Rostogoliri de roţi pe platoul Bucegilor – De la Cuibul Dorului la Babele

100_2396 100_2391 100_2369 100_2364 100_2361 100_2338 100_2325 100_2323 100_2317 100_2292 100_2285 100_2275 100_2274 100_2271 100_2270 100_2260 100_2250 100_2242 100_2237 100_2228 100_2219 100_2199 100_2193 100_2184 100_2180 100_2172 100_2170 100_2166 100_2160 100_2423

Astãzi decembrie a fost generos: o zi caldã, plinã de soare, aproape perfectã dacã am fi putut sã ne purtãm paşii prin zapadã. Doar este decembrie, nu? Dar cum zapada nu a venit am plecat noi sã o gãsim. Spre munte, acolo unde poposeşte mai întâi când începe sã se joace cu noi. Am gãsit un drum lejer cum ne dorim mereu sã fie DN1 când pornim spre munţi, pe care l-am pãrãsit la Sinaia pentru a porni pe DN 71. Drumul spre Târgovişte urcã la cota 1000 şi de acolo ne abatem pe DJ 713 spre Cuibul Dorului, Cabana Dichiu, Piatra Arsã şi mai departe, cândva la Babele. Drumul ne poarta din judeţul Prahova în judeţul Dâmboviţa, trecând munţii.
Din cei 16 Km de drum cât ar fi trebuit sã fie asfaltaţi în acest an aşa cum se menţioneazã pe panoul amplasat la intersecţia celor douã drumuri DN71 şi DJ 713, deocamdatã, sunt gata aproximativ jumãtate şi aşa cum ne avertizeazã un alt panou nu departe de Cabana Cuibul Dorului, la aceastã datã drumul este închis circulaţiei fiind încã în lucru. Desigur corect ar fi fost ca sã existe un panou pe care sã fie menţionatã clar perioada interdicţiei.
Drumul este astfaltat pânã în apropierea cabanei Piatra Arsã, dar nu are marcaje, parapeţi, zone de refugiu şi sunt destule porţiuni în care alunecãrile de teren au afectat carosabilul fãcând dificilã trecerea a douã maşini una pe lângã cealaltã. Sunt montate panouri de circulaţie cu restricţii de vitezã şi averizare asupra zonelor în care cad pietre de pe versanţi. De altfel sunt vizibile pe carosabil pietrele desprinse ce nu au fost încã îndepãrtate.
Pe mãsurã ce urcãm zãpada şi-a fãcut apariţia, astfel încât drumul a devenit dificil. Din loc în loc porţiunile acoperite de gheaţã puneau la încercare maşina. Chiar dacã a fost evident cã drumul fusese curãţat şi cãderile de zãpadã nu fuseserã foarte mari, trebuie spus cã nu este indicat sã vã aventuraţi la drum fãrã a avea maşina echipatã corespunzãtor, cãci condiţiile se pot schimba de la o orã la alta.
Sã traversezi Platoul Bucegi comod în maşinã a fost pentru mine o experienţã ineditã. Adeptã a excursiilor cu rucsacul în spate, sã revin în aceste locuri stând în maşinã a fost desigur extrem de comod. Câteva ore doar şi iatã-mã din Bucureşti la Piatra Arsã, cãlcând zãpada şi admirând culmile munţilor. Munţii devin mult mai accesibili pentru cei care din varii motive nu pot sau nu mai pot lua potecile la pas şi totuşi am avut şi surprize: tineri cu copii sub un an se aventuraserã pana aici. Timpul pe munte este atât de imprevizibil şi sã rãmâi pe munte, în maşinã cu un copil atât de mic nu este un lucru de dorit. Spirit de aventurã sau inconştienţã?
Sau poate surpriza de a vedea cum vin la vale …biciclişti. Ei da, doi biciclişti cam vineţi de frig, goneau la vale curajoşi, drept care am tras pe dreapta pentru a le face loc cãci druul se îngusta sub asaltul zãpezii.
Altul ar fi cã deşi este rezervaţie naturalã protejatã de lege si sunt panouri care avertizeazã cã este interzis aprinderea focului, totuşi doritorii de grãtare nu pot fi opriţi. Cât de greu este sã fie sã înţelegi rostul unei legi ce protejeazã mediul? De ce nu avem pe munte oameni care sã vegheze ca aceste legi sã nu fie încãlcate?
Sã urci la munte doar pentru a te bucura de frumuseţea locurilor sã fie atât de puţin? Şi Transalpina şi acest nou drum peste platoul Bucegi faciliteazã deopotrivã accesul şi celor cu dragoste şi respect pentru naturã dar şi celor ce nu o înţeleg şi nu o protejeazã.
Drumul nostru s-a oprit în faţa barierei ce blocheazã accesul spre Babele spre care, turiştii hotãrâţi o porniserã pe jos. Spre Piatra Arsã, de fapt cum ne-am lãmurit un nou complex, Complexul Sportiv Naţional Piatra Arsã, amplasat la altitudinea de 1950 m am mai înaintat prin şleaurile desfundate câteva sute de metri dar am renunţat curând cãci pânã şi maşina noastrã voinicã a fost pusã la încercare. Poate la varã când drumul fie şi neasfaltat, nu va mai pune probleme.
Oricare ar fi motivul care vã va purta spre aceste locuri nu veţi regreta. Asiguraţi-vã însã cã prognoza este de timp frumos, cã maşina vã va ajuta la nevoie, lãsaţi acasã copii prea mici pentru a înţelege ce li se întâmplã cãci vor avea timp destul sã cucereascã înãlţimile când vor merge pe propriile picioare şi pregãtiţi-vã pachetul cu mâncare de acasã cãci este mare pãcat sã vã pierdeţi timpul fãcând grãtare în loc sã admiraţi frumuseţea locurilor şi sã vã umpleţi plãmânii cu aerul tare de munte.
 

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Bolnav de verde | Înşiră-te mărgăritare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: