Psi-luneli – un drum, o alegere

Un drum, o alegere. O alegere, un drum. Altfel spus, apucãm pe un drum fãcând o alegere. Alegem sã facem ceva şi atunci vom porni pe un anume drum. Condiţionarea este clarã şi fãrã urmã de echivoc: fiecare drum este unic şi duce cãtre îndeplinirea unui singur scop. Problema este nu pe care drum sã apucãm sau care dorinţã sã ne îndeplinim, ci mai degrabã este când pornim la drum? Pornim singuri sau ne îndeamnã cineva?
Uneori fericirea sau nefericirea este diferenţa între realitatea posibilã şi vis. Între posibil şi imposibil. Şi atunci, când facem alegeri, hotãrându-ne ce vom face azi, sãptãmâna viitoare sau în restul vieţii, decisiv va fi sã fim realişti, sã nu confundãm un visul cu realitatea.
Dar cum rãmâne cu drumurile pe care apucãm pentru cã aşa a hotãrat altcineva care ştie mai bine decât noi ce ne face bine sau rãu. Uneori drumul în viaţa este mai mult alegerea pãrinţilor, dorinţa lor de a ne fi mai bine este la fel de puternicã pe cât le este voinţa de a ne impinge sã o realizãm. Vrem sau nu sã recunoaştem, realitatea este una singurã: chiar şi cei mai rebeli dintre noi, purtãm în subcoştient bagajul emoţional adunat în copilãrie şi adolescenţã, odatã cu învãţãturile cele mai banale despre lume şi viaţã, de la pãrinţii noştri. Şi totuşi, uneori, nespuse în vorbe, faptele adulţilor vorbesc mai tare şi rãmân adânc sãpate în memorie, se lipesc fãrã ştirea noastrã de suflet şi ne împing înainte. Pe un drum. Un drum ce devine singura noastrã alegere. Firesc, fãrã împotriviri devoratoare de timp şi nervi şi pe care pãşim având sentimentul frãţiei de breaslã .
O astfel de alegere am fãcut acum 30 de ani. Şi drumul meu profesional a fost urmarea acelei alegeri, neconstrânsã, nici mãcar discutatã în momentul plecãrii de acasã pentru a mã înscrie la examenul de admitere la facultate. Oricât ar pãrea de ciudat, mama mea, tehnician topograf, a fost cea care, fãrã a-mi adresa vreodatã un îndemn sã îmbrãţşez aceastã meserie, m-a determinat sã-mi aleg drumul profesional în viaţã. Şi nu am regretat niciodatã.
A fost mai mult o joacã de copil sã-i îndrãgesc profesia cãci mergeam mereu la ea la serviciu şi pe mãsurã ce creşteam îmi desluşea rosturile ei. Nu am putut vreodatã sã spun când anume am îndrãgit ceea ce fãcea sau care din povestirile sale m-a apropiat de decizia ce aveam sã o iau singurã, peste ani de a mã înscrie la Facultatea de Geodezie. Rãmâne un fapt: am plecat de acasã hotãrâtã sã merg sã ma înscriu la Facultatea de Drumuri, Poduri, Cãi Ferate şi Geodezie – Secţia Drumuri, cãci terminasem Liceul Industrial de construcţii drumuri, poduri şi cãi ferate. Am depus dosarul şi apoi l-am retras pentru a-l depune la Secţia de Geodezie. Nici mãcar nu erau mai puţini candidaţi pe loc. Erau trei pe loc si la Drumuri erau doar 1,5 pe loc. Acasã când i-am spus mamei, a rãmas mutã. Apoi ştiu bine cã a fost tare fericitã.
O postare recentã a Soniei, m-a fãcut sã mã gândesc la acest moment al alegerii profesiei şi cât de de corectã a fost. Intrebarea era: astãzi sunteţi încã pe drumul început sau v-aţi abãtut? Rãspund astãzi: a fost corectã şi chiar dacã astãzi nu mai sunt “în execuţie”, ceea ce fac nu ar fi posibil fãrã experienţa şi pregãtirea profesionalã de bazã. Dacã mama mea a fost cel dintâi “tehnician topograf” din neamul nostru, eu fiind cel dintâi “inginer geodez”, acum a treia generaţie, a pornit şi ea de ceva timp la drum şi astfel încã un inginer geodez, nepotul meu, duce mai departe acestã profesie. O profesie care a fost o alegere şi a devenit un drum.
 
 
Ştiu cã alegerile sunt greu de fãcut dar nu staţi pe gânduri ce şi pe cine sã mai citiţi. E simplu cãci toate drumurile duc astã searã la psi.
 
 
Anunțuri

14 comentarii (+add yours?)

  1. Dana Lalici
    Iun 30, 2013 @ 22:07:08

    Frumos drum. Exact asa a fost la noi cu invatamantul, de la strabunicul incoace.

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Iul 01, 2013 @ 04:31:08

      Pentru mine a contat foarte mult alegerea fãcutã. Interesant este faptul cã, dacã este o carierã spre care mama mã îndemna era cea didacticã. Mereu mã îndemna sã mã gândesc sã mã fac profesoarã: “o profesoarã, mamã ce poate fi mai frumos, decât sã fii cu copii!”. Încã mai cred cã aşa este.

      Răspunde

  2. Trackback: Un drum, o alegere | Alma Nahe
  3. Trackback: Psiluneli : un drum, o alegere … | Gară pentru doi
  4. alma nahe
    Iun 30, 2013 @ 23:02:39

    Eu sunt un accident în familia mea. N-o să-i vorbesc de rău! Voi vorbi doar despre „moştenire genetică” pe linia mamei(dar incluzând doar pe bunică-mea, şi pe mama; fără soră, frate ), care linie e, oarecum, pe buchiile cărţii. Numai că eu am ales şi jocul, în plus. Nici nu credeam că merg pe vreo urmă…însă de curând, bunica, în vârstă de 88 de ani, ne-a povestit că a fost balerină în câteva spectacole, la Teatru. 🙂 Nu-i povestise mamei niciodată, fiindcă asta se întâmpla înainte ca bunica să se mărite, să facă copii. Pe urmă, n-a mai avut vreme de poveşti; munca la câmp, trei copii, au îndepărtat-o de pe acel drum…a făcut altă alegere. 🙂

    Răspunde

  5. Trackback: Psiluneli- Un drum, o alegere. | Cățărătorii
  6. Scorpio
    Iul 01, 2013 @ 07:14:09

    Ce simplku ar fi sa ne putem intoarce inapoi din drumurile alese. De multe ori, caile nu sunt bune, dar…ce mai putem face? Ne indreptam spre altele, cu speranta.

    Răspunde

  7. roxdumitrache
    Iul 01, 2013 @ 08:57:50

    Că se întâmplă să nu fie bine din prima, asta este! Păcat este să nu te opreşti când poţi şi când ştii încotro îţi este chemarea.

    Răspunde

  8. Carmen Pricop
    Iul 01, 2013 @ 19:55:12

    Emoţionant ai povestit! Eu am ales cu totul altceva decât am văzut în casă. Nu-mi pare rău! Îmi place de cele mai multe ori.

    Răspunde

  9. dagatha
    Iul 01, 2013 @ 21:21:57

    o alegere potrivită 🙂

    Răspunde

  10. lili3d
    Iul 01, 2013 @ 21:31:53

    Eu am fost mai mult împinsă, pe drumul pe care sunt. Nu știam că o să-mi placă…

    Răspunde

  11. Gabriela
    Iul 04, 2013 @ 06:29:14

    Roxana, aveti o breasla profesionala in familie. Ce poate fi mai frumos? In tinerete am avut mereu senzatia ca nu stiu ce profesie sa urmez. Am facut un liceu de constructii si desi nu mi-a placut, am invatat bine. Eu vroiam sa ma fac profesoara de limba engleza insa s-a intamplat sa nu pot merge la facultate. Am lucrat la judecatorie si mi-a placut contactul cu oamenii, comunicarea. Apoi, am lucrat in presa, uzand un alt gen de comunicare dar tot un gen de activitate de relatii publice. Dupa aceea am lucrat in advertsing si apoi in imobiliare. Perioada lucrata in media a fost cea mai frumoasa si m-a stimulat la maxim, fiind o zona unde utilizezi si construiesti in fiecare zi inovatia si trebuie sa tii ritmul. Mai tarziu am lucrat in imobiliare si mi-a placut si meseria aceasta. Nu am avut in familie o astfel de traditie. Tata a terminat filozofia insa nu a profesat niciodata in domeniul sau, ba chiar s-a orientat spre afaceri. Si mie imi plac, fiind un alt domeniu dinamic si provocator. Credem ca ne facem alegerile in viata. E adevarat ca noi spunem da sau nu, insa alegerile sunt dincolo de noi si exista o anume conjunctura care le face posibila iar aceasta este punctul in care incepe drumul.

    Răspunde

  12. roxdumitrache
    Iul 04, 2013 @ 09:57:14

    Eu recunosc deschis că dincolo de propriile aspiraţii (pe care le putem înţelege cu adevărat destul de târziu faţă de momentul în care suntem nevoiţi să pornim la drum), sunt adunate multe din impresiile pe care le culegem din mediul cu care suntem familiarizaţi: familia şi familia biologică cu tot şirul de unchi, mătuşi, veri mai mari, prieteni de familie şi familiile prietenilor, sfaturile profesorilorm ale căror îndeletniciri ne stârnesc curiozitatea şi ne provoacă spre tot felul de experimente. Parcursul tău profesional pare destul de sinuos cu toate acestea, comunicarea marea ta pasiune, poate totuşi să aibă la bază pregătirea profesională a tatălui căci, orice om pasionat de comunicare este un filozof, veşnic pus pe întrebări, în căutarea răspunsurilor şi dornic să se înţeagă pe el şi să-i înţeleagă pe ceilalţi.
    Breasla noastră este o o realizare frumoasă, mama m-a ajutat mereu foarte mult şi a fost foarte important să ştiu că înţelege exact ce problemă am şi că poate să mă sfătuiască corect.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: