Giza – povestea piramidelor

Giza sau Gizeh, situl arhelogic situat la pe valea Nilului la marginea oraşului Cairo, uimeşte şi astãzi lumea cu piramidele ridicate în timpul celei de a v-a dinastii. Marea piramidã construitã din ordinul faraonului Khufu (Keops), singura dintre cele 7 minuni ale lumii care mai poate fi vãzutã şi astãzi, piramida faraonului Kephren, piramida faraonului Mikerinos şi Sfinxul care strãjuieşte intrarea în marea piramidã, sunt principalele atracţii turistice ce atrag an de an milioane de turişti.

Accesul în complexul muzeal de la Giza se face prin mai multe intrãri, la care o mare de oameni aşteptã sã-şi cumpere biletul de acces care la aceea data era de 60 L.E.(Lire egiptene). Vei fi uimit de furnicarul uman, vorbind toate limbile pãmantului, care ia cu asalt vestigiile antice. Întâlnirea cu piramidele a fost pentru mine poate cel mai copleşitor moment din excursia din Egipt, cãci odatã aflat în faţa gigantelor construcţii, nu poţi sã nu fi impresionat de mãreţia lor. Blocurile de piatrã a cãror mãrime descreşte de la bazã cãtre vârf, astãzi puternic afectate de trecerea timpului, te fac sã meditezi la acele vremuri în care, omul a avut curaj sã înfrunte timpul, construind cu mijloace doar de ei ştiute, aceste adevãrate dovezi ale voinţei şi tenacitãţii unui popor cu o civilizaţie extrem de avansatã, menite sã ocrotescã dupã moarte odihna conducãtorilor sãi.

Astãzi, accesul spre piramide şi restul vestigiilor arheologice se face pe alei betonate dar şi direct prin nisipul aproape alb şi extrem de fin. Este bine ca îmbrãcãmintea sã fie astfel aleasã încât sã protejeze de soarele foarte puternic şi de particulele de nisip purtate de vânt, pe care la plecare, v-a trebui sã le scuturaţi din încãlţãri şi din toate cutele hainelor.

La momentul vizitei noastre era permis accesul în marea piramidã a lui Keops şi piramida lui Mikerinos. La Marea piramidã, se intra în grupuri de 10-15 persoane  (biletul de acces se platea separat si costa 100 de L.E.), galeria de acces fiind extrem de îngustã şi pe mãsurã ce se înainta, se îngusta tot mai mult, pânã la camera mortuarã în care se afla un sarcofag de piatrã. Trebuie spus faptul cã o astfel de vizitã nu trebuie fãcutã de persoanele care au probleme de claustrofobie sau cu inima, efortul depus pentru a strãbate galeria de acces ce urcã la un moment dat destul de abrupt, nefiind tocmai de neglijat.

Afarã pe platou poţi însã admira celelalte construcţii antice, ce formeazã alãturi de piramidele atât de cunoscute un ansamblu de mari proporţii, multe dintre aceste constructii putând fi vizitate.Tot aici se poate admira silueta avangardardistã a noului muzeu ridicat pentru a adãposti artefactele descoperite aici. Aceastã alãturare ilustreazã foarte bine a acea trãsãturã caracteristicã Egiptul: vechi şi nou, trecut şi viitor, repere între care curge de mii de ani, asemeni Nilului, timpul nesfârşit.

Atenţie însã, din toate pãrţile vizitatorii sunt asaltãţi de “amabilitatea” egiptenilor care te îmbie cu tot felul de produse, cel mai adesea de slabã calitate, oferindu-se sã te ajute sã te fotografiezi cu familia sau sã te surprindã lângã piramide în ipostaze originale. Pot pãrea amabili şi dezinteresaţi, dar imediat vei fi asaltat de cereri de bani de pânã la 5 Euro. Refuzaţi politicos ajutorul şi porniţi mai departe. De asemenea puteţi sã vã aventuraţi la o plimbare pe cãmilã, deşi la data când am fãcut vizita, bietele cãmile erau destul de prost îngrijite şi acoperãmintele lor erau departe de putea fi numite curate. Totuşi nu am rezistat şi m-am aventurat la aproape 2,5 m înãlţime pe spinarea unui patruped destul de cuminte, care, ca o adevarata corabie a desertului, m-a purtat, tot pentru 5 euro, preţ de vreo 5 minute. Având în vedere cã peste tot era prezentã vestita poliţie cãlare pe cãmile care supravegea de la înãlţime furnicarul de oameni, nu puteam sã ratez ocazia de ai privi ca de la egal la egal.

Mai departe, Sfinxul, este la fel de asaltat de vizitatori, fiind în prezent dezgropat şi parţial restaurant. Vãzut de aproape este impresionant prin proporţiile sale, imensa construcţie de piatrã, cu corpul de leu şi cap de femeie pãzind ca în trecut mormântul faraonului. Lucrãrile ce vizau dezgroparea Sfinxului au fost începute în anul 1816, fiind reluate în anul 1853 de Auguste Mariette, cel care, va fi fondatorul primului muzeu dedicat antichitãţilor egiptene inaugurat la Cairo în anul 1863. Dealtfel bustul sãu este expus în curtea Muzeului de egiptologie din Cairo.

Vizita la situl arheologic de la Giza poate dura ore bune, cãci se întinde pe o suprafatã mare şi deşi sunt amenajate drumuri printre piramide totuşi, se merge destul de mult prin nisipul încins. Dacã doreşti sã intri în piramide trebuie sã aştepţi, aşa încât este bine sã ai la tine apã şi un mic pachet, care, în momentele de odihnã, la umbra piramidelor sã-ţi redea puterile pentru a continua. Ca o observaţie interesantã este bine de ştiut cã Egiptul are o climã lipsitã de umiditate astfel încât, chiar la temperaturi ridicate, corpul nu transpirã. Altfel spus, la soare la 20 de grade stãteai în camaşã dar, aşezat la umbra piramidelor trebuia sã pui haina pe tine.

În complexul arheologic alãturi de marile piramide se gãsesc o serie de alte vestigii, morminte ale unor demnitari, în mare parte adãpostind sarcofage de piatrã şi diverse sculpturi, în care eşti insistent invitat sã intri, bine înţeles contra unei sume de bani.

Spectacolul oferit de miile de vizitatori din toate colţurile lumii, atraşi de lumea de poveste a anticului Egipt, va rãmâne cu siguranţã de neuitat pentru oricare turist sosit pe malurile Nilului.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: