Semn spre carte – Mi-ar plãcea sã-mi fie prieten …..Tom Sawyer

 

Pe Sonia am cunoscut-o virtual desigur, datorita concursului organizat de Libris.ro “De ce citesc?” . Am descoperit un om pentru care cartea, cititul înseamnã bucurie, înseamnã cunoaştere, înseamnã relaţii între oameni, într-un cuvânt, înseamnã viaţã.

            Suntem mulţi cei care iubim cartea dar trebuie sã recunoaştem cã nu suntem la fel de mulţi cei care într-un fel sau altul avem iniţiative şi gesturi menite sã aducã cartea mai aproape de cei care o iubesc. Sonia prin campania sa  Semn SPRE carte s-a dovedit a fi unul dintre acei iubitori ai cãrţii pentru care este important sã dãruiascã şi altora din bucuria sa de a citi. Un dar de carte. Acesta este proiectul sãu. Un proiect desigur ambiţios dar, un proiect de suflet ce meritã înţeles şi sprijinit de toţi cei pentru cartea a fost, este şi va rãmâne un prieten nepreţuit, un drum plin de aventuri, o cale spre cunoaştere, un sprijin în orice clipã a vieţii. Sã dãruim cãrţi alãturi de Sonia, tuturor celor care iubesc cartea şi au nevoie de ea.

            Prietena mea cartea. Acesta cred cã ar trebui sã fie titlul acestei postãri cãci oricare ar fi titlul sãu, cartea mi-a fost mereu cea mai bunã prietenã. Am visat împreunã, am plâns împreunã, am urcat treptele vieţii având-o mereu aproape. Dar care dintre eroii închişi între paginile sale mi-ar fi plãcut sã fie prietenul meu? Sã fie doar unul sau mai mulţi? Am sã încerc totuşi sã aleg fãrã a dori sã-i nedreptãţesc pe ceilalţi alãturi de care am crescut, m-am maturizat şi de ce nu, am cucerit viitorul.

sursa Wikipedia

Neastâmpãratul Tom Sawyer cred cã este prietenul care mi-ar fi plãcut sã-l am la vârsta copilãriei dar şi acum. Ingenios, curios, plin de compasiune, hotãrât, loial Tom avea toate calitãţile unui prieten alãturi de care vacanţa era aventurã la superlativ. Prietenia era pentru el un motiv mai mult decât suficient sã facã tot ce îi stãtea în putinţã pentru a-şi ajuta prietenul chiar dacã acesta, dupã normele vremii, era un sclav negru sau un copil considerat de toţi vagabond, un suflet pierdut.

            Poţi sã-ţi doreşti mai mult de la un prieten decât sã-ţi fie aproape necondiţionat, împotriva tuturor celor care, nu vor sau nu pot sã te cunoascã cu adevãrat? Poţi cere mai mult unui prieten decât statornicie şi încredere? Şi astãzi ar fi greu sã gãseşti un astfel de prieten iar dacã l-aţi întâlnit, preţuiţi-l, pãstraţi-l mereu alãturi, cãutaţi sã nu lãsaţi ca o mãruntã neînţelegere sau greşealã sã vã despartã.

            Mulţumesc, Sonia cã mi-ai dat prilejul sã rememorez motivele pentru care deşi am atât de puţini prieteni, prieteni adevãraţi nu cunoştiinţe, nu m-am despãrţit o viaţã de ei.

            Şi pentru cã Semn SPRE carte înseamnã cãrţi, am şi eu un dar de carte : Ion Luca Caragiale – Momente şi schiţe, Nuvele şi povestiri; Mihai Eminescu – Prozã; Mihai Eminescu – Poezii; Mihail Drumeş – Elevul Dima dintr-a şaptea; Camil Petrescu – Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de rãzboi. Mã alãtur astfel celor care prin gestul lor sunt alãturi de tine şi prin tine,  alãturi de toţii tinerii pentru care cartea este un prieten adevãrat.

Articolul meu participă alături de alte postări la campania iniţiată de Adi Sonia Spatariu, „Semn spre carte„, ce are ca scop strângerea şi donarea de cărţi către copii dornici de lectură, dar cu posibilităţi financiare reduse.