duzina de cuvinte – armonie colectivã

Mã gândisem sã scriu despre armonie. Dar nu prea merge, cãci ziua de astãzi a fost de departe cea mai lipsitã de armonie din ultima perioadã. Îmi este greu sã aplic definiţia armoniei întâmplãrilor petrecute astãzi. Vã veţi întreba poate: dar ce s-a întâmplat astãzi? Nimic neobişnuit. Am fost la serviciu, am interacţionat cu colegii şi m-am întors acasã. Apãsatã de o întrebare: de ce oare este atât de grea înţelegerea definiţiei armoniei: “ARMONÍE, armonii, Potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înţelegere în relaţiile dintre două persoane, două colectivităţi etc.”
Dar ideea de colectiv, cât de grea poate fi înţelegerea ei? “COLECTÍV, -Ă, Care rezultă din participarea, din activitatea mai multor persoane (sau lucruri). 2. Care aparţine tuturor; comun, obştesc, social. 3. Grup de oameni care lucrează în acelaşi loc de produţie, având interese şi conceţii comune, purtând fiecare răspunderea muncii depuse, supunându-se unei discipline liber consimţite şi acceptând o conducere unică.”
Desigur, este destul de greu sã suporţi o alipire forţatã mai ales atunci când habar nu ai ce înseamnã colaborarea. Adeseori mã gândesc cã pentru cele mai banale lucruri în viaţã trebuie sã “colaborezi” adicã sã stabileşti relaţii sociale şi de muncã cu oamenii din colectivul tãu, din jurul tãu, pe care ar trebui sã te bazezi pentru a realiza o acţiune comunã. Spun ar trebui, cãci din pãcate, un cerc vicios al ambiţiilor fãrã rost, al lipsei de respect, de educaţie şi nu în ultimul rând al lipsei oricãrei discipline de muncã, face imposibilã o astfel de acţiune. Sã fie oare de vinã pentru nemulţumirile mele de astãzi, dependenţa de disciplina deprinsã cu mulţi ani în urmã când am început sã lucrez? Sau poate lipsa mea de flexibilitate în ceea ce priveşte sensul noţiunilor enunţate? Pentru mine un colectiv înseamnã muncã în echipã. Toatã activitatea mea de pânã acum a presupus sã muncesc” în echipã”. Munca în echipã nu este posibilã însã fãrã respect reciproc. Respect manifestat în atitudine şi în limbaj. La urma, urmei oricare ar fi locul de muncã acesta nu este o scorburã, în care intrãm dimineaţa, departe de ochii şi urechile celorlalţi şi în care putem sã ne comportãm cum ne trãzneşte prin minte.
Ce este mai grav dupã pãrerea mea, este faptul cã spiritul de turmã este cel care primeazã. Este suficient sã dea unul tonul şi apoi, cei mai mulţi, se atârnã de coada turmei, plutind ca într-un adevãrat siaj mocirlos al unui guru improvizat. Toatã aceastã poveste îmi aduce în faţa ochilor povestea Fluieraşului din Hamelin. Imaginea tânãrului însufleţit de dorul de rãzbunare, a carui cântare a atras fãrã scãpare, copiii afarã din cetate. Numai cã acum este vorba de aducerea laolaltã a tot ceea ce reprezintã mai neplãcut, mai pãgubos în firea omeneascã. Mai lipseşte o fluturare de batistã şi am avea imaginea completã a dezastrului colectiv.
Ştiu, ceea ce am zugrãvit aici este un tablou monocromatic. Lipseşte cu desãvârşire o tuşã de penel care sã ne înveseleascã. O nuanţã a speranţei cã poate, poate mã înşel. Dar, deşi am cãutat, nu am gãsit în cutia mea de cuvinte-culori nuanţa potrivitã. Am gãsit doar un cenuşiu şi tot ce am putut desena a fost o lacrimã. Atârnatã de gene am rugat-o sã aştepte rãbdãtoare. Veţi întreba poate: ce aşteaptã? Nu ştiu nici eu. Poate alţi oameni, poate alte timpuri, poate înţelegerea.

 

Pe toţi cei care au scris cu duzina de cuvinte îi veţi gãsi la psi.

 

Anunțuri

18 comentarii (+add yours?)

  1. adicherish
    Apr 05, 2014 @ 06:56:23

    intr-adevar, turma nu scapa de nicio urma a judecatii morale, analitice. e doar o atitudine, un tip de comportament excedand firescul si cu acord tacit, alteori mai usor obtinut decat ne-am imagina ce are efecte din acestea despre care ai vorbit aici. tactica e aceea a coabitarii, pana la un moment dat in sine cand un astfel de agitator de spirite o cam sfecleste si se simte asta pentru toti si nu mai are nicio tragere de inima sa arunce mata-n curtea altora, atunci va sti sa simta si momentul acela va veni, trust me! altfel, alta zi sa fie peste tempo-spatiu buna si pentru tine, nu mai e vorba de munci astazi, asa ca temerara cum te simt vei fi facand totul ca la carte pentru ca sa fie ok! enjoy your time! 🙂

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Apr 05, 2014 @ 19:48:39

      Ai dreptate adi, voi merge mai departe asa cum stiu eu. Regret doar momentele, dar cum toate trec, luni va fi o noua zi. Eu voi fi insa alta.

      Răspunde

      • adicherish
        Apr 05, 2014 @ 21:07:50

        exact. poti incercand iar sa incerci nu te costa decat rabdare pe care oricum o ai, caci timpul e facut sa treaca si noi sa-i dam un rost folosindu-l! deci, e de bine! toate bune! si fii pe faza weekendul ce vine ca e gala in capitala si poate reusim sa ne si vedem sa povestim cate ceva! 🙂

  2. Trackback: Duzina de cuvinte-Altfel… | Cățărătorii
  3. Trackback: Duzina de cuvinte 25 – Matematica visării | vantdetoamna
  4. cita
    Apr 05, 2014 @ 12:12:15

    Eu m-am incheiat de mult activitatea dar vad ca lucrurile nu s-au schimbat. Ziceam ca de vina suntem noi, cei care nu doream sa ne schimbam, prea obisnuiti cu timpurile dinainte.
    Daca nici tinerii nu doresc armonie si lucru in echipa… ma tem ca avem o problema de natie mascata de cei cativa disciplinati prin educatie!

    Răspunde

  5. roxdumitrache
    Apr 05, 2014 @ 12:48:16

    Ma tem Cita, ca astazi mai mult ca oricand, colaborarea nu mai este inteleasa. In afara de „colaborarea cu fosta securitate” nimeni nu intelege la ce se refera. Nu inseamna dragoste, nici prietenie, pur si simplu corectitudine in indeplinirea unei sarcini. Astazi important este sa se vada ce bun esti tu, dand peste ochi altuia. Armonie si lucru in echipa? Daca ar fi avut parte de asa ceva ar fi stiut ce pierd. Daca cei care au trait asa ceva, ar fi inteles, astazi ar fi vrut sa mai existe in ciuda tuturor schimbarilor. Desigur nu vreau sa generalizez. Poate am avut o zi proasta, foarte proasta as spune. O sa treaca. Nu ma voi schimba dar cu siguranta, imi voi schimba asteptarile.

    Răspunde

  6. Sonia
    Apr 05, 2014 @ 19:09:54

    Îmi pare rău că a trebuit să trăiești așa ceva. Din punctul ăsta de vedere sunt o fericită. Am niște colegi de nota zece.

    Răspunde

  7. roxdumitrache
    Apr 05, 2014 @ 19:45:57

    Eu sunt dezamagitã. Firea mea vesela şi tolerantã a primit ieri o loviturã. Ştii ce a spus o colegã ca raspuns la observaţia referitoare la faptul cã unii oameni sunt rãbdãtori? Cei rãbdatori sunt lipsiţi de personalitate! Am înţepenit. Am întrebat-o dacã s-a gândit cã cel rãbdator poate încearcã sã-i înţeleagã pe cei din jurul lui? Poate ca sã ştie cum sã ajute sau cum sã evite sã facã rãu? Deci, dupã pãrerea ei, trag concluzia cã, un profesor care are rãbdare cu toţi copii, indiferent de gradul lor de înţelegere sau educaţie, este lipsit de personalitate. Oare ea cum este acasã cu copilul sãu?

    Răspunde

  8. dagatha
    Apr 06, 2014 @ 08:47:35

    Armonie…
    Cam dificil să menții armonie când sunt atât de multe firi/personașități/temperamente. Atâta vreme cât nu învățăm să acceptăm că nu trebuie să fie toți la fel și ă trebuie să acceptăm diversitatea ca parte a existenței noastre, va fi imposibil să ne…armonizăm..

    Răspunde

  9. roxdumitrache
    Apr 06, 2014 @ 09:32:03

    Aşa-i, ce armonie, mãcar nişte înţelegere a faptului cã nu suntem unii la noi acasã şi ceilalţi în vizitã! Ca nu suntem la fel este clar, dar numai unora.

    Răspunde

  10. 1lauralaly
    Apr 06, 2014 @ 10:23:48

    Din pacate in ziua de azi primeaza Eu si nu Noi. A lucra in echipa, inseamana a intelege ca si celalalt are idei si calitati. A vedea ca telul este comun si nu individual. Dar nu e asa si din pacate e o lectie pe care trebuie sa o invatam, Amar.

    Răspunde

  11. roxdumitrache
    Apr 06, 2014 @ 10:40:20

    Amar, rau de tot, Laura! Ce nu inteleg este cum reusesc unii sa invete atat de repede lectia cu „doar eu contez”! Partea cu „trebuie sa tinem cont de interesul general”, cand se pierde?

    Răspunde

  12. abisurile
    Apr 06, 2014 @ 11:09:13

    Trebuie schimbat seful !

    Răspunde

  13. roxdumitrache
    Apr 06, 2014 @ 12:10:54

    Pot sa te contrazic?

    Răspunde

  14. roxdumitrache
    Apr 06, 2014 @ 12:11:53

    Era o aprobare si nu o cerere de a comenta!

    Răspunde

  15. Adriana
    Apr 07, 2014 @ 06:46:13

    Era să sar peste postarea ta, crezând că am citit-o. Ai spus tot psiluneli in titlu, în loc de duzină. Apropo, eu de mulţi ani am colaboratori doar din familie. Un colectiv aparent monocromatic, în care admiraţia pentru celălalt şi înţelegerea, răbdarea aia de care vorbeşti, şi aici prefer să fiu lipsită de personalitate, face ca totul să functioneze. Crezi că e bine totdeauna? Nu! Dar ne străduim şi niciunul nu ar schimba configuraţia acestui cerc perfect. În rest, îmi pare rău să o spun, dar oamenii nu pot sta într-un loc în armonie. Văd asta peste tot!

    Răspunde

  16. roxdumitrache
    Apr 07, 2014 @ 20:54:44

    Ce dreptate ai Adriana! Si totusi, am mai lucrat si in alte colective unde, fara sa fi fost totul perfect, functiona totusi caci ne respectam. Multumesc pentru atentionare: nu am remarcat decat acum ca nu scrie duzina de cuvinte!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: