Provocarea de luni – obiectiv

De câte ori pornesc la drum îmi pun cu grijă, la îndemână, aparatul de fotografiat. De copil am jinduit să am propriul meu aparat fotografic. Tatăl meu, un împătimit al fotografiei, desigur fotograf amator fiind, a reușit cu timpul să strângă tot ceea ce îi era necesar pentru a parcuge singur drumul de la fotografiat la poza din album. Nu aș putea spune care a fost primul său aparat de fotografiat, dar este mai puțin important. Important cu adevărat este faptul că de câteva ori pe lună, micul hol din apartament prin care se ajungea din sufragerie la singura noastră baie, se închidea pentru câteva ore și împreună cu baia, se transforma în camera obscură. Din debara scotea soluțiile de developat, tavițele pentru soluții, pachetele cu hârtie de diferite mărimi, clești, aparatul de mărit, aparatul de uscare rapidă a fotografiilor și ghilotinele ce urmau să dea margini frumoase pozelor.
Ani de zile, ne rugam de tata să ne ia și pe noi alături de el să vedem cum se fac pozele. Nu înțelegeam mare lucru din magia apariției imaginilor pe hârtie căci a trebuit să mai treacă niște ani până să învățăm la școală despre acest lucru dar, eram fascinată. Cel mai mult îmi plăcea când schimba filtrele colorate pentru pozele color. Era un spectacol mai rar, fiind mai scumpe și hârtia și soluțiile și cred că și tehnica era desigur mai complicată și atunci tata se mărginea la pozele alb-negru.
Obiectivul aparatului de filmat sau de fotografiat este un adevărat mister. Desigur, veți spune că este un mister astăzi descifrat. Totul este atât de simplu! Apeși butonul de pornire, obiectivul de deschide și nu-ți rămâne decât să apeși declanșatorul pentru a surprinde imaginea dorită. Poate așa este astăzi dar atunci, nu era chiar așa. Deschideai cutia, luai frumos capacul de pe obiectiv, potriveai distanța până la subiectul fotografiei, stabileai luminozitatea, timpul de expunere funcție de cele de mai înainte, de starea vremii (dacă era soare sau cer acoperit) și de tipul filmului folosit și abia apoi puteai apăsa declanșatorul. Nu am pretenția că am relatat totul cu foarte mare acuratețe tehnică dar nu este foarte important. Important pentru mine rămâne faptul că, fotografia însemna în primul rând un ritual pregătitor care era ca preludiu al momentului de maximă satisfacție când, apăsând butonul declanșatorului prindeai pentru eternitate clipa.
Prin obiectiv, ochiul tău vede pentru prima și ultima oară, o clipă. Un zâmbet, o lacrimă, o frunză, un nor, o fâlfâire de aripă. Toate au trăit odată cu tine, doar clipa. Cum spunea poetul : „Și astfel atenți la tot și la toate, am învățat să fim veșnici” – Marin Sorescu.
Uneori mă sperie veșnicia încremenită în milioanele de poze. Dar oare, veșnicia clipelor fotografice ce mărturisesc toate trăirile umane fără milă, fără ascunzișuri chiar și atunci când penelul retușului ștergea riduri și fire albe vor putea vorbi mereu despre noi oamenii? Despre lumea noastră atât de șubredă în aparenta sa nesfârșire?
Cât timp ochiul nostru va mai privi prin obiectiv? Vom renunța vreodată prin a alege noi ce să păstrăm pentru neuitare sau va veni ziua în care, comoditate sau evoluție, va fi suficient doar să-i spunem aparatului ce vrem să fotografiem? Și, mașinăria inteligentă, va imortaliza pentru noi, prea ocupații călători, clipa, ba mai degrabă, fracțiunea de clipă, căci preventiv trebuie să avem posibilitatea să ștergem fracțiunile de clipă care ne-ar putea indispune peste ani.
Renunț însă la speculații de viitor, poate chiar mai actual decât știu eu și mă aplec cu îngăduință asupra aparatului meu de fotografiat ce va mai aștepta încă mult timp de acum încolo, ca după ce privesc prin obiectivul său, să apăs eu, declanșatorul spre a trece în eternitate clipa mea de frumos.

Obiectiv sau prin obiectiv, vor fi privit și alții provocarea de luni și dacă vreți să știți ce au decis, treceți pe la Eddie .

10 comentarii (+add yours?)

  1. vavaly
    Oct 06, 2014 @ 05:47:33

    ce avangardist gandesti Roxana🙂. la asta nu m am gandit, sa declanseze aparatul singur, sa nu trebuiasca sa mai privim noi lumea prin lentila… frumoase amintiri ai evocat…. parca ca o completare la tineretea de alta data de la mine de la duzina …

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Oct 06, 2014 @ 19:28:26

      Astăzi există mașini care se conduc singure. Cum? Nu știu! De ce nu ar exista și aparate de fotografiat cărora doar să le indici direcția și ele să preia zeci de imagini din care tu să-ți alegi ulterior una-două. Adevărat, postarea ta m-a făcut să mă întorc cu gândul la anii tinereții când timpul parcă stătea în loc și de care uneori mi se face așa de dor de-mi vine să plâng.

      Răspunde

      • vavaly
        Oct 06, 2014 @ 19:32:13

        nu imi spune ca ma faci si pe mine sa plang …
        da, ai dreptate, la cum evolueaza tehnologia in ziua de azi cine stie ce se mai inventeaza.
        toate ca toate dar eu sper sa prind in viata asta teleportarea. aia da inventie.🙂

  2. wordwasfirst
    Oct 06, 2014 @ 09:16:46

    Prinși in obiectiv,
    veșnici pe o hârtie,
    celor ce vin să le-amintim
    să nu uite să fie…
    … si să zâmbească, uite așa: 🙂

    Răspunde

  3. cita
    Oct 06, 2014 @ 11:19:44

    Tatal tau traia bucuria celor vazute de trei ori, inainte de a pune amintirea in album: contempla, imortaliza si developa. Daca il intrebi, stie exact cand a apasat pe declansator, cum era lumina si ce spuneati voi in clipa aceea…
    Ce vad eu azi… e altceva
    Ieri am intrat din nou in Louvre. In sala Mona Lisei, toti stau cu spatele la tablou si fotografiaza „selfie” . Ce sa-ti mai spun despre Mormantul Sfant…ori Capela Sixtina unde am vazut cupluri fotografiindu-se sarutandu-se cu patos! Contemplatia a disparut! Se fac mii si mii de poze pe care nimeni nu mai are timp sa le revada, necum sa le aseze intr-un album, pana cand ti se fura sau ti se viruseaza aparatul si pierzi totul!
    Nici un obiectiv de azi nu poate inlocui contemplatia, emotia ta in fata unui apus de soare ori a unei opere de arta vazute pe viu! Ochiul ramane cel mai performant obiectiv si sufletul albumul de cel mai de pret…

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Oct 06, 2014 @ 19:37:35

      Așa este Cita! Pasiunea tatălui meu este și astăzi la fel de vie. Ce este mai important, este dragostea pe care a mi-a transmis-o pentru această artă. Regret că eu nu am făcut la rândul meu toți acești pași de la a surprinde pe peliculă un moment frumos și până la poza așezată în album. De, tehnica a evoluat și timpul liber s-a scurtat. Știu însă că importantă rămâne legătura pe care eu voi avea mereu cu el prin pasiunea pentru fotografie, pentru pătrățelul alb-negru sau colorat ce va spune mereu o poveste.Povestea unei clipe.

      Răspunde

  4. cartim
    Oct 06, 2014 @ 14:22:24

    Am si eu boala tatalui tau.

    Cand eram copil am avut noroc saa cunosc un fotoograf care m-a luat si m-adus in atelierul sau unde am vazut toate etapele din camera obscura :developarea, marirea, uscarea, taierea .Apoi toate pozele mergeau la retusat.

    Ma fascina toata operatiunea.Aveam un aparat Agfa si ii duceam filmele la developat.

    Mai tarziu am primit un aparat Kodak cucare faceam poze cclor.Spargeam multe pusculite pentru a cumpara un film color.

    Pe primul meu aparat digital am dat o caruta de bani ( acum cel mai slab telefon ii intrece perforfomantele tehnice) dar il pastrez deoarece am trait clipe frumoase alaturi de el.

    Acum posed un aparat al carui obiectiv are lentile Carl Zeiss.

    Ce mult am evoluta tehnic si cate poze am facut …. mii….

    Am simtit pasiunea pe care o punea tatal tau in fotografie.

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Oct 06, 2014 @ 19:42:58

      Mulțumesc, Eddie! Arta fotografică este o poveste în imagini. Poți descrie un om fotografiindu-l dar la fel de bine, poți înțelege cine este, cine a fost, privind fotografiile pe care le-a făcut.

      Răspunde

  5. roxdumitrache
    Oct 06, 2014 @ 19:44:57

    Vavaly, dacă apucăm teleportarea zău că voi fi toată ziua pe…unde!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: