Truda iubirii

Când timpul fruntea ţi-o apleacã şi tâmpla pe pãmânt o culci,
Sfârşitã de durere, precum o ciutã speriatã,
Când oamenii din jurul tãu departe par a fi
De tot ce truda ta clãdeşte pas cu pas,
Când fericirea pare cã nu îţi e aproape
Dar cu iubirea-n suflet ai vrea sã poţi vorbi,
Sã spui cã viaţa ta-i prea scurtã şi prea puţin primim,
Când, ca o lumânare arzând în întuneric
Te dãruieşti oricui le lasã fãrã teamã în suflet sã-i pãtrunzi,
Nimic nu te opreşte sã-i ţintuieşti în aur precum odinioarã piroanele pe cruce,
au ţintuit iubirea eternã pentru oameni,
Ce astãzi ne permite în ochi sã ne privim, sã respectãm relaţii
Şi alegând iubirea sã ridicãm o lume mai bunã, fãrã teamã,
Ĩn care fericirea se dãruie, primind!
 
Duzinarii de serviciu au răspuns frumos la psi