Egipt, istorie şi prezent

Egipt. O ţarã la care am visat din momentul în care, la ora de istorie anticã profesoara a început sã spunã povestea unei civilizaţii care înbãtrânise deja, la vremea la care abia începea sã se scrie istoria ţãrii noastre. Şi când spun cã profesoara de istorie ne povestea la ora de istorie, chiar aşã stãteau lucrurile şi de aceea istoria a fost şi a rãmas pentru mine o pasiune. A fost unul dintre acei profesori la care elevii stãteau la ore şi învãţau de plãcere.

Aşadar, iatã-mã plecãnd în Egipt împreunã cu toatã familia, pe urmele a 5000 de ani de civilizaţie. Trebuie sã spun un lucru extrem de important: dacã pleci în Egipt, ca sã te întâlneşti cu istoria trebuie fie sã-ţi faci lecţiile de acasã, fie sã ai un ghid bine pregãtit, fie sã fi însoţit de cineva care a mai fãcut acest drum şi ştie cum trebuie sã te mişti în acest spaţiu deosebit. Dacã vã duceţi doar pentru o plimbare într-o ţarã exoticã, atunci respectaţi doar regulile impuse de normele ţãrii şi bucuraţi-vã de tot ceea ce se oferã privirilor voastre oriunde ai întoarce capul.

Aşadar, iatã-ne plecând întro cãlãtorie la care am visat mult timp, ghid urmând sã ne fie chiar soţul meu, care a ales sã ne cazãm în Zamalek, de unde am putut relativ uşor, sã ne deplasãm cãtre destinaţiile viitoare.

Trebuie sã stiţi cã la sosirea în Egipt, pe aeroportul din Cairo, vi se pune la dispoziţie o broşurã cuprinzând principalele reguli pe care strãinii trebuie sã le cunoascã şi sã le respecte atât timp cât se aflã pe pãmânt egiptean, oriunde în aceastã ţarã. Nerespectarea lor poate atrage neplãceri, astfel încât este bine sã nu le ignoraţi. Este o ţarã majoritar musulmanã, creştinii sunt relativ puţini, deşi sunt cei mai vechi creştini-copţii, dar prezenţa lor este uşor de observat. Oriunde vei gãsii o moschee plinã de mãreţie, vis-a-vis veţi gãsi o bisericã creştinã. Se pare cã este metoda lor de se opune creştinismului. Cel puţin aşa am perceput-o eu în anul 2009, cu puţin timp înainte de schimbarea regimului. Astfel, este foarte important sã cunoşti mai ales acele reguli de comportament în societate, care stabilesc foarte clar relaţiile dintre bãrbaţi şi femei, pe stradã şi în orice loc public. Un bãrbat nu se va adresa unei femei, mai ales dacã este însoţitã pentru a o întreba cum sã ajungã într-un loc anume sau cât este ora şi nu va privii direct în ochi o femeie şi nu o va atinge. Un bãrbat nu se urca niciodatã într-un vagon de metrou destinat exclusiv femeilor. De asemenea nu este indicat sã faci poze îndreptând aparatul în mod direct cãtre egipteni, nici chiar atunci când par prietenoşi şi par sã te invite chiar ei sã-i pozezi. Ulterior, îţi vor cere bani sau pot chiar sã-ţi facã probleme. Femeilor care poartã burqa sau niqab, destul de prezente pe strãzi nu este de asemenea indicat sã le faci poze, oricât de interesant ţi s-ar pãrea. Trebuie sã le cunoşti motivaţiile ce ţin de credinţã şi normele societãţii islamice şi sã le respecţi.

Femeile trebuie sã ştie cã, deşi turismul este una din sursele de venit pentru egipteni şi aceştia se strãduiesc sã fie primitori cu strãinii, totuşi nu privesc cu ochi buni, pantalonii scurţi, fustele foarte scurte, bluzele foarte decoltate, cu maneci scurte sau transparente. La urma urmei, mergem pentru a vizita locuri încãrcate de istorie şi nu pentru parada modei, pentru asta sunt staţiuni cu facilitãţi pentru strãini, unde nu sunt impuse astfel de restricţii strãinilor.

Deşi am fost pregãtiţi pentru toate acestea totuşi, am sã vã spun cã ceea ce m-a frapat a fost faptul cã, dupã douã zile am dorit singurã sã-mi acopãr capul cu o eşarfã, atunci când ne plimbam, pierzându-ne astfel printre ceilalţi oameni, neieşind în evidenţã în mod voit. Oricum, oricine s-a plimbat prin Cairo, poate sã spunã cã deşi este un oraş imens (are aproape 20 de milioane de locuitori), cu mulţi turişti, totuşi nu te poţi pierde în marea de oamenii, eşti mereu privit astfel încât, trebuie sã respecţi regulile societãţii pentru a nu avea probleme.

La acea vreme toţi turiştii erau permanent înregistraţi de la sosirea în aeroport şi pânã la momentul plecãrii de politia turistica care asigura protectia turistilor, peste tot erau soldaţi care ne numãrau şi ne notau pe caiet oriunde am fi sosit: la hotel, la muzeu, la piramide, opreau chiar şi taxiurile şi ne numãrau, bãrbaţi, femei şi treceau totul în caiete lor. Uneori îmi dãdeau un sentiment de spaimã dar alteori, mã gândeam cã este pentru siguranţa mea.

Cam atât cu regulile. Oricum este bine sã te informezi şi sã nu le desconsideri. Egiptul este o altã lume, extrem de diferitã de Europa şi este o greşealã sã crezi cã turiştii sunt atât de doriţi şi de aşteptaţi, încât egiptenii vor tolera de dragul lor, încãlcarea propriilor norme sociale şi religioase.

Cairo, este un oraş fascinant, imens, nãucitor prin ritmul sãu de viaţã, care pare sã înceapã cu adevãrat sã vibreze dupã apusul soarelui. Şuvoaiele de oameni care se revarsã pe strãzi, pe marile şosele suspendate care strãbat oraşul şi pe care se scurg într-un ritm nebunesc miile de maşini, în toate direcţiile, te fac sã te opreşti în loc uimit de furnicarul de oameni ce par sã nu se opreascã niciodatã din alergarea lor. Şi ştiţi ce m-a frapat? Faptul cã nu prea sunt semne de circulaţie, se claxoneazã mult pentru a-şi face loc în trafic, toate maşinile sunt lovite mai mult sau mai puţin, dar cu toate acestea, traficul curge continuu, ceea ce face sã ai impresia cã peste tot se scurge un râu de maşini.

Dar Cairo, a fost pentru mine un loc fascinant şi datoritã faptului cã am putut sã vãd alãturate douã feţe total diferite, douã extreme ale vieţii duse în acest oraş. Cairo nu este un oraş turistic, dupã pãrerea mea, el are obiective istorice şi de arhitecturã modernã extraordinare, fãrã egal, dar totodatã vei gãsi cartiere atât de sãrace şi de murdare încât vei fi tentat pentru o clipã sã crezi cã nu mai eşti în acelaşi oraş. Strãzi acoperite de gunoaie, mici magazine în care praful este de douã degete (cum spunem noi), pe mãrfurile expuse, locuri în care de obicei strãinii nu ajung.

Pieţele, sunt de departe locul în care poţi sã trãieşti o experienţã unicã. Negocierile cu negustorii sunt o adevãratã artã şi totodatã un moment deosebit al vizitei în Egipt. Nu trebuie sã rataţi o “târguialã” straşnicã pentru nimic în lume. Fiţi convişi cã vor aprecia dacã veţi rãmâne hotãrãţi şi veţi cumpãrã doar dupã câteva aşa-zise plecãri şi reveniri. Orice scãdere de preţ veţi obţine, va face sã vã creascã respectul în ochii lor. Fiica mea a devenit expert în aceste negocieri, stând în spatele fratelui sãu şi de acolo bombãnind permanent cã este prea scump, nu meritã plãtit preţul cerut şi tot aşa pânã când negustorul ceda. Unul odatã l-a felicitat pe fiul meu spunându-i cã mare noroc are sã aibã o soţie aşa econoamã şi hotãrâtã.Vã daţi seama ce haz nebun a fost afarã din magazin! Oricum trebuie sa stiti ca exista intotdeauna doua categorii de preturi: pentru turisti si pentru egipteni, asa incat nu ezitati sa negociati pana la mai mult de jumatate din pretul cerut!

Oricum trebuie sã ştiţi cã cele mai reuşite treceri prin bazaar le-am fãcut dupã miezul nopţii, cãci de abia atunci era mai rãcoare şi strãzile erau pline de oameni. Femeile nu trebuie sã iasã totuşi singure.

Noi am avut şi o experienţã mai puţin plãcutã: ni s-a furat camera foto într-un restaurant, ceea ce a fost un adevãtar şoc mai ales pentru soţul meu care, nu putea sã conceapã sã se fure în aceastã ţarã, aşa cum o cunoştea el. La reclamaţiile noastre ni s-a rãspuns cã femeile care au stat lângã noi nu erau egiptene, cã acum sunt mulţi arabi în Cairo, dar nu sunt egipteni aşa încât s-au scuzat cum au putut, dar noi tot fãrã camerã am rãmas şi fãrã cele aprope 800 de fotografii pe care le fãcusem pânã atunci. Deci fiţi atenţi cãci sunt şi astfel de posibile situaţii.

Dar prezentare fiind fãcutã, sã mergem sã vizitãm Cairo, Muzeul de egiptologie, Cairo Tower, Moscheia Muhammad Ali, Citadela, Biserica coptã Sf. Gheorghe din oraşul vechi, marele bazaar din oraşul vechi şi mai ales siturile aheologice de la Giza şi Saqqara, care pãstreazã în piatra lor 5 milenii de civilizaţie. Vã las sã admiraţi aceste locuri minunate despre care voi povesti în postãrile urmãtoare, fiecare dintre ele meritând sã fie prezentate aşa cum le-am perceput eu, cu uimirea omului care-şi descoperã propria dimensiune umanã în lungul drum al evoluţiei sociale.