Cetatea Alba Carolina – Intre porţile cetăţii la Alba Iulia

1600 – 1918 – 1922 – 2012, an dupa an Alba Carolina, Alba Iulia de astazi a reprezentat pentru romani simbolul puterii unui popor unit in cuget si simtiri . Va invit sa facem impreuna  o noua calatorie de suflet alaturi de Alexa.

Nu e un secret faptul că drumeţiile oraganizate au făcut şi fac mereu parte din sufletul meu şi că oriunde aş merge, aş călătorii, îmi doresc să pot pastra pe peliculă, cu cea mai mare bucurie posibilă, minunăţiile ce mi se înfăţişează, uneori, în fracţiuni de secundă. Alteori studiez cadrele pentru a surprinde căt mai bine din ceea ce se înfăţişează în faţa ochiilor. Surprinzător de multe ori, pelicula relevă mult mai mult decăt ne propunem să surprindem la faţa locului şi astfel, după ce trece oarece timp, descoperim cu placere detalii extra. Evenimentele neprevăzute fac deliciul acelor amintiri pe care la străngem neîncetat.

Aşa se face că la inceputul lunii august a anului trecut m-am alăturat, dintr-o fericită întâmplare, altor excursionişti pasionaţi, ca şi mine, într-un periplu urbano-montan sau dacă vreţi într-o incursiune organizată pe tărâm transilvan cu plecare din Germisara – Băile Geoagiu via Alba Iulia – Cetatea Alba Carolina până la punctul final Roşia Montană – Tăul Brazi.

Cum despre Roşia, vestita aşezare Alburnus Maior, am povestit deja, iar despre Băile Geoagiu v-a relatat chiar autoarea blogului de faţă într-un amplu eseu ilustrat cu instantanee făcute de mine – iată ca îmi fac mea culpa pentru întărzierea de căteva luni şi ţinându-mă de promisiunea că voi scrie despre Cetatea Alba Carolina încep prin a vă spune că Alba Iulia ca municipiu se află poziţionat în podişul ardelean, la confluenţa răurilor Ampoi şi Sebeş, în prima terasă a Mureşului. Astfel oraşul este străjuit la vest de culmile Munţilor Metalici, la est înconjurat de dealurile argilo-roşietice erodate de răurile Mureş, Sebeş şi Secaş, iar la sud apărat de culmile Munţiilor Sebeşului cu vărfurile sale: Şurianu (2245 m) şi Pătru (2130 m). Geografic, pe scurt vorbind, Alba Iulia beneficiază de un relief variat ceea ce ne face să tragem concluzia că nici istoric nu stă mai prejos. Primele aşezări pre-istorice au fost consemnate în izvoarele istorice începănd cu 5000 î.Ch., în neolitic, prin prezenţa unor triburi de sorginte tracă, păstori şi agricultori, apoi din perioada 1700 -1000 î.Ch. cănd despre epoca bronzului vorbesc vestigiile găsite în “Platoul Romanilor”, ca mai apoi, pe firul istoric, să aflăm despre o cetate de pământ din epoca fierului, consolidată de o ramură tribală a tracilor ce va cunoaşte apogeul politic, social şi economic până la dacii care vor pune bazele solidei aşezări Apoulon. De aici, istoria consemnează pe rănd: Colonia Aurelia Apulensis, Colonia Nova Apulensis până la Castrul Roman Apulum – considerat baza oraşului de mai tărziu şi unul dintre cele mai prestigioase centre ale stăpănirii romane în Dacia. Castrul între 106-271 e.n. a adăpostit celebra Legiune a XIII –a Gemina implicată în planurile de pază a drumurilor din ţinutul aurifer apusean.

In prezent, odată ajunşi la porţile Cetăţii Alba Carolina, castrul parţial reconstruit face parte din “Traseul celor Trei Fortificaţii” şi unde cu puţină voinţă, multă imaginaţie şi nesperat de bogată însufleţire poţi să călătoreşti în timp pentru a parcurge 2000 de ani de istorie printre memoriile încrustate, să zicem, în piatra a trei cetăţi succesiv zidite – Castrul Roman 106 d.ch, Cetatea Medievală Bălgrad (sec. XVI-XVII) şi Cetatea Alba Carolina (tip Vauban sec. XVIII).

Sunt sigură că veţi crede că am plecat la drum cu toate aceste informaţii, dar adevărul este că documentarea strict istorică am făcut-o recent. La vremea respectivă pornind în drumeţie, datele cele mai importante pentru mine erau pe căt de arhicunoscute, pe atăt de afective: vroiam să ajung în oraşul celor două unirii. A unirii înfăptuite la 1600 de Mihai Viteazul – Bănişor de Strehaia, Stolnic domnesc, Ban al Craiovei şi Domnitor al Tării Româneşti – şi apoi a Marii Uniri de la 1918.

Şi paşii mei au urmat o dată ajunşi la Alba Iulia – “Traseul celor Trei Fortificaţii”, un traseu pe care nu cred că mai e necesar să vă sfătuiesc să-l vizitaţi. Aflat în cartierul Cetate, traseul cetăţii de tip Vauban (1715-1738) a început pentru noi de la poarta I ce asigură accesul din direcţie estică, o poartă în forma unui arc de trimuf, bogat ornat cu basoreliefuri cu scene mitologice şi statui ale zeului Marte şi zeiţei Venus, iar în centrul porţii fiind amplasată stema Austriei – vulturul bicefal cu sabia şi sceptrul. Apoi uşor în pantă, drumul ne duce către cea de-a doua poartă reconstituită ca urmare a distrugerii ei în 1937 cănd a fost ridicat Obeliscul dedicat lui Horea, Cloşca şi Crişan – conducătorii răscoalei de la 1784-1785, monument situat în faţa celei de-a treia porţi, una dintre cele mai frumoase, aflată între bastionul Eugeniu de Savoia si Sfântul Capistrano. Monumentală – poarta este bogat decorată şi încoronată cu statuia ecvestră a împăratului Carol al VI-lea. Aici, în soclul statuii a fost întemniţat la 2 ianuarie 1785, într-o mică încăpere, Horea. Logistic vorbind traseul se continua şi cu porţile IV,V şi VI. Dar. Din lipsa timpului am continuat itinerariul pe lângă bastionul Eugeniu de Savoia amplasat pe locul vechii Mitropolii Ortodoxe a Transilvaniei lui Mihai Viteazul şi ctitorită între anii 1959-1961, apoi pe lângă zidul monetăriei, manutanţă şi poarta de sud a castrului roman, mai exact poarta “Principalis Dextra” construită în jurul anului 106 d.Ch. Cantonarea în regiune a Legiunii a XIII-a Gemina cu scopul de a păzi ţinutul aurifer şi de a transporta aurul către Roma – face ca Apulum să devină un centru militaro-strategic deosebit de important.

Fără îndoială – cetatea este impresionantă şi nu este deloc simplu să povesteşti despre tot ceea ce ochiul vizitatorului poate să vadă. Sufleteşte te încarci de istorie şi încerci să păstrezi în cotloane ascunse ale sufletului, puternice impresii despre locuri ca Muzeul Naţional al Unirii aflat în Clădirea Babilon din 1968, Marea Sală a Unirii de la 1918 aflată în faţa Muzeului Unirii şi la dreapta Palatului Princiar al lui Mihai Viteazul unde în anul 1600 s-a înfăptuit prima unire politică a celor trei principate române. Apoi încetişor ajungem la Catedrala Incoronării de la 1922 şi care îţi dezvăluie secretele ei, prin frumuseţea şi arhitectura deosebită, în stil neo-românesc şi cu elemente de tradiţie bizantină.

Parcursul vreau să cred că nu e nici facil, nici dificil, dar beneficiind de o vreme bună te poţi convinge personal sau prin intermediul capturilor făcute de obiectivul aparatului meu de fotografiat că Cetatea Bastionară merită vizitată, fie şi pentru simplu fapt că este în centrul Albei Iulii – capitala istorică de suflet a neamului Românesc şi locul unde se sărbătoreşte an de an la 1 Decembrie, Marea Unire.

credit foto Alexa

 PS: Suprafaţa Cetăţii Alba Carolina – fortăreaţa în stil Vauban cu 7 bastioane şi în formă stelară – este una extrem de mare şi variată, astfel încât pentru vizitare există posibilitatea, imperios necesară, a împărţirii timpului acordat diverselor obiective turistice. De aceea o pregătire a rutelor de vizitare rămâne la latitudinea fiecăruia în parte. In ceea ce mă priveşte împreună cu grupul am parcurs “Traseul celor trei fortificaţii”, iar date despre acest traseu vă stau la dispoziţie chiar şi pe site-ul Primăriei Alba-Iulia.

22-23 septembrie 2012

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: