Jocul Babelor

Jocul Babelor

Iarna albă s-a ascuns
într-un ghiocel iernatic
și-a ieșit să râdă acum
de cei care-au alungat-o!

Fulguie ușor pe stradă,
pe copacii-nmuguriți
și pudrează cu zăpadă
obrăjorii înfloriți.

Pe la geamuri stau grămadă
chipuri pline de mirare,
întrebându-se de-i iarnă
Sau greșită-i Primavara?

S-așteptau să înflorească
pomii, dar nu flori de gheață,
se gândeau să-și scoată haina
și să râdă iar în Soare.

Dar acum, privind zăpada
calcule fac iar degrabă,
vor uita de marea-albastră
și la munte-or să pornescă!

Totuși este Primăvară,
crede-mă, chiar dacă ninge
când va trece și de babe
ea va fi, ca mai-nainte!

Anunțuri

haiku de primãvarã

102_4540

un ram înflorit
lãstar de primãvarã –
promisiune

Ziua Fericirii – 20 Martie

Prima zi calendaristicã de primãvarã a trecut de demult. Nici mãcar nu îmi amintesc cum a fost. Prea multe zile friguroase s-au scurs de atunci. Prea multe ploi au curs, prea mult vânt a purtat aripi prea obosite sã mai zboare.
Am uitat şi prima noapte cu lunã plinã a acestei primãveri. A fost prea rece pentru a rãmâne cu privirea lipitã ce cerul nopţii. Astrul a rãsãrit, a strãlucit şi a plecat obosit în zori.
Credeam cã am obosit şi eu aşteptând o zi însoritã, o zi caldã, mirosind a primãvarã dar iatã cã astãzi, Ziua Fericirii mi-a adus-o în dar. Şi ca sã fie completã aceastã zi, am petrecut-o afarã, scãldatã de lumina Soarelui, îmbãtatã de parfumul zambilelor şi de aburul cald ce se ridica din pãmâtul jilav. O zi perfectã! Sunt sigurã cã vor veni din ce în ce mai multe zile calde dar niciuna nu va fi mai frumoasã decât cea de astãzi. De ce? Pentru cã am petrecut-o muncind, în aer curat, alãturi de o bunã prietenã. Uneori fericirea vine în porţii mici dar preţioase. Meritã sã o pãstrãm în memorie spre neuitare.
Nu sunt eu zambila, dar priviti ce frumoasa sunt!

Nu sunt eu zambila, dar priviti ce frumoasa sunt!

Primãvara

Am plecat sã caut primãvara.
Am strigat-o prin pãdurea pãrãsitã,
Pe cãrãri ce duc niciunde astãzi,
Printre pomi cu braţe desfrunzite
Agãţând cu pânze de pãianjen
Razele de soare risipite.
 100_3701
Am gãsit-o legãnându-se în cupa
Florilor ce frigul îndurarã,
Culegându-şi lacrimile albe
Dintre frunze amorţite dintr-o iarnã
Ce pãrea cã nu mai vrea sã plece.
 100_3697
Am cules cu mâna tremurândã
Cupa albã şi-am ţinut-o strâns
S-o ştiu aproape. Lângã inimã a pus-o
Sã mã simtã şi cu inima-mi odatã
Sã palpite primãvarã albã nesfârşitã!
100_3704

In faţa indiferenţei – Melcul

Scriu mai târziu, cãci am pierdut startul, dar astãzi în drum spre serviciu, micul melc plimbãreţ m-a fãcut sã cuget la tema indiferenţei şi iatã ce-a ieşit:

 
 
 
 
 
 
Dimineaţã azi, devreme eu un melc am ajutat
uşurel sã treacã strada.
Şi mi-am spus atunci privindu-l:
semne clare sunt vezi bine, vine totuşi primãvara
De-au plecat pânã şi melcii de cu zori în preumblat!
Cum mergeam tare grãbitã l-am zãrit în a mea cale
Se târa fãrã de grijã şi cu casa în spinare,
înspre smocul crud de iarbã şi spre câteva zambile
Ce se înãlţau semeţe din pãmânt cãtre luminã.
Puteam indiferentã sã trec sau cine ştie,
chiar fãrã ezitare sã-l calc.
Dar m-am oprit o clipã din mersul meu alert
şi ridicând din praf uşor, micuţul melc
L-am aşezat pe iarbã, aproape de verdeaţa
Spre care o pornise devreme, dimineaţa.
 
O fiinţã mititicã şi fãrã importanţã
Ca multe alte fiinţe, în seamã nebãgate
Cãlcate în picioare şi fãrã apãrare
Pe lângã care trecem, mereu nepãsãtori
Cãci prea sunt fãrã numãr şi nici nu le vedem
Când se sfârşesc tãcute. Indiferenţa doare.
Şi doare tot mai tare când ştii ca-i fi putut
O mânã sã întinzi dar n-ai avut curajul
Sã pui o întrebare: ce pot sã fac sã-mi spui
durerea fãrã margini o clipã sã-ţi alin?
 

Mãrţişor

 
martisor
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
sursa
Douã fire lucitoare coborâte de la soare,
Douã fire, firişoare sunt prin lume cãlãtoare!
Alb şi roşu împletit în firuţul rãsucit
Veste bunã ne-a adus cã soseşte iar prin ţarã
Prea frumoasa Primãvarã!
 
Primãvarã, Primãvarã vei veni la mine iarã?
De-i veni, sã-aduci cu tine soare cald plin de iubire
Sã sãrute gingaş floarea ce vesteşte primãvara,
Floare albã, minunatã, tremurând de sub zãpadã
Se iţeşte fãrã teamã cãci a-nvis încã o iarnã!
 
Mãrţişor, bine-ai venit! Primãvara ce-ai vestit,
Cu alai de flori şi soare ni se-aşterne la picioare!
Mãrţisorule iubit, cu firuţu-ţi rãsucit multe inimi ai vrãjit!
Le-ai legat cu fericire şi le-ai dãruit iubire!
Le-ai ursit sã se iubeascã şi-mplinirea sã-şi gãseascã!
 ghiocei