Orșova –

Ploile din ultimele zile au făcut ca Orșova, orașul de pe malul Lacului de acumulare Porțile de Fier I, să fie din nou sub ape. Vechea Dierna, cum era cunoscut, pare să fie permanent într-un război nesfîrșit cu apele. Cu apele și cu oamenii. Cu cei care și-au dorit să-l stăpânească. Turci, maghiari, austrieci și-au disputat pe rând vechea așezare. Orșova de astăzi, bătrînul castru Dierna ridicat de romani pe malul Dunării de altădată, a înfruntat de-a lungul timpului și oamenii și apele dar, de fiecare dată și-a lăsat în urmă durerile și a mers mai departe.
Privesc imaginile de la televizor și apoi revăd imaginile pe care cu doar o săptămână în urmă le surprindeam în plimbarea mea pe străzile sale. Zile de toamnă caldă, liniștite în care oamenii mergeau fără teamă pe străzile sale, mamele se bucurau alături de copiilor lor în frumosul parc ”Ion Dragalina”. Faleza atât de dragă mie, străjuia malul Dunării în liniștea după-amiezii. An de an revin în acest oraș cu aceeași bucurie. Ceea ce mi-a fost dat să văd la televizor, m-a făcut să înțeleg încă o dată că noi oamenii suntem sub timpuri, nu vom stăpâni niciodată natura și că oricât de mult am vrea să credem că o putem schimba și că putem să ținem piept urmărilor acestor schimbări, greșim. Acolo unde omul fură naturii viața, mai devreme sau mai târziu, natura își va lua înapoi ce a pierdut. S-au tăiat arborii, s-au turnat betoane, s-au ridicat ziduri. Omul a înaintat mereu. Era nevoie. Dar, ceea ce s-a modificat, cât de mult a ținut cont de mediu? De natura sa sălbatică și de ne controlat? Peste tot în lume se construiește, se modifică mediul. Dar oare se face tot ceea ce este cu adevărat necesar ca oamenii să trăiască în siguranță?
Orșova a renăscut după amenajarea Lacului de acumulare ”Porțile de Fier I”. Sub apele lacului doarme vechiul oraș a cărei viață s-a oprit în loc în 1966. Anii de reconstrucție nu pot șterge viața îngropată sub ape. De atunci Orșova își va măsura timpul înainte și după inundare. Chiar dacă au mers înainte, mulți dintre ei, sunt sigură, nu se vor fi simțit niciodată acasă, în noul oraș. Inima lor a fost îngropată sub ape odată cu casele lor, cu biserica lor, cu toate locurile în care și-au dus viața.
Dacă a trebuit. Da! A fost desigur necesar. Hidrocentrala cu imensul lac de acumulare, este fără îndoială o realizare ce aduce beneficii atâtor oameni încât sacrificiul unor localități, pierderea mărturiilor trecutului lor, nu a fost socotit un preț prea mare. Multe alte asemenea sacrificii s-au făcut peste tot în țară, peste tot în lume unde omul își cere dreptul la viață schimbând fața pamântului. Pentru mulți oameni, asemenea sacrificiu a fost însă cumplit. La marginea apelor sau în inima unor orașe, transformările ce acest fel nu pot fi uitate.
Astăzi Orșova este din nou sub ape. Poate că au venit de pe munte, este drept dar, ceea ce au lăsat în urma lor mă fac să mă întreb dacă nu cumva acesta este destinul orașului: să se lupte mereu și mereu pentru liniștea lui, cu apele. Ape ce parcă au vrut să-l izoleze de restul țării rupându-i legăturile. Luând vieți, prăbușind case, dărâmând drumuri și podețe. Totul este acoperit de pământ, de arbori, de parcă muntele își vrea înapoi locurile. Poate. Poate totuși ne spune că trebuie să nu uităm puterea naturii și acolo unde ne-am luat la trântă cu ea, să nu oprim lupta niciodată. Mereu și mereu, să fim cu ochii deschiși înțelegându-i voința și fiind cu un pas înaintea ei.
Acestea sunt locurile prin care m-am plimbat săptămâna trecută. Liniștea de dinaintea furtunii. Cine putea ști? Astfel de întâmplări mă fac să-mi spun mereu cât de mult trebuie să prețuim fiecare clipă, fiecare moment petrecut alături de cei dragi, fiecare moment în care călcăm pământul. Este atât de efemer totul! Trece atât de repede! Poate deveni atât de ușor, uitare!

Băile Herculane – 2014

      Iată-mă din nou la drum spre stațiunea Băile Herculane. Autostrada București-Pitești, centura Piteștiului, drumul E574, drumul E70 și iată-mă la Băile Herculane. Dacă vă hotărâți să parcurgeți acest drum trebuie să știți că este bine să evitați sa tranzitați Craiova și să alegeți traseul ocolitor pe centură. Eu am ales să traversez orașul dar dacă vă grăbiți nu este o idee foarte bună căci, se lucrează la modernizarea căii de rulare a tramvaiului și trebuie să vă înarmați cu răbdare.
Lucrări veți întâlni și la podul peste Olt la ieșirea din Slatina, unde coloana de mașini se întindea în ambele sensuri pe mai mulți kilometri. Balșul și Strehaia au încheiat lucrările la drumuri deși, prin Strehaia este evident faptul că mai este mult până la finalizarea lucrării.
Impresii generale: mai marii orașelor străbătute nu par să se fi omorât cu dorința de schimbare. Lucrări începute și neterminate, case vechi cu arhitectură frumoasă lăsate în paragină sau varuite în culori ce îți taie respirația.
Slatina pare că a rămas undeva într-un timp din care nu are scăpare. Lucrările la pod ne-au obligat să facem un ocol pe câteva străzi, încercând să nu înțepenim la rândul nesfarșit de mașini și astfel am mai trecut în revistă alte lucrări menite să ajute orașul. Am salutat din mers Eroina de la Jiu alături de care păștea liniștit un cal și ne-am avântat pe pod. Ca de obicei lebedele ne-au petrecut plutind pe apa Oltului, netulburate de claxoanele șoferilor exasperați de așteptare.
Drumul din București spre Băile Herculane străbate șapte județe: Ilfov, Dâmbovița, Argeș, Olt, Dolj, Mehedinți și Caraș-Severin. Intri și ieși de pe teritoriul administrativ al fiecărui județ sau municipiu, avertizat de însemne peste care timpul a trecut mai mult sau mai puțin. Slatina mă întâmpină de când mă știu cu același portal ce mă face să mă întreb dacă anul viitor îl voi găsi la fel, scorojit și trist.
În general aș conchide că drumul este bun, lucrările de anul trecut fiind cum-necum, aduse la un stadiu care permite tranzitarea localităților fără întârzieri astronomice. S-ar mai fi putut lucra puțín la centura ocolitoare  a municipiului Drobeta Turnu-Severin căci, ocolitoare sau nu, tu o străbați și aspectul dezolant de „țară a nimănui” te deprimă. De anul trecut până astăzi, a răsărit doar o benzinărie și atât.
Până și drumul ce străbate Băile Herculane este reparat asiduu, motivul nefiind desigur altul decât acela că, între 5-8 septembrie se vor serba ” Zilele orașului” și pe ultima sută de metri, autoritățile vor să nu dea în gropi cei ce vor veni cu acest prilej. Dar toată vara locuitorii orașului și turiștii ce or fi făcut ei? Ei, pe unde au trecut?
Dacă vă hotărâți să străbateți acest drum, nu uitați că de la Drobeta Turnu-Severin, apele Dunării vă vor însoți până la Orșova. Drumul este bun, nu se fac lucrări, traficul nefiind restricționat pe nici un sector.
Am parcurs încă o dată drumul București – Băile Herculane, fără incidente rutiere, fără prea multe aglomerări de trafic, mânată de dorința de a continua explorarea acestui ținut fabulos în care timpul a lăsat urme adânci.

102_8163 102_8174 102_8235 102_8249 102_8281 102_8302

Mi-e dor

marea
 
 Mi-e dor sã simt cum bate vântul
Pe ţarm de mare.
Mi-e dor sã simt iar sub picioare
Căldura din nisipul alb.
Mi-e dor de strigãtul de jale
Al pescãruşului hoinar.
Mi-e dor de timpul fãrã stare
Ce mãsura al vremii pas
Când între zori şi înserare
Cãlcam pãmântul frãmântat
Prin care Dunãrea şi Marea
Se contopeau.
Mi-e dor de toţi cei fãr’ de care
Cu greu aş fi trecut prin tot
Ce astãzi amintiri înseamnã.
Dar anii trec, s-au dus pe rând
Şi oamenii uitaţi sunt poate
Şi am în suflet doar un dor
Sã simt din nou cum vântul bate
Şi cum nisipul mã mai arde
La tãlpi când malul îl mãsor
Cu ochii peste mare, roatã
Şi ascultând cum ţipã-n cor
Toţi pescãruşii ce sãgeatã
Un cer albastru fãrã nor.
Mi-e dor de tot ce-a fost,
De soare, de mare, vânt şi pescãruşi
Nisip şi stânci ce stau golaşe
Bãtute doar de valuri reci
De tine, marea mea albastrã
Imi este astãzi tare dor!
 

Spre mare, prin Adamclisi

Apus de soare pe Dunare la Rasova

Apus de soare pe Dunare la Rasova

Drumul spre mare este poate, drumul pe care îl alegem cel mai adesea fãrã ezitare, când vine vacanţa. Dar cãţi dintre voi, v-aţi propus sã lasaţi în urmã staţiunea aleasã şi sã porniţi în explorare? Marea înseamnã în primul rând Dobrogea, iar Dobrogea înseamnã, vechi cetãţi ce strãjuiesc şi astãzi câmpia, înseamnã localitãţile mici şi mari legate între ele de şerpuirea fãrã odihnã a drumurilor, înseamnã toate acele lacuri a cãror sclipire în rãsãritul soarelui sau la apus, te îndeamnã sã pui frâu goanei maşinii. Şi cât de frumos te cheamã toate aceste locuri, trebuie doar sã deschizi harta şi sã hotarãşti cãtre ce destinaţie te vei îndrepta.

Poate ar trebui sã fac o micã menţiune: acum 30 de ani, cu repartiţia în buzunar, porneam sã descopãr Dobrogea. Nu aveam rude în zonã, nu cunoşteam pe nimeni şi nu plecasem singurã de acasã pânã atunci, astfel încât, ori la Constanţa, ori pe Coasta de Azur, eram la fel de pierdutã.
Dar, aşa cum am spus, iubesc oamenii, astfel încât, convinsã fiind tot timpul cã, pretutindeni trãiesc oameni (nu numai la Bucureşti), mi-am spus cã trebuie sã înţeleg ce îi leagã pe ei de aceste locuri, sã-i cunosc şi sã-i înţeleg, astfel încât, cu timpul sã devin “de-a locului”. Timp de 4 ani, Bucureştiul s-a transformat în destinaţia mea de sfãrşit de sãptãmânã, adicã de sâmbãtã dupã-amiza pânã luni dimineaţa la ora 3,00 ( la ora 6,00 pleca autobuzul cãtre şantier).
Astãzi, pentru mine, drumul spre mare înseamnã mai mult decât nerãbdarea de a ajunge pe malul mãrii şi de a mã arunca în apã. Reprezintã, revederea prietenilor constãnţeni, reprezintã sentimentul oarecum ciudat al revenirii “acasã” şi nerãbdarea cu care trec în revistã schimbãrile oraşului fie ele, bune sau rele.
Dar aproape de fiecare datã, drumul spre mare capãtã repere noi: odatã trece prin Cernavodã, o datã trece prin Cochirleni, alte ori traversãm Dunãrea pe la Giurgeni-Vadu Oii. Bineînţeles, nici întãlnirea cu marea nu este aceeaşi mereu: o datã o revedem la Nãvodari, alte ori la Eforie, depinde de drumul ales. Importantã, rãmâne nerãbdarea cu care caut sã descopãr schimbãrile petrecute în timpul scurs între douã vizite, nu numai la destinaţe, dar mai ales, pe întregul traseu.
Cel mai mult îmi place însã, drumul prin Rasova cãtre Techirghiol. De la Cernavodã, apuci drumul ce trece prin Cochirleni, Rasova, pe malul Dunãrii, treci prin localitãţile Vlahi, Aliman, Ion Corvin, Urluia şi faci un popas la Adamclisi.
Ajuns aici, trebuie sã te opreşti neapãrat la cetatea Tropaeum Traiani, sã vizitezi Muzeul şi bineînţeles, Monumentul Triumfal Tropaeum Traiani.DJ 223,
Pe mine m-a impresionat cetatea, impunãtoare şi astãzi, deşi ruinele sunt acoperite de vegetaţia bogatã. Munca de restaurare, atât cât s-a putut face, a scos la luminã edificii minunate. Vechea bisericã, drumurile pavate cu dale pe sub care, sistemul de canalizare a apei se poate vedea şi astãzi, imensele sãli cu zeci de coloane, scãri de piatrã ce coboarã spre sãli ce altã datã erau pline de viaţã, zidurile ce înconjoarã cetatea, stau mãrturie despre o paginã de istorie pe care au scris-o pe aceste meleaguri, romani şi daci, deopotrivã, învingãtori şi învinşi de trecerea timpului.
Muzeul în care sunt pãstrate metopele originale, statuia giganticã din vãrful Monumentului triumfal, multe ale vestigii arheologice, aduse fie de la cetate, fie aparţinând monumentului trimfal, este un loc ce nu trebuie ocolit. Clãdirea nu este foarte mare, dar parcurgerea exponatelor, este astfel conceputã încât, ajuns la parter, te afli în faţa Statuii Gigantice, reprezentând o armura romanã, care altãdatã plinã de falã, împodobea monumentul triumfal. Nu poţi sã nu fii impresionat, nu numai de dimensiunile sculpturilor, dar mai ales de bogãţia ornamentelor, de fineţea cu care sunt redate elementele decorative şi acurateţea detaliilor.
Dar, cel ami mult, ne-a impresionat tânara, care ne-a fost ghid. Pasiunea cu care a vorbit, diversitatea informaţiilor oferite despre exponate, cãldura cu care ne-a condus prin muzeu şi cu care a rãspuns la toate întrebãrile noastre, ne-a surpins şi totodatã, ne-a încântat. Drumul cãtre Monumentul Triumfal Tropaeum Traiani, l-am parcurs, firesc, rememorãnd preţioasele informaţii, pe care pasionatul nostru ghid de la muzeu, ni le dãduse cu atâta pasiune. Mãrturisesc, cã nu vizitam pentru prima datã monumentul, dar încercam aceeaşi emoţie.
Toţi cei ce merg spre mare, ar trebui sã-şi facã timp sã viziteze aceste locuri minunate, în care trecutul îţi vorbeşte, tu, trebuie doar sã vrei sã asculţi, cu inima şi cu mintea dechisã, deopotrivã, cãtre trecut şi cãtre viitor.
Atât de înţelept spunea marele Eminescu: “Viitorul şi trecutul /Sunt a filei doua feţe, /Vede-n capãt începutul / Cine ştie sã le-nveţe; / Tot ce-a fost ori o sã fie / în prezent le-avem pe toate, / Dar de-a lor zãdãrnicie / Te întreabã şi socoate.”
Vã las aşadar, sã vã bucuraţi, privind cãteva instantanee din acele locuri minunate, pline de istorie.

499 de motive sa fii turist in Romania – Bãile Herculane

Piata HerculesCa un cãlãtor statornic prin ţara mea, mã alãtur şi eu celor care au ales sã vorbeascã despre motivele care îi determinã sã strãbãtã drumurile României. Şi cum nu puteam sã ratez ocazia de a vorbi încã o datã despre staţiunea mea de suflet Bãile Herculane cãci prea mi-e dragã, voi “pleda” pentru ca acestã perlã a turismului balnear românesc sã fie unul dintre cele 499 de motive de a fi turist în România.Vila Elisabeta

Cu siguranţã cei mai mulţi ştiu cã staţiunea Bãile Herculane din judeţul Caraş-Severin este cea mai veche staţiune balnearã din ţara noastrã, atestatã documentar încã de pe vremea romanilor când, pornite sã cucereascã Dacia, legiunile romane au descoperit în drumul lor de la Tierna la Tibiscum (Orşova–Timişoara de astãzi) apele binefãcãtoare de pe Valea Cernei, construind pe locul de astãzi al satului Mehadia, cetatea “Ad Mediam” şi dând apelor numele de “Ad aquas Herculi sacras” Ad Mediam, adicã Bãile sfinte ale alui Hercule de lângã Mehadia, recunoscând astfel calitãţile tãmãduitoare ale acestora.Vechiul ghid turistic

Ştiaţi însã cã staţiunea Bãile Herculane situatã fiind pe valea râului Cerna, în Parcul Naţional Domogled–Valea Cernei, beneficiazã de o climã temperatã şi de acţiunea aeroionizãrii negativã excepţionalã existentã în aceastã zonã de 2000-2500 ioni negativi/cm³/s, cu efecte deosebite asupra sistemului nervos? Staţiunea este unicã din acest punct de vedere, efectele deosebite ale acestui microclimat putând fi uşor de constatat de cãtre cei care aleg sã-şi petreacã concediul aici.Cheile Cernei

Baile NeptunŞtiaţi cã aici a fost pus în funcţiune un ascensor acţionat hidraulic precum si un sistem de ventilaţie acţionat tot hidraulic astfel încât Bãile Neptun, din staţiune erau la aceea data cea mai modernã construcţie balnearã din Europa? Sau ştiaţi cã unele pavilioane de tratament comunicau între ele pe sub stradã sau prin lungi coridoare ce uneau bãile de hoteluri şi de pavilioanele unde erau cazaţi turiştii?DSCF0375Baile Neptun

Dar câţi ştiu cã parcul Cazinoului adãpostea pânã mai de curând douã exemplare rare pe teritoriul ţãrii noastre de Sequoia gigantea (wellingtonia gigantea), arborele mamut? Au fost douã exemplare dar din pãcat unul a fost doborât de furtunã.Sequoia gigantea

Dacã este sã vorbim despre beneficiile aduse sãnãtãţii de bogãţia de izvoare salino-termale, cloruro-sodice sau termo-sulfo-saline le aduce sãnãtãţii (Bãile Herculane sunt renumite pentru izvoarele minerale salino-termale sau termo-sulfo-saline, fiind cunoscute 17 dar, din acestea doar 8 izvoare sunt întrebuinţate: Izvorul Regina Maria (azi izvorul Neptun), izvorul Dragalina, izvorul Elisabeta (azi Diana)DSCF0432, izvorul Ileana (azi Apollo 1), izvorul Iosif, izvorul Hercule cu apã termalã salinã şi izvorul Tãmãduirei)DSCF0431 Izvorul de ochi precum şi microclimatul unic cu efecte deosebite asupra sistemului nervos, datorat acţiunii aeroionizãrii negativã excepţionalã existentã în aceastã zonã, ar trebui sã scriu un tratat. Mã rezum la a spune doar cã cei ce aleg sã vinã în staţiunea Bãile Herculane, la fel ca şi mine, vor reveni cu siguranţã. Ştrandul cu apã terno-salinã “7 Izvoare”Strandul termal "7 Izvoare", ştrandul termal al Complexului “Cerna”, Bãile Venera Baile "Venera"cu ape cloro-sodo-calcicã-sulfuroasã sunt câteva din locaţiile în care petrecerea timpului aduce beneficii sãnãtãţii. Dacã sunteţi dornici de drumeţii, porniţi fie pe valea Cernei prin Parcul Naţional Cerna-Domogled, fie spre Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa, fie spre Dunãre la Orşova sau Moldova Nouã, cu plimbãri cu şalupa sau vaporaşul pânã la Cazane, fie spre Timişoara, orice drum veţi alege, veţi fi rãsplãtiţi pentru efort.

Turistul dornic sã descopere frumuseţea acestei staţiunii trebuie sã porneascã în aventura sa înarmat cu multã rãbdare şi cu dorinţã sincerã de a descoperi toate acele repere printre care s-a scris istoria celei mai vechi staţiuni balneare din România. cernaŞtiu cã s-a scris mult în ultimul timp despre starea deplorabilã în care se aflã aceasta. Adevãrul este oarecum la mijloc. Este adevãrat cã multe din fostele stabilimente de sãnãtate a cãror istorie coboarã mult în secolul 19 sunt astãzi într-o stare precarã sau în curs de reabilitare iar baza de tratament din anii vechiului regim la care uneori se ajungea destul de greu, este astãzi în mare parte abandonatã sau în curs de reamenajare. Totuşi staţiunea are în prezent numeroase unitãţi de cazare: pensiuni, hoteluri noi sau recent renovate care au baze proprii de tratament ce oferã condiţii deosebite atât de cazare cãt şi tratament. CernaAstfel dacã vã hotãrâţi sã vã petreceţi concediul pe Valea Cernei în frumoasa staţiune Bãile Herculane, nu vã rãmâne de fãcut decât sã vã decideţi dacã vã veţi relaxa doar sau veţi dori sã beneficiaţi de puterea vindecãtoare a izvoarelor termale.DSCF0504

Pensiunea "Jojo"Eu am ales Pensiunea Jojo din staţiunea balnearã Bãile Herculane, judeţul Caraş-Severin, pentru oferta sa atât pentru odihnã cât şi pentru tratament şi deşi uneori între ofertã şi realitate sunt diferenţe uriaşe ce pot ruina o vacanţã, de aceastã datã am fost încântatã sã descopãr cã ofertã corespundea întru totul aşteptãrilor noastre, fiind cazaţi în vila recent datã în folosinţã, catalogatã la 4* şi ale cãrei dotãri pot satisface cele mai selective pretenţii. DSCF0003Pensiunea Jojo din Bãile Herculane, situatã pe malul stâng al Cernei, este de fapt un complex compus din douã corpuri de vile de 3* şi de 4* în cadrul cãruia funcţioneazã şi un centru de recuperare medicalã. Astfel spus, pensiunea îşi aşteaptã oaspeţii atât pentru odihnã cât şi pentru tratament şi vã asigur cã veţi fi încântãţi.DSCF0196

Odatã ajuns în staţiunea Bãile Herculane, dupã turul obligatoriu de recunoaştere a împrejurimilor trebuie sã-ţi faci timp sã inspectezi agale douã obiective înscrise pe Lista Monumentelor Istorice, ce au fãcut altãdatã fala acestui aşezãmânt şi care, în ciuda lipsei de interes pentru restaurarea lor rãmân şi astãzi la fel de frumoase. CazinoulUnul este Cazinoul din centrul staţiunii şi care aflat în parcul central comunica odinioarã prin douã lungi coridoare cu bolţi minunat pictate cu hotelul Traian (Pavilionul nr.1) şi Hotelul Decebal (Pavilionul nr.2)DSCF0755. CazinoulConstruit între anii 1862-1864, urmând planurile arhitectului german Wilhelm von Doderer, acesta a fost gândit ca un amalgam de stiluri, cu decoraţiuni exterioare desosebit de bogate ce pot fi admirate în mare parte şi astãzi. Gândit ca un loc de recreere, cazinoul avea salã de spectacole, restaurant şi salã de joc unde de întâlneau amatorii de ruletã. cazinoumozaicDSCF0754Clãdirea pe frontispiciul cãreia stã scris “Saluti et laetitiae” adicã Sãnãtate şi bucurii, decoratã cu frize sculptate, strãjuieşte şi astãzi liniştitã parcul central, vegheatã de superbul exemplar de sequoia gigantea.

Gara din Baile HerculaneCel de-al doilea obiectiv de arhitecturã care nu poate trece neobservat mai ales pentru turiştii ce sosesc în staţiune cu trenul, este gara din Bãile Herculane. Aşa cum se aratã în prezentare, clãdirea gãrii a fost inauguratã la 20 mai 1878 şi reprezintã o copie a pavilionului de vânãtoare de la Viena al Împãrãtesei Maria Tereza. DSCF0126DSCF0158Aflatã la la 16 km de Orşova, la intersecţia drumului E70 cu Dn 608D (ce strãbate staţiunea) gara din Bãile Herculane îşi întâmpinã vizitatorii cu urarea de “Bine aţi venit” înscrisã în mozaicul peronuluiDSCF0131. Curat, liniştit în ciuda trecerii anilor, cu bãncile ferite de arşiţa verii sub bolta de verdeaţã, bãtrânul peron aşteaptã paşii cãlãtorilor în scurgerea fãrã oprire a timpului mãsurat ca odinioarã de vechiul ceas Paul Garnier. Deşi întregul ansamblu rãmâne un reper important al arhitecturii antebelice, totuşi este vizibil faptul cã trecerea timpului a lãsat urme adânci, care deşi nu pot umbri frumuseţea elementelor ce decoreazã pavilionul central, totuşi, trebuiesc luate urgent mãsuri de restaurare a acestei adevãrate cãrţi de vizitã a staţiunii. Frumoasa cupola cu mozaic multicolor stã sprijinitã de coloane, având inscripţionat acelaşi mesaj ce slãveşte apele sfinte ale lui Hercules de la Mehadia. Admirând frumuseţile acestor locuri, parcã înţeleg altfel sensul supãrãrii lui Colette din “Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu, ce era atât de supãratã nu numai cã nu vãzuse Parisul dar, “de cãnd m-a luat nu m-a dus nici mãcar pãnã la Mehadia”. Scrisã la începutul anilor 1900, adicã în plinã glorie a staţiunii Bãile Herculane ce era consideratã la acea vreme cea mai modernã din Europa, cu siguranţã cã era privitã de mica burghezime la fel de atractivã ca Parisul. Bine înţeles este doar o pãrere personalã dar poate fi şi o presupunere corectã, cine poate şti ce a gândit scriitorul?DSCF0157

Dar cum noi am ales ca în fiecare zi sã explorãm câte un traseu, iatã-ne pornind spre Moldova Nouã Faleza Dunarii cu dorinţa de a explora malul Dunãrii pânã la Orşova pe DN 57. Moldova NouaAm plecat din Bãile Herculane prin Mehadia pe E70, apoi prin Iablaniţa pe DN 57B spre Anina prin Petnic, Globu Craiovei prin rezervaţia naturalã “Globu Craiovei”, Lãpusnicel, Prigor, prin Cheile Minişului, Bozovici şi pe DN 57 prin Oraviţa spre Moldova Nouã. Drumul este foarte frumos cu peisaje de vis. Dunarea la Moldova NouaAm pãrãsit Moldova Nouã Troite la Moldova Nouaun oraş adormit parcã sub zãpuşeala verii şi am pornit spre malul Dunãrii DSCF0560pe DN 57, un drum de aproape 122 de km ce trece prin Coronini, Libcova, Berzasca, Dubova, Eşelnitã pânã la Orşova. Drumul este bun pânã în apropiere de localitatea Şuviniţa,DSCF0622DSCF0667 de unde începe o porţiune de aproape 30 de km de drum puternic afectat de alunecãrile de teren, pe care se executã lucrãri de sprijiniri ale versanţilor şi de consolidare a drumului. Se toarnã ziduri de sprijin şi se stabilizeazã taluzele ce coboarã spre Dunãre. Din loc în loc, pe drum se adunã pietrele rostogolite de pe versanţi încetinind traficul. Peisajele ce se deschid privirilor atât pe malul bulgãresc cât şi pe cel românesc sunt minunate şi te fac sã te opreşti de nenumãrate ori spre a putea sã le cuprinzi cu vederea cãci din goana maşinii nu ai rãgãzul sã le admira. Trebuie sã spun cã noi am strãbãtut acest drum cu o maşinã de teren, dar cu un turism cu gardã joasã, portiunile de drum serios afectate, pot creea destule probleme, deci trebuie parcurse încet cu multã grijã. Pânã la Dubova, drumul urmeazã apa Dunãrii şi astfel poţi, din loc în loc, vedea rãsãrind din ape frânturi din aşezãrile inundate în urma amenajãrii lacului de acumulare Porţile de Fier precum vechea cetate Tricule, ale cãror turnuri (astãzi refãcute) rãsar din ape când nivelul Dunãrii este foarte scãzut.Tricule

Una dintre cele mai frumoase şi spectaculoase destinaţii de pe aceste meleaguri este cu siguranţã Dunãrea la CazaneDSCF0662. Dacã drumul de la Moldova Nouã la Orşova pe malul Dunãrii mi-a oferit prilejul de a admira frumuseţea Dunãrii ce se aşterne între cele douã maluri cel românesc şi cel sârbesc, de aceastã datã şalupa avea sã ne poarte spre acele locuri la care doar drumurile de apã ale Dunãrii pot ajunge: golful MraconiaDSCF0528, Peştera PonicovaPestera PonicovaPestera Ponicova, Peştera VeteraniPestera Veterani sau Cazanele, chiar dacã acum, dupã ridicarea Pestera Veteranibarajului Porţile de Fier, fierberea Cazanelor nu mai este cea de altãdatã. Cãlãtoria noastrã pe Dunãre urma sã înceapã din Golful Mraconia situat la aproximativ 14 km de Orşova. Drumul deosebit de pitoresc a traversat localitatea Ieşelniţa cu ale sale case parcã sprijinindu-se unele pe altele şi urmãrind malul Dunãrii ne-a condus spre Golful Mraconia unde ne-a întâmpinat plin de mãreţie DecebalDecebal Rex. Sãpat în stâncã muntelui, chipul marelui rege dac este cea mai mare sculpturã în piatrã din Europa având 55 m înãltime si 25 de m lãtime, fiind executatã la iniţiativa lui I.C. Drãgan şi rãmasã din pãcate, neterminatã. La iesirea din golful Mraconia, se afla Mânãstirea Mraconia ale cãrei ziduri albe se înalţã deasupra apelor Dunãrii. Veche ctitorie din anul 1453, mânãstirea a fost inundatã la realizarea lacului de acumulare fiind apoi refãcutã în anul 1970, pe malul actual al Dunãrii.Viaductul

Defileul Dunãrii reprezintã sectorul de drum pe care îl strãbate Dunãrea la trecerea prin munţii Almãjului, prin parcul Naţional Porţile de Fier. Cele douã sectoare principale de drum denumite Cazanele Mari (3,8 km) şi Cazanele Mici (3,2 km) sunt locul în care Dunãrea are cea mai mica deschidere de numai 230 m, dar cu adâncimi ajungând de pânã la 90-120 m. Astfel, strecurându-se printre masivele Ciucaru Mic şi Ciucarul Mare (pe malul românesc) şi Ştârbâţul Mic şi Ştârbãţul Mare (pe malul sârbesc )Dunarea la Cazane, Dunãrea ce pare la început liniştitã, devine vijelioasã stercurându-se printre pereţii uneori verticali ai munţilor cu vitezã foarte mare. Dunarea la CazanePrivesc cele douã maluri şi nu pot sã nu remarc faptul cã de cele mai multe ori malul sârbesc coboarã parcã mai lin spre apa Dunãrii, acoperit fiind de horbota verde a pãdurilor în timp ce malul românesc se înãlţã direct din apele Dunãrii. De altfel poţi urmãrii cu privirea traseul şerpuit al drumurilor ce se agaţã de coastele munţilor pe cele douã maluri, pierzându-se din loc în loc în lungi tuneluri.

De-a lungul malului românesc, întâlnim douã grote: Peştera Veterani şi Peştera Ponicova. Prima din grotele sãpate de apele Dunãrii în stânca munţilor pe care o vizitãm este peştera Veterani. Asa cum aflãm peştera a fost locuitã din timpuri strãvechi si poartã numele contelui Veterani,Pestera Veterani ce a reuşit în anul 1692 sã ţinã piept turcilor timp de 45 de zile. Astãzi pot fi admirate saloanele înalte şi fereastra ce asigurã aerisirea naturalã a peşterii, oferind o iluminaţie feericã.

Urmând traseul de ape din defileul Dunãrii ajungem şi la peştera Ponicova, o peşterã ce poate fi vizitatã atât de pe apã cât şi de pe uscat. Accesibilã chiar şi turiştilor mai puţin experimentaţi, în perioadele în care nivelul apelor Dunãrii nu este foarte ridicat, peştera te întâmpinã cu mari saloane prin care altãdatã forfoteau cei care împinsi de nevoie sau de dorul de liberate îndrãzneau sã înfrunte apele Dunãrii şi vigilenţa grãnicerilor. Pe uscat se poate ajunge la peşterã din DN57 şi apoi prin albia râului Ponicova aprox. 1Km. Peştera Ponicova sau cum i se mai spune peştera cu lilieci, are o lungime de aprox.1666 m, fiind cea mai mare grotã sãpatã de apele Dunãrii. Noi ne-am limitat la a admira din barcã pereţii saloanelor de la intrarea în grotã, nefiind echipaţi corespunzãtor (salopetã, cascã, lanternã) şi mai ales nefiind însoţiti de un ghid specializat în speologie. Am înţeles din spusele ghidului cã peştera este deosebit de interesantã, având douã nivele şi adãpostind formaţiuni stalagmitice de mari dimensiuni.Pestera Ponicova

Sunt încã multe locuri despre care aş vrea sã scriu poate despre Manastirea Piatra ScrisaManastirea Piatra Scrisã de la Armenis sau poate despre rezervaţia naturalã Cheile Nerei Prin Cheile Nereisau poate despre cum am luat parte la Ruga Bãnãţeanã un obicei foarte frumos sãrbãtorit pe aceste meleaguri, dar mã voi opri aici lãsându-vã sã admiraţi aceste locuri şi poate le veţi îndrãgi la fel de mult ca şi mine.

Cheile Nerei

Prin acest articol doresc şi eu să adaug un motiv la campania 499 de motive să fii turist în România organizată de prietenii de la Ghiduri Turistice împreună cu agenţia de turism Turist Center. Împreună trebuie să promovăm frumuseţea ţării noastre România!