Duzina de cuvinte – copilul din noi

Mã întreb adeseori ce este mai rãu: sã rãmâi copil sau sã-ti pierzi inocenţa copilãriei prea devreme şi sã nu mai poţi visa ? Desigur ţine de sensibilitate şi de momentul în care ne maturizãm cu adevãrat, cãci dacã pentru unii maturitate înseamnã sã împlineşti 18 ani, pentru cei mai mulţi dintre noi, maturitatea este un drum pe care pãşim cu stângãcie sau dimpotrivã, cu trufia pe care ţi-o dau speranţele într-un viitor plin de libertate, dar oricum ar fi este un drum pe care nu am vrea sã fim singuri.

Dar cine ne va însoţi, cine va sta în spatele nostru şi cine ne va da curaj fiindu-ne alãturi ori de câte ori viaţa ne va încerca? Copilul din noi va fi vreodatã capabil sã renunţe cu adevãrat la legãturile care ne ţin ancoraţi în lumea în care niciodatã nu ne simţeam singuri sau fãrã valoare? Cine ne va îndemna sã luãm viaţa ca pe un mãr din care sã muşcãm cu sete pentru a simţi gustul victoriei?

Nu fi copil! De câte ori aţi auzit spunându-vi-se şi de câte ori aţi încercat sã vã convingeţi interlocutorul cã nu mai sunteţi copii? Oare cãt de mare trebuie sã fi fost greşeala ca sã fie necesar sã fii apostrofat astfel, ca şi când tu, un neadaptat al lumii celor “mari”, trebuie sã fii readus cu picioarele pe pãmânt? Cã visezi ca Peter Pan cã poţi sã zbori sau, poate pentru cã încã speri sã stai de vorbã cu Marele Alb alãturi de Alice? Sau poate pentru cã, dornic de puţinã acţiune ţi-ai invitat colegii sã mergeţi într-o zi, cu toţii, la parcul de distracţii, doar aşa, ca sã mai poţi striga încã o datã, din tot sufletul: ”gaşcã, ce fac eu sã facã toţi!” şi hohotul de râs sã umple cerul. E puţin lucru? Ce trebuie sã dai în schimb? Timp? Ani? Innocenţã? Ce preţ sã plãtesc pentru ca nimeni vreodatã sã nu-mi mai spunã: NU MAI EŞTI COPIL!

Eu vreau sã fiu copil! Eu sunt încã un copil ce viseazã, ce cautã cu ochii stele cãzãtoare şi aleargã fericitã sã-i spunã mamei sale : LA MULTI ANI! Am încã nevoie de ea, de vorbele ce-mi aduc şi astãzi alinare, de zâmbetul cu care îmi dã mereu curaj, de liniştea cu care îmi potoleşte mereu durerile din suflet, de tot şi de toate, fãrã de care niciun copil nu poate sã lupte cu viaţa, fãrã de care nu poate strãbate drumul dintre copilãrie şi maturitate.

Şi da, sunt încã un copil cãci mâine îi voi spune încã o datã mamei mele, cu toatã dragostea “La mulţi ani!” şi îi voi mulţumi, pentru a câta oarã oare, pentru tot ceea ce mi-a dãruit, pentru omul care sunt astãzi şi pentru puterea pe care mi-a dat-o mereu de merge neabãtut pe drumul meu.

La mulţi ani, mamã! Sunt eu, al tãu copil veşnic în acţiune, a cãrui sensibilitate ai apãrat-o mereu, dând valoare celui mai mic gest de maturitate, ştiind mereu când era momentul sã-mi arâţi cã trebuie sã mã schimb, pe care l-ai ajutat mereu sã nu fie un neadaptat, fiindu-i alãturi în goana dupã libertate, stând în spatele lui, cu o tãrie doar de tine ştiutã, pentru a nu pierde nimic din savoarea vieţii ce strãlucea precum un mãr de aur!

Marul de aur

Marul de aur

Şi daca sunteţi curioşi, îi veţi gasi aici la Psi pe toţi cei care au scris folosind cele 12 cuvinte:copil, acţiune, sensibilitate, valoare, maturitate, momentul, schimb, adaptat, alãturi, libertatespatele mãr.

Reclame

Mãrţişor

 
martisor
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
sursa
Douã fire lucitoare coborâte de la soare,
Douã fire, firişoare sunt prin lume cãlãtoare!
Alb şi roşu împletit în firuţul rãsucit
Veste bunã ne-a adus cã soseşte iar prin ţarã
Prea frumoasa Primãvarã!
 
Primãvarã, Primãvarã vei veni la mine iarã?
De-i veni, sã-aduci cu tine soare cald plin de iubire
Sã sãrute gingaş floarea ce vesteşte primãvara,
Floare albã, minunatã, tremurând de sub zãpadã
Se iţeşte fãrã teamã cãci a-nvis încã o iarnã!
 
Mãrţişor, bine-ai venit! Primãvara ce-ai vestit,
Cu alai de flori şi soare ni se-aşterne la picioare!
Mãrţisorule iubit, cu firuţu-ţi rãsucit multe inimi ai vrãjit!
Le-ai legat cu fericire şi le-ai dãruit iubire!
Le-ai ursit sã se iubeascã şi-mplinirea sã-şi gãseascã!
 ghiocei