mai mult, cu mult mai mult dacã sunteţi sinceri. Şi corecţi gramatical. Şi în termenul anunţat. Şi vom mai vedea pentru ce. Numai scrieţi, cã doar aşa se va citi din ce în ce mai mult. Şi mai bine.
Şi nu uitaţi pledoaria pentru citit sã se bazeze pe cele 10 motive pentru care dupã pãrerea voastră, lumea ar trebui să citească. Sau mai bine zis sã nu se oprescã din citit.
Succes tuturor şi la cât mai mulţi cititori-comentatori, care sã vã ajute sã vã completaţi rafturile din bibliotecã cu titlurile din lista dorinţelor voastre literare.

Pato vreau tricoul!

Dragã Pato,

Trebuie sã recunosc cã mi-am bãtut ceva capul în cãutarea cuvintelor cu care sã-mi câştig tricoul. Sigur o idee a fost sã-mi prind pe umeri o pancartã pe care sã scriu cu litere cu litere de-o şchioapã “ PATO VREAU TRICOUL!” şi pânã la ora închiderii concursului sã bat pas de defilare pe sub ferestrele tale. Asta dacã aş ştii unde! Recunosc cã este cam frig pentru astfel de acţiuni revendicative, aşa încât a trebuit sã mã reorientez. Repede! Partea asta cu reorientarea mi-a plãcut întotdeauna: cum simţim cã nu putem face o activitate, nu-i nimic, ne reorientãm spre alta şi mergem mai departe! Iar eu am mers pânã la Craiova, cãci de acolo mi-am cumpãrat acum …ceva timp, o frumuseţe de pantofi sport albi, cu dungã roz care parcã spuneau din raft: du-ne la Bucureşti! Şi duşi au fost!

De atunci au vãzut ei multe meleaguri cã doar de aceea i-am cumpãrat, sã-mi facã drumurile prin ţarã mai plãcute. Apropo: ţara noastrã meritã cutreieratã la pas, este atât de frumoasã şi de aceea a apãrut blogul meu ca o chemare la drumeţii care sã deschidã ochii lumii întregi cã aici sunt locuri în care nu timpul a stat pe loc, ci oamenii au pãstrat locurile ca în timpurile de altãdatã. Şi nu este puţin lucru. Cãci, deşi nu timpurile sunt sub om, ci omul este sub timpuri (gândirea sta profundã nu-mi aparţine dar tare îmi place), pentru noi oamenii acestor meleaguri a fost mereu o datorie sã pãstrezi ceea ce ai, sã împarţi cu cei dragi şi sã laşi celor ce vin dupã tine. Iar eu cred cã se poate dacã anul acesta şi în anii urmãtori, vom rãspunde din ce în ce mai mulţi la chemarea de a face curat într-o zi sau poate de a planta un pom sau poate la a marca nişte poteci. Şi pentru cã în anii trecuţi am purtat acest tricou,

Eu si vechiul tricou

Eu si vechiul tricou

m-am gândit cã poate dupã ce-mi vei admira frumuseţea de pantofi sport,

Albi, cu dunga roz

Albi, cu dunga roz

sigur vei avea inspiraţia de a gãsi imprimeul care sã se asorteze perfect cu ei. Nu de alta, dar anul acesta, trebuie sã mã prezint la acţiune cu un tricou nou. Original, cum nimeni nu mai are!

PATO VREAU TRICOUL!! Ai inimã sã nu-mi împlineşti dorinţa? Uite ce inimã frumoasã are pânã şi cutia de pantofi!

Postarea participa la concursul „Be creative!”

499 de motive sa fii turist in Romania – Bãile Herculane

Piata HerculesCa un cãlãtor statornic prin ţara mea, mã alãtur şi eu celor care au ales sã vorbeascã despre motivele care îi determinã sã strãbãtã drumurile României. Şi cum nu puteam sã ratez ocazia de a vorbi încã o datã despre staţiunea mea de suflet Bãile Herculane cãci prea mi-e dragã, voi “pleda” pentru ca acestã perlã a turismului balnear românesc sã fie unul dintre cele 499 de motive de a fi turist în România.Vila Elisabeta

Cu siguranţã cei mai mulţi ştiu cã staţiunea Bãile Herculane din judeţul Caraş-Severin este cea mai veche staţiune balnearã din ţara noastrã, atestatã documentar încã de pe vremea romanilor când, pornite sã cucereascã Dacia, legiunile romane au descoperit în drumul lor de la Tierna la Tibiscum (Orşova–Timişoara de astãzi) apele binefãcãtoare de pe Valea Cernei, construind pe locul de astãzi al satului Mehadia, cetatea “Ad Mediam” şi dând apelor numele de “Ad aquas Herculi sacras” Ad Mediam, adicã Bãile sfinte ale alui Hercule de lângã Mehadia, recunoscând astfel calitãţile tãmãduitoare ale acestora.Vechiul ghid turistic

Ştiaţi însã cã staţiunea Bãile Herculane situatã fiind pe valea râului Cerna, în Parcul Naţional Domogled–Valea Cernei, beneficiazã de o climã temperatã şi de acţiunea aeroionizãrii negativã excepţionalã existentã în aceastã zonã de 2000-2500 ioni negativi/cm³/s, cu efecte deosebite asupra sistemului nervos? Staţiunea este unicã din acest punct de vedere, efectele deosebite ale acestui microclimat putând fi uşor de constatat de cãtre cei care aleg sã-şi petreacã concediul aici.Cheile Cernei

Baile NeptunŞtiaţi cã aici a fost pus în funcţiune un ascensor acţionat hidraulic precum si un sistem de ventilaţie acţionat tot hidraulic astfel încât Bãile Neptun, din staţiune erau la aceea data cea mai modernã construcţie balnearã din Europa? Sau ştiaţi cã unele pavilioane de tratament comunicau între ele pe sub stradã sau prin lungi coridoare ce uneau bãile de hoteluri şi de pavilioanele unde erau cazaţi turiştii?DSCF0375Baile Neptun

Dar câţi ştiu cã parcul Cazinoului adãpostea pânã mai de curând douã exemplare rare pe teritoriul ţãrii noastre de Sequoia gigantea (wellingtonia gigantea), arborele mamut? Au fost douã exemplare dar din pãcat unul a fost doborât de furtunã.Sequoia gigantea

Dacã este sã vorbim despre beneficiile aduse sãnãtãţii de bogãţia de izvoare salino-termale, cloruro-sodice sau termo-sulfo-saline le aduce sãnãtãţii (Bãile Herculane sunt renumite pentru izvoarele minerale salino-termale sau termo-sulfo-saline, fiind cunoscute 17 dar, din acestea doar 8 izvoare sunt întrebuinţate: Izvorul Regina Maria (azi izvorul Neptun), izvorul Dragalina, izvorul Elisabeta (azi Diana)DSCF0432, izvorul Ileana (azi Apollo 1), izvorul Iosif, izvorul Hercule cu apã termalã salinã şi izvorul Tãmãduirei)DSCF0431 Izvorul de ochi precum şi microclimatul unic cu efecte deosebite asupra sistemului nervos, datorat acţiunii aeroionizãrii negativã excepţionalã existentã în aceastã zonã, ar trebui sã scriu un tratat. Mã rezum la a spune doar cã cei ce aleg sã vinã în staţiunea Bãile Herculane, la fel ca şi mine, vor reveni cu siguranţã. Ştrandul cu apã terno-salinã “7 Izvoare”Strandul termal "7 Izvoare", ştrandul termal al Complexului “Cerna”, Bãile Venera Baile "Venera"cu ape cloro-sodo-calcicã-sulfuroasã sunt câteva din locaţiile în care petrecerea timpului aduce beneficii sãnãtãţii. Dacã sunteţi dornici de drumeţii, porniţi fie pe valea Cernei prin Parcul Naţional Cerna-Domogled, fie spre Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa, fie spre Dunãre la Orşova sau Moldova Nouã, cu plimbãri cu şalupa sau vaporaşul pânã la Cazane, fie spre Timişoara, orice drum veţi alege, veţi fi rãsplãtiţi pentru efort.

Turistul dornic sã descopere frumuseţea acestei staţiunii trebuie sã porneascã în aventura sa înarmat cu multã rãbdare şi cu dorinţã sincerã de a descoperi toate acele repere printre care s-a scris istoria celei mai vechi staţiuni balneare din România. cernaŞtiu cã s-a scris mult în ultimul timp despre starea deplorabilã în care se aflã aceasta. Adevãrul este oarecum la mijloc. Este adevãrat cã multe din fostele stabilimente de sãnãtate a cãror istorie coboarã mult în secolul 19 sunt astãzi într-o stare precarã sau în curs de reabilitare iar baza de tratament din anii vechiului regim la care uneori se ajungea destul de greu, este astãzi în mare parte abandonatã sau în curs de reamenajare. Totuşi staţiunea are în prezent numeroase unitãţi de cazare: pensiuni, hoteluri noi sau recent renovate care au baze proprii de tratament ce oferã condiţii deosebite atât de cazare cãt şi tratament. CernaAstfel dacã vã hotãrâţi sã vã petreceţi concediul pe Valea Cernei în frumoasa staţiune Bãile Herculane, nu vã rãmâne de fãcut decât sã vã decideţi dacã vã veţi relaxa doar sau veţi dori sã beneficiaţi de puterea vindecãtoare a izvoarelor termale.DSCF0504

Pensiunea "Jojo"Eu am ales Pensiunea Jojo din staţiunea balnearã Bãile Herculane, judeţul Caraş-Severin, pentru oferta sa atât pentru odihnã cât şi pentru tratament şi deşi uneori între ofertã şi realitate sunt diferenţe uriaşe ce pot ruina o vacanţã, de aceastã datã am fost încântatã sã descopãr cã ofertã corespundea întru totul aşteptãrilor noastre, fiind cazaţi în vila recent datã în folosinţã, catalogatã la 4* şi ale cãrei dotãri pot satisface cele mai selective pretenţii. DSCF0003Pensiunea Jojo din Bãile Herculane, situatã pe malul stâng al Cernei, este de fapt un complex compus din douã corpuri de vile de 3* şi de 4* în cadrul cãruia funcţioneazã şi un centru de recuperare medicalã. Astfel spus, pensiunea îşi aşteaptã oaspeţii atât pentru odihnã cât şi pentru tratament şi vã asigur cã veţi fi încântãţi.DSCF0196

Odatã ajuns în staţiunea Bãile Herculane, dupã turul obligatoriu de recunoaştere a împrejurimilor trebuie sã-ţi faci timp sã inspectezi agale douã obiective înscrise pe Lista Monumentelor Istorice, ce au fãcut altãdatã fala acestui aşezãmânt şi care, în ciuda lipsei de interes pentru restaurarea lor rãmân şi astãzi la fel de frumoase. CazinoulUnul este Cazinoul din centrul staţiunii şi care aflat în parcul central comunica odinioarã prin douã lungi coridoare cu bolţi minunat pictate cu hotelul Traian (Pavilionul nr.1) şi Hotelul Decebal (Pavilionul nr.2)DSCF0755. CazinoulConstruit între anii 1862-1864, urmând planurile arhitectului german Wilhelm von Doderer, acesta a fost gândit ca un amalgam de stiluri, cu decoraţiuni exterioare desosebit de bogate ce pot fi admirate în mare parte şi astãzi. Gândit ca un loc de recreere, cazinoul avea salã de spectacole, restaurant şi salã de joc unde de întâlneau amatorii de ruletã. cazinoumozaicDSCF0754Clãdirea pe frontispiciul cãreia stã scris “Saluti et laetitiae” adicã Sãnãtate şi bucurii, decoratã cu frize sculptate, strãjuieşte şi astãzi liniştitã parcul central, vegheatã de superbul exemplar de sequoia gigantea.

Gara din Baile HerculaneCel de-al doilea obiectiv de arhitecturã care nu poate trece neobservat mai ales pentru turiştii ce sosesc în staţiune cu trenul, este gara din Bãile Herculane. Aşa cum se aratã în prezentare, clãdirea gãrii a fost inauguratã la 20 mai 1878 şi reprezintã o copie a pavilionului de vânãtoare de la Viena al Împãrãtesei Maria Tereza. DSCF0126DSCF0158Aflatã la la 16 km de Orşova, la intersecţia drumului E70 cu Dn 608D (ce strãbate staţiunea) gara din Bãile Herculane îşi întâmpinã vizitatorii cu urarea de “Bine aţi venit” înscrisã în mozaicul peronuluiDSCF0131. Curat, liniştit în ciuda trecerii anilor, cu bãncile ferite de arşiţa verii sub bolta de verdeaţã, bãtrânul peron aşteaptã paşii cãlãtorilor în scurgerea fãrã oprire a timpului mãsurat ca odinioarã de vechiul ceas Paul Garnier. Deşi întregul ansamblu rãmâne un reper important al arhitecturii antebelice, totuşi este vizibil faptul cã trecerea timpului a lãsat urme adânci, care deşi nu pot umbri frumuseţea elementelor ce decoreazã pavilionul central, totuşi, trebuiesc luate urgent mãsuri de restaurare a acestei adevãrate cãrţi de vizitã a staţiunii. Frumoasa cupola cu mozaic multicolor stã sprijinitã de coloane, având inscripţionat acelaşi mesaj ce slãveşte apele sfinte ale lui Hercules de la Mehadia. Admirând frumuseţile acestor locuri, parcã înţeleg altfel sensul supãrãrii lui Colette din “Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu, ce era atât de supãratã nu numai cã nu vãzuse Parisul dar, “de cãnd m-a luat nu m-a dus nici mãcar pãnã la Mehadia”. Scrisã la începutul anilor 1900, adicã în plinã glorie a staţiunii Bãile Herculane ce era consideratã la acea vreme cea mai modernã din Europa, cu siguranţã cã era privitã de mica burghezime la fel de atractivã ca Parisul. Bine înţeles este doar o pãrere personalã dar poate fi şi o presupunere corectã, cine poate şti ce a gândit scriitorul?DSCF0157

Dar cum noi am ales ca în fiecare zi sã explorãm câte un traseu, iatã-ne pornind spre Moldova Nouã Faleza Dunarii cu dorinţa de a explora malul Dunãrii pânã la Orşova pe DN 57. Moldova NouaAm plecat din Bãile Herculane prin Mehadia pe E70, apoi prin Iablaniţa pe DN 57B spre Anina prin Petnic, Globu Craiovei prin rezervaţia naturalã “Globu Craiovei”, Lãpusnicel, Prigor, prin Cheile Minişului, Bozovici şi pe DN 57 prin Oraviţa spre Moldova Nouã. Drumul este foarte frumos cu peisaje de vis. Dunarea la Moldova NouaAm pãrãsit Moldova Nouã Troite la Moldova Nouaun oraş adormit parcã sub zãpuşeala verii şi am pornit spre malul Dunãrii DSCF0560pe DN 57, un drum de aproape 122 de km ce trece prin Coronini, Libcova, Berzasca, Dubova, Eşelnitã pânã la Orşova. Drumul este bun pânã în apropiere de localitatea Şuviniţa,DSCF0622DSCF0667 de unde începe o porţiune de aproape 30 de km de drum puternic afectat de alunecãrile de teren, pe care se executã lucrãri de sprijiniri ale versanţilor şi de consolidare a drumului. Se toarnã ziduri de sprijin şi se stabilizeazã taluzele ce coboarã spre Dunãre. Din loc în loc, pe drum se adunã pietrele rostogolite de pe versanţi încetinind traficul. Peisajele ce se deschid privirilor atât pe malul bulgãresc cât şi pe cel românesc sunt minunate şi te fac sã te opreşti de nenumãrate ori spre a putea sã le cuprinzi cu vederea cãci din goana maşinii nu ai rãgãzul sã le admira. Trebuie sã spun cã noi am strãbãtut acest drum cu o maşinã de teren, dar cu un turism cu gardã joasã, portiunile de drum serios afectate, pot creea destule probleme, deci trebuie parcurse încet cu multã grijã. Pânã la Dubova, drumul urmeazã apa Dunãrii şi astfel poţi, din loc în loc, vedea rãsãrind din ape frânturi din aşezãrile inundate în urma amenajãrii lacului de acumulare Porţile de Fier precum vechea cetate Tricule, ale cãror turnuri (astãzi refãcute) rãsar din ape când nivelul Dunãrii este foarte scãzut.Tricule

Una dintre cele mai frumoase şi spectaculoase destinaţii de pe aceste meleaguri este cu siguranţã Dunãrea la CazaneDSCF0662. Dacã drumul de la Moldova Nouã la Orşova pe malul Dunãrii mi-a oferit prilejul de a admira frumuseţea Dunãrii ce se aşterne între cele douã maluri cel românesc şi cel sârbesc, de aceastã datã şalupa avea sã ne poarte spre acele locuri la care doar drumurile de apã ale Dunãrii pot ajunge: golful MraconiaDSCF0528, Peştera PonicovaPestera PonicovaPestera Ponicova, Peştera VeteraniPestera Veterani sau Cazanele, chiar dacã acum, dupã ridicarea Pestera Veteranibarajului Porţile de Fier, fierberea Cazanelor nu mai este cea de altãdatã. Cãlãtoria noastrã pe Dunãre urma sã înceapã din Golful Mraconia situat la aproximativ 14 km de Orşova. Drumul deosebit de pitoresc a traversat localitatea Ieşelniţa cu ale sale case parcã sprijinindu-se unele pe altele şi urmãrind malul Dunãrii ne-a condus spre Golful Mraconia unde ne-a întâmpinat plin de mãreţie DecebalDecebal Rex. Sãpat în stâncã muntelui, chipul marelui rege dac este cea mai mare sculpturã în piatrã din Europa având 55 m înãltime si 25 de m lãtime, fiind executatã la iniţiativa lui I.C. Drãgan şi rãmasã din pãcate, neterminatã. La iesirea din golful Mraconia, se afla Mânãstirea Mraconia ale cãrei ziduri albe se înalţã deasupra apelor Dunãrii. Veche ctitorie din anul 1453, mânãstirea a fost inundatã la realizarea lacului de acumulare fiind apoi refãcutã în anul 1970, pe malul actual al Dunãrii.Viaductul

Defileul Dunãrii reprezintã sectorul de drum pe care îl strãbate Dunãrea la trecerea prin munţii Almãjului, prin parcul Naţional Porţile de Fier. Cele douã sectoare principale de drum denumite Cazanele Mari (3,8 km) şi Cazanele Mici (3,2 km) sunt locul în care Dunãrea are cea mai mica deschidere de numai 230 m, dar cu adâncimi ajungând de pânã la 90-120 m. Astfel, strecurându-se printre masivele Ciucaru Mic şi Ciucarul Mare (pe malul românesc) şi Ştârbâţul Mic şi Ştârbãţul Mare (pe malul sârbesc )Dunarea la Cazane, Dunãrea ce pare la început liniştitã, devine vijelioasã stercurându-se printre pereţii uneori verticali ai munţilor cu vitezã foarte mare. Dunarea la CazanePrivesc cele douã maluri şi nu pot sã nu remarc faptul cã de cele mai multe ori malul sârbesc coboarã parcã mai lin spre apa Dunãrii, acoperit fiind de horbota verde a pãdurilor în timp ce malul românesc se înãlţã direct din apele Dunãrii. De altfel poţi urmãrii cu privirea traseul şerpuit al drumurilor ce se agaţã de coastele munţilor pe cele douã maluri, pierzându-se din loc în loc în lungi tuneluri.

De-a lungul malului românesc, întâlnim douã grote: Peştera Veterani şi Peştera Ponicova. Prima din grotele sãpate de apele Dunãrii în stânca munţilor pe care o vizitãm este peştera Veterani. Asa cum aflãm peştera a fost locuitã din timpuri strãvechi si poartã numele contelui Veterani,Pestera Veterani ce a reuşit în anul 1692 sã ţinã piept turcilor timp de 45 de zile. Astãzi pot fi admirate saloanele înalte şi fereastra ce asigurã aerisirea naturalã a peşterii, oferind o iluminaţie feericã.

Urmând traseul de ape din defileul Dunãrii ajungem şi la peştera Ponicova, o peşterã ce poate fi vizitatã atât de pe apã cât şi de pe uscat. Accesibilã chiar şi turiştilor mai puţin experimentaţi, în perioadele în care nivelul apelor Dunãrii nu este foarte ridicat, peştera te întâmpinã cu mari saloane prin care altãdatã forfoteau cei care împinsi de nevoie sau de dorul de liberate îndrãzneau sã înfrunte apele Dunãrii şi vigilenţa grãnicerilor. Pe uscat se poate ajunge la peşterã din DN57 şi apoi prin albia râului Ponicova aprox. 1Km. Peştera Ponicova sau cum i se mai spune peştera cu lilieci, are o lungime de aprox.1666 m, fiind cea mai mare grotã sãpatã de apele Dunãrii. Noi ne-am limitat la a admira din barcã pereţii saloanelor de la intrarea în grotã, nefiind echipaţi corespunzãtor (salopetã, cascã, lanternã) şi mai ales nefiind însoţiti de un ghid specializat în speologie. Am înţeles din spusele ghidului cã peştera este deosebit de interesantã, având douã nivele şi adãpostind formaţiuni stalagmitice de mari dimensiuni.Pestera Ponicova

Sunt încã multe locuri despre care aş vrea sã scriu poate despre Manastirea Piatra ScrisaManastirea Piatra Scrisã de la Armenis sau poate despre rezervaţia naturalã Cheile Nerei Prin Cheile Nereisau poate despre cum am luat parte la Ruga Bãnãţeanã un obicei foarte frumos sãrbãtorit pe aceste meleaguri, dar mã voi opri aici lãsându-vã sã admiraţi aceste locuri şi poate le veţi îndrãgi la fel de mult ca şi mine.

Cheile Nerei

Prin acest articol doresc şi eu să adaug un motiv la campania 499 de motive să fii turist în România organizată de prietenii de la Ghiduri Turistice împreună cu agenţia de turism Turist Center. Împreună trebuie să promovăm frumuseţea ţării noastre România!