Duzina de cuvinte – un secol de iubire

Un secol reprezintã un interval de timp. Un interval de 100 de ani. E mult? E puţin? Raportat la viaţa omeneascã poate pãrea mult. Raportat la devenirea umanã este doar o picãturã într-un ocean, cãci ce înseamnã 100 de ani când încerci sã înţelegi cum s-au construit piramidele? Sau poate sã crezi cã poţi visa zborul înaintea lui Icar? Dar sã trãieşti un secol de iubire? Un secol aristocrat, plin de romantism, cum nicio societate nu a mai trãit pânã astãzi. Salon în care spiritul vioi îneacã asemeni unui fluviu toate sentimentele celor ce prinşi într-un vals şi apoi precum în piesa de teatru a vieţii eterne, doi cate doi pãrãsesc scena într-un dans final. Iubirea tanãrului Werther, tristã şi neîmpãrtãsitã, mitul german al nefericirii şi-a avut secolul sãu. La fel şi povestea iubirii frumoşilor Romeo şi Julieta şi-a trãit secolul sãu. Dar care sã fie povestea de iubire a acestui secol? Cum va fi debuta ea: pe internet sau într-un parc? Cum va prinde forţã: la un reality show sau discret pe o bãncã? Care va fi marele final: un Happy End în doi sau o nuntã la televizor urmãriţi de paparazzi?
Un secol reprezintã un interval de timp. Fiecare are secolul sãu, cu timpul sãu, cu iubirea sa. Fiecare are parte de romantism, fiecare are un vals pe care îl danseazã o datã într-un secol. Fiecare are rolul sãu în piesa vieţii sale, mai vioi sau mai domol, mãsurã fiindu-i bãtaia inimii şi chiar şi cel mai aristocrat se lasã prins de picul de romantism care transformã banalul în feerie şi speranţa în realitate. Sã fie povestea secolului nostru cea a lui William şi Kate? Sau poate undeva se scrie o altã poveste ? Rãmâne de vãzut cãci orice poveste tristã sau fericitã trebuie sã aibã un final. Dacã voi prinde finalul voi scrie atunci şi sfârşitul acestei postãri : ….şi au trãit fericiţi pânã la adânci bãtrâneţi, un secol de fericire!
 
Dedic duzineala de azi 29.09.2013 celor 29 de ani de casnicie gandindu-ma ca poate vor fi 100! Restul duzinelilor le gasiti ca de obicei la psi.