Când plânge marea……..

Când plânge marea,
Pescãruşii îi poartã plânsul pânâ-n larg
Se întristeazã şi adâncul şi valurile-n mal se sparg.
Când plânge marea,
O tristeţe cuprinde Cerul şi Pãmântul
Şi sufletul în mine plânge
Cu-al mãrii plâns, în valuri frânte.
 
Când plânge marea,
Din adâncuri se-nalţã strigãt de furtunã,
Şi norii se adunã-n goanã şi vântul pleacã sã colinde.
Când plânge marea,
Peste târmuri va revãrsa podoabe mute,
Culese-n larguri fãrã nume,
Ofranda vãlurilor sparte de stâncile ce stau pierdute.
 
Când plânge marea,
Plânge-o lume durerea mutã ce o arde,
Cãci marea este doar culcuşul în care
Dorm de veacuri multe, atâtea suflete pierdute.
Când plânge marea,
Ea te chemã la drum de ape sã porneşti
De vei porni la drum ai grijã,
Cãci doar ca val ai sã te-ntorci!
DSC09238
 
Reclame