Alege sã fii altfel !

De câte ori aţi auzit în viaţã îndemnul: fii tu însuţi! De câte ori aţi conştientizat cu adevãrat acest îndemn, dorindu-vã sã gãsiţi acel “ceva” care sã vã facã remarcaţi oriunde aţi fi? Dar curaj aţi avut sã vã faceţi remarcaţi? Cãci dacã trebuie sã vorbim despre o calitate ce poate schimba destine, aceea este tocmai curajul de a îndrãzni sã fii atlfel, curajul de cere lumii sã te accepte aşa cum eşti, fãrã sã-ţi fie teamã cã vei fi judecat greşit .

Deşi mereu diferiţi, astãzi mai mult parcã ca niciodatã, oamenii se strãduiesc sã fie în permanenţã “în trend”, sã se alinieze unor “tendinţe”, fãrã sã se întrebe de cele mai multe ori dacã acest lucru este benefic pentru ei, fãrã sã se gândescã prea mult care sunt beneficiile reale dacã fac acest lucru, îngropând undeva în fiinţa lor visele care altãdatã îi fãceau sã fie unici.

Nu cã aş avea ceva împotriva integrãrii, cãci îndemnul la ”unicitate în diversitate” a fost pentru mine mai înainte de a cunoaşte motto-ul Uniunii Europene, un gând ce m-a ajutat sã mã înţeleg pe mine dar şi sã-i accept pe acei oameni minunaţi care au ales sã fie “altfel”. Dar ce înseamnã astãzi sã fii altfel? Când anume obişnuitul din noi se tranformã în strigãtul prin care cerem lumii sã ne priveascã? Cât de conştienţi suntem de clipele în care lumea din jur parcã nu ne mai cuprinde, când parcã nu ne mai regãsim în ceea ce pânã mai ieri era zona noastrã de siguranţã şi simţim deodatã nevoia sã evadãm dar nu oricum, ci sfidand parcã banalul, lãsãm vederii şi judecãţii colective declaraţia noastrã de emancipare: Acesta sunt EU!

Pentru mine acest moment cred cã fost cu adevãrat conştientizat abia în clipa în care, pãrinte fiind, am dat piept cu Revoluţia Roz din care, bãtãlie dupã bãtãlie fiica mea a ieşit mereu învingãtoare. Poate vã întrebaţi cât de greu poate fi sã ridici mãnuşa când adversarul te cheamã la luptã, un adversar care are 16 ani şi la care ţii ca la ochii din cap? Vã spun eu: nici mãcar nu-ţi dai seama cã lupta a început şi deja ai pierdut prima bãtãlie. Un cãpşor roz, atât de roz încât privirea ta nu are de ce sã se agaţe, nişte ochi limpezi şi hotãrâţi care nu clipesc înfipţi fãrã milã în ochii tãi şi un singur gând care îţi biciuie toate simţurile de pãrinte “responsabil”: cum se duce mâine la şcoalã? Soţul meu mai realist, a suspinat calm şi a conchis:bine cã a noastrã nu este verde!

Când un tânãr hotãrãşte sã provoace destinul, când alege sã devinã ţinta tuturor privirilor dar şi a judecãţii acestora, care nu va fi niciodatã îngãduitoare, te întrebi în primul rând dacã va avea puterea de a duce pânã la capãt provocarea pe care singur a hotãrât sã o lanseze lumii dar şi dacã va avea puterea sã-şi primeascã înfãngerea cu aceeaşi dezinvolturã cu care a sfidat convenienţele.

Teama pentru copiii lor, de a nu fi rãniţi de reacţia celor din jur, cred cã este primul motiv pentru care de obicei pãrinţii reacţioneazã dur la primele semne de personalizare a propriei individualitãţi, de ieşire din tiparul convenienţelor deja acceptate. Teama de a nu cãdea în extremele periculoase ale experimentelor de tot felul, fac ca uneori sã nu fim atât de receptivi la dorinţele lor de a fi “altfel”, dorinţe ce nu înseamnã neapãrãt abandonul principiilor în care au fost educaţi.

Am învãţat deşi nu foarte uşor, sã-mi înving neîncrederea în judecata propriului copil, sã-mi înving teama cã nu va putea sã învingã prejudecãţile unei societãţi conservatoare şi sã înţeleg cã alegerea ei de a fi altfel a fost fãcutã fiind deplin conştientã de toate posibilele consecinţe de ar fi decurs din acest pas şi asumându-şi responsabilitatea. Fiecare ne purtãm propriile bãtãlii pe care trebuie sã le ducem singuri fie spre victorie, fie va trebui sã trãim cu înfrângerile suferite fãrã sã dãm vina pe cei din jur. O astfel de bãtãlie este drumul cãtre formarea cu adevãrat a propriei personalitãţi ce începe devreme în copilãrie şi continuãm sã o dãm pânã la vârsta deplinei maturitãţi dând astfel culoare vieţii.

Îndrãzniţi deci sã fiţi ALTFEL, aveţi curajul de a vã lãsa priviţi, daţi glas gândurilor voastre, nu vã fie teamã sã vã faceţi cunoscute visurile, caci frumuseţea stã în ochii privitorului şi adevãrul în gândurile celui care îl cautã.