Duzina de cuvinte…..sumbre

Mã gândeam sã sar duzina ce fiori îmi dã la ceafã
Însã mã gândii cã-i cazul sã-mi adun curaj de-o strofã
Unde zâmbete sã aflu din cuvinte ce se strâmbã
Când le pui sã stea-mpreunã dar, privind a mea grãdinã
Mã gândii fãrã sã vreau la mumia din Cairo, prizonier
În sarcofag, descãrnat şi plin de feşe, admirat fãrã de voie
De turistul cadaveric, albãstrit de-al sãu curaj de-al privi
Pe bietul Ramses în sicriul mortuar.
Mã gândeam cu voce tare, sã îmi fac curaj vezi bine,
Sã atac voios grãdina cu o greblã şi-o lopatã
Cãci n-aş fi aşa grãbitã însã nimeni nu îmi spune
Iarna noastrã stã sã plece sau e dusã cu fãrãşul?
Vreau sã spun cã laolaltã putregai şi-un fir de iarbã,
Adunate-s ca-ntr-un giulgiu şi cãrate cu o roabã,
Fãrã de prohod sau goarne pur şi simplu-s aruncate,
Într-o margine a grãdinii, unde frunzele ce-s moarte
Vor sfrâşi într-un cortegiu funerar e drept, dar care
Deşi sumbru pare astãzi, în mormânt de vegetale
Vor porni spre a renaşte şi la viatã s-or întoarce.
Când rãsadurile mele rãdãcini vor prinde toate
M-o cuprinde-o fericire şi-o voi spune lumii toatã
Prin grãdina-mi fermecatã ce la viatã se va-ntoarce!
Vã poftesc deci peste-o lunã, douã poate mai degrabã
Sã îmi vizitaţi grãdina şi sã-mi spuneţi de vã place!
 
Mã înscriu la psi degrabã sã aduc şi eu un zâmbet lângã cele adunate.