Duzina de cuvinte – Oglindire

În ochii mei se oglindeşte cerul. Ochii sunt oglinda sufletului. Deci cerul se oglindeşte în sufletul meu. Ce culoare are astãzi sufletul meu? Cerul este atât de schimbãtor! Dimineaţã pãrea cã albastrul pur se revãrsase din penelul unui pictor care încã duce dorul Voroneţului. Curat şi adânc, te chema sã-ţi întinzi aripile şi sã zbori. Dar de unde sã iau aripi? Gândurile pot zbura, le poţi pierde imediat ce au prins contur dar tu, tu rãmâi prins în incertitudine. Sã zbor sau sã mã prind cu mâinile de ziua de mâine?
Mâine, cerul poate fi plin de nori negri. Mari, pufoşi, vor acoperi albastrul de Voroneţ şi un amestec de tonuri de gri va anima imaginaţia noastrã.
“- Uite un balaur sau poate este doar un guguluf?
– Dar acolo, nu ţi se par cã sunt nişte munţi? Priveşte ce vârfuri înţeapã cerul!”
Poţi alege orice nor şi sã te joci cu el. Dacã ai timp şi poţi sã visezi închizând ochii, atunci harababura pufoasã atârnatã de cer, va fi trecutã prin sita imaginaţiei tale, adevãrat alambic în care se vor distila visele copilãriei.
Poate vei spune cã tu nu ai visat cu ochii lipiţi de cer. Oare?
O atitudine visãtoare nu te caracterizeazã, cãci pentru tine norii sunt nori, fie ei albi sau gri. Oare?
Sau poate vei spune cã mintea ta nu va fi niciodatã gazda unor gânduri legate de nori cãci nu vrei sã se spunã despre tine cã eşti visãtor. Tu un om atât de cumpãtat, de serios, sã fii perceput ca un om cu “capul în nori”? Oare?

Oare? Oare? Oare? Oare de ce, nu te cred? Poate pentru cã toţi am fost copii şi toţi copiii viseazã?
Poate pentru cã imaginaţia fiecãruia dintre noi poate picta minunate tablouri şi nu existã om care sã nu fi ridicat privirea spre cer privind la imagini doar de el vãzute? Şi cum imaginaţia noastrã nu este deloc uniformã, nici poveştile pictate pe cer din bulgãrii pufoşi, nu vor fi niciodatã asemãnãtoare. Si tot de aceea, sunt atât de fascinante oglindirile. Adevãruri rãstãlmãcite, gânduri repovestite, imagini rãsturnate. Şi tu şi eu, privim. Şi eu şi tu, vedem. Ce vezi tu şi ce vãd eu?

Clubul psi a scris si astãzi cu cele douãsprezece cuvinte alese de Ma Tilda, dar gazdã ne va fi ca de obicei psi.

6 comentarii (+add yours?)

  1. Adriana
    mai 18, 2014 @ 07:18:00

    ..şi dacă nu as visa, te-as avea pe tine să mă tragi de mânecă şi să-mi spui să mă uit pe cer sau prin coşuri de răchită, sau doar în sufletul meu…şi pentru asta…mulţumesc.

    Răspunde

  2. 1lauralaly
    mai 18, 2014 @ 07:44:29

    Indemn la visare. Superb. M-ai facut sa ma reintorc cu mintea si sufletul inapoi la zilele calme de vara in care iim odihneam ochii pe cer. Si ma jucam cu norii. Sau ei cu mine?:)

    Răspunde

  3. Carmen Pricop
    mai 18, 2014 @ 11:20:42

    Corăbii albe şi strălucitoare
    plutesc pe apa azurie,
    despică razele de soare,
    le mână vântul, le învie.

    Şi astăzi sunt, iar mâine nu-s,
    apoi apar de nu ştiu unde,
    n-au răsărit, şi nici apus,
    iar umbra lor nimic n-ascunde,

    ci-ntunecă nuanţe, tonuri,
    aruncă pete pe pământ.
    Privite din înalte domuri
    supuse-ar fi de-acelaşi vânt.

    Într-un război între lumină
    şi umbra care o înghite
    ne regăsim: visare lină
    sau dor de raze aurite.

    Răspunde

  4. adicherish
    mai 18, 2014 @ 11:43:28

    frumos! 🙂 duminica la fel ca cerul, nu cum arata el, ci cum si ce este el! 🙂

    Răspunde

  5. Alexa T
    mai 19, 2014 @ 22:15:24

    Mix de ganduri si la tine?! :)… 😉

    Răspunde

  6. psi
    mai 20, 2014 @ 10:23:31

    mulţumesc mult pentru tot. 🙂
    şi ca să răspund oarecum: fiecare om vede… părticica lui de cer, de Dumnezeu. de-am şti să le punem laolaltă, să le acceptăm… ce icoană s-ar mai naşte!

    Răspunde

Lasă un comentariu