Copilãrie

 

Când amintirile târcoale-mi dau

Şi mã scufund în jocul lor

Alerg prin anii de-nceput

Cu ochii minţii larg deschişi,

Mã caut şi mã strig dorind

Sã vãd copilul ce am fost,

Copilul cu luminã-n ochi

Ce Soarelui dãdea onor

Cu zâmbetul zburând ştrengar

Din roşul buzelor croit.

Aud iar paşii alergând

Cu lipãiri de talpã goalã

Prin colbul drumului încins sau,

Stropi sãltând din bãlţi de ploaie.

Aud chemarea de la joc

A mamei pentru-a câta oarã?

Şi cum mã rog: “- mai stau un pic!

Un joc mai fac, atâta doarã,

Şi jocul las şi-acasã vin!”

Dar jocul vieţii nesfârşit

M-a prins în goana lui nebunã

M-a rãsucit şi m-a târât printre nãluci,

dar m-am zbãtut sã nu il uit.

Şi astãzi, ochii când închid

Clipirea lor mi-aduce iarã,

Copilul cu luminã-n ochi

Şi râsul lui de-odinioarã!

 

 

Duzina de cuvinte – Cu mâna, cerul am atins

 

Un virus te cuprinde când vrei sã-ncerci sã zbori

Şi începi sã crezi din suflet cã ai sã poţi, de vrei

S-atingi cu mâna cerul ce astãzi te priveşte

Şi parcã te aşteaptã, sã te înalţi spre el!

Un dor te-ncearcã tainic, privind la zãri albastre

Spre care doar cu gândul tu poţi sã te avânţi

Cãci un abis e viaţa în care fãrã voie eşti prins şi vei râmãne,

Doar sã priveşti la stele dar fãrã sã le-atingi!

Justiţie divinã sã fie oare asta, mã-ntreb a mia oarã

Când stau privind la cerul ce poarta şi-a închis,

De ce nu pot sã prind în mânã douã stele

Sã le aduc cu mine acuma pe Pãmânt?

Aş lumina o lume ce plinã de-ntuneric îmi pare dar,

O fatã, cu paşi ca de pisicã, pãşeşte lângã mine

Şi parcã dintr-o datã e acuma mult mai bine cãci,

Fãrã de sfialã luminã poartã-n ochii în care mã scufund.

Privesc în jur, cu ciudã, la tot ce mã-nconjoarã,

Mã simt ca o mãtusã cu limba de şerpoaicã,

O scorpie cãrându-şi paporniţa cu vise

Din care nu se-alese nimica pân-acuma.

“Dar cugetul mi-e tânãr sau poate tineriu”, îmi spune gandul,

Cãci tot ce-mi zburdã-n minte e cum sã mã pornesc

Spre zãri de nimeni altul atinse pân-acuma

Cum doar în almanahe gãseşti, de îţi doreşti!

 

 

 

Un virus am sau poate o fi de vinã Luna

sau poate un Luceafãr stingher acum,

Ce mã priveşte galeş din prea înaltul cer

Cãci fãrã îndoialã eu simt c-ating cu mâna

Tot cerul plin de stele şi pot sã le culeg.

Paporniţa vezi bine, cu stele am umplut-o

Şi fãrã pãrtinire la toţi le dãruiesc,

Un dor arzând, zvârlit într-un abis de vise,

Nicicând de voi prieteni pânã acum atins,

Sã se-nplinescã astãzi, justiţie divinã,

O fatã, o pisicã, mãtuşa, o şerpoaicã, o scorpie

Cu toatele sã vinã şi plini de voie bunã, alãturi vom porni

Sã fim prin almanahe, un grup mai tineriu!

 

Doamne, ce provocare a  fost duzina asta!

Cu greu am strâns aproape cuvintele alese,

Dar se  încumentarã şi altii, fãrã teamã

si deci, lecturã bunã,  la psi cu toti v-asteaptã!

 

sursa foto

 

 

 

Dansez

Aş dansa o zi şi-o searã,

Dar stã Lunã sã rãsarã,

Lunã albã, lucitoare,

Cu luminã-nşelãtoare,

Ce te-atrage-ncetişor,

Mai aproape de izvor,

Un izvor cu apã linã,

Şi cu voce cristalinã,

Care susurã uşor:

Vino, tu blândã copilã

Nu ai teamã de-nserare

Care vine pe cãrare,

zânele or sta cu tine.

Şi în hora lor voioasã

Tu vei fi mândrã Crãiasã,

Vei dansa cu ele-n horã,

Şi la rãsãrit de zori,

Vei porni cu ele zbor!

Luna albã farã patã

Lumina poiana toatã,

Si atunci privind in sus

Dintr-odatã eu am spus:

Lunã dragã, dacã-ai vrea

Ai veni şi am dansa

Doar un dans, atâta doar!

Dar privind din Ceru-nalt

Cu albastrul înstelat,

Chipul rece mi-a rãspuns:

Tu eşti jos iar eu sunt sus!

 

Au mai scris: psi,anacondele, Carmen Dj, scorpio, abisuri,dor, vero