Mi-e dor

marea
 
 Mi-e dor sã simt cum bate vântul
Pe ţarm de mare.
Mi-e dor sã simt iar sub picioare
Căldura din nisipul alb.
Mi-e dor de strigãtul de jale
Al pescãruşului hoinar.
Mi-e dor de timpul fãrã stare
Ce mãsura al vremii pas
Când între zori şi înserare
Cãlcam pãmântul frãmântat
Prin care Dunãrea şi Marea
Se contopeau.
Mi-e dor de toţi cei fãr’ de care
Cu greu aş fi trecut prin tot
Ce astãzi amintiri înseamnã.
Dar anii trec, s-au dus pe rând
Şi oamenii uitaţi sunt poate
Şi am în suflet doar un dor
Sã simt din nou cum vântul bate
Şi cum nisipul mã mai arde
La tãlpi când malul îl mãsor
Cu ochii peste mare, roatã
Şi ascultând cum ţipã-n cor
Toţi pescãruşii ce sãgeatã
Un cer albastru fãrã nor.
Mi-e dor de tot ce-a fost,
De soare, de mare, vânt şi pescãruşi
Nisip şi stânci ce stau golaşe
Bãtute doar de valuri reci
De tine, marea mea albastrã
Imi este astãzi tare dor!