Să ne iubim –

Să ne iubim e simplu,
Zgâindu-ne la stele
și vântului șoptindu-i
ce tare ne dorim.
Să ne iubim cu vorbe,
Cu flori purtate-n plete
și îmbătați de roua
ce cade lin în zori,
e doar o amăgire
și amândoi o știm.
Iubirea, ce dulce primăvară
ce nu se mai sfârșește
pe buze alergând,
otravă-i fără voie,
ce sufletul omoară
în chinuri povestite
pe strune de chitară.
Dar astăzi, stăm pe gânduri
și cugetăm zadarnic
la câte definiții iubirii i s-a dat
de este oare una anume,
pentru jocul perfid al despărțirii,
ce inima oprește,
și Soarele și Luna și cerul înstelat,
dispar și-n loc rămân doar gânduri
și poate, fără voie, amarnic dar, fierbinte
sărutul ce mi-ai dat!

 

Psi-luneli – un pumn de clipe (2)

Atunci când am un pumn de clipe
Îl strâng cât pot, sã nu le pierd.
Sã nu se risipeascã-n lume
Şi sã le uit pe câte-au fost.
Din clipe dulci rãsar iubiri
Ce-n stele scrise aş vrea sã fie,
Dar sunt şi clipe de durere
Când plâng şi gem, fãrã putere.
Şi Cerului îi cer tãrie!
Le strâng pe toate câte sunt
În pumnul care ar vrea sã frângã
Uitarea clipelor pierdute
Când singurã am fost dar nu,
Nu pot sã le alung din minte
Cãci toate sunt clipele mele
Şi cu dureri şi cu plãcere
Le voi pãstra aşa cum sunt:
Un pumn de clipe fãrã nume.
 

Duzina de cuvinte – Târziu

 
visare
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Tãrziu e şi noaptea-ncet coboarã
Pe aripi de vânt şi totul se topeşte
În arşiţa câmpiei.
E-n jur numai tãcere, nimic nu pare viu,
Doar zgomotul puternic al inimii se aude,
O voce care spune cã a greşi nu-i grav
Dacã tu crezi cã fapta-ţi nu calcã vreo dogmã
Înscrisã în Scripturã.
Iubeşti şi asta e oare atât de rãu? Cu mare greutate
Ai reuşit sã-ţi spui a inimii durere sau poate bucurie,
Cãci încã nici chiar tu nu poţi sã spui cum este,
Dar cine poate oare a te opri pe tine,
Şi inimi sã-i cearã ca sã nu mai viseze ?
Sã-ţi întâlneşti iubirea şi ochi în ochi, o viaţã,
Sã cucereşti o lume de sunete şi forme,
In care doar voi doi, sã vã iubiţi frenetic
Uitând de realitate, e poate doar visare
Dar în intimitate, cu sufletu-ţi de vorbã cand stai
Şi clipe numeri, tu ştii cã poţi
Sã dãruieşti cãldura iubirii fãrã margini
Din care sã se nascã poveşti adevãrate.
 
 
Din câteva cuvinte, aceleaşi pentru toţi,
Noi strofe se iţesc pe coala de hârtie.
De vreţi sã ştiţi anume, cum scris-a fiecare
La psi veniţi acum şi iute cercetaţi.
 

Mãrţişor

 
martisor
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
sursa
Douã fire lucitoare coborâte de la soare,
Douã fire, firişoare sunt prin lume cãlãtoare!
Alb şi roşu împletit în firuţul rãsucit
Veste bunã ne-a adus cã soseşte iar prin ţarã
Prea frumoasa Primãvarã!
 
Primãvarã, Primãvarã vei veni la mine iarã?
De-i veni, sã-aduci cu tine soare cald plin de iubire
Sã sãrute gingaş floarea ce vesteşte primãvara,
Floare albã, minunatã, tremurând de sub zãpadã
Se iţeşte fãrã teamã cãci a-nvis încã o iarnã!
 
Mãrţişor, bine-ai venit! Primãvara ce-ai vestit,
Cu alai de flori şi soare ni se-aşterne la picioare!
Mãrţisorule iubit, cu firuţu-ţi rãsucit multe inimi ai vrãjit!
Le-ai legat cu fericire şi le-ai dãruit iubire!
Le-ai ursit sã se iubeascã şi-mplinirea sã-şi gãseascã!
 ghiocei