Psi-luneli – de ce scriu

      De ce scriu? În primul rând scriu pentru cã nu vreau sã uit nimic din ceea ce viaţa mi-a oferit şi pentru cã aşa cum am mai spus, cred cu putere cã doar împãrtãşindu-ne gândurile şi trãirile, putem sã ne cunoaştem şi putem stabili punţi peste timp şi peste distanţe.
        Scriu pentru cã eu consider cã astfel voi reuşi sã deschid porţi spre inimile tuturor celor care ca şi mine sunt la fel de îndrãgostiţi de viaţã şi de oameni.
        De ce scriu? Pentru cã îmi place. Stiu cã nu voi ajunge vreodatã în cãrţile de literaturã dar oare, doar atunci trebuie sã-ţi aşterni gândurile pe hârtie? Mã rog pe pagina virtualã? Aş spune cã nu. Oricât de banale ar pãrea astãzi cele scrise de mine, poate cândva cineva se va regãsi în ele. Citindu-le îşi va spune cã nu este singurul cãruia îi este teamã, care iubeşte natura, care a suferit sau care în cãutarea prieteniei a avut şi bucurii şi deziluzii.
       Scriu pentru cã am nevoie uneori sã-mi limpezesc gândurile. Uneori mã impinge la scris o stare nãscutã din ceea ce se întâmplã în jurul meu. Evenimente banale. Simt cã am sufletul prea plin de vorbe şi trebuie sã le spun. Dar cum nu pot merge pe drum vorbind, aştept sã ajung acasã şi sã scriu. Multe rânduri au rãmas necitite de nimeni dar, eu trebuia sã le spun, sã le scriu, sã nu le uit.
        Recunosc cã uneori şterg ceea ce am scris prima datã. Unele gânduri le consider prea personale şi nu îndrãznesc sã le las sã-şi ia zborul.
        Alteori nu ţin cont de nimic şi scriu repede, repede de parcã mi-ar fura cineva cuvintele dacã nu le aştern pe hârtie.
        Îmi place când scriu versuri. Nu spun poezie. Versuri şi atât. Stropi de fericire sau de supãrare. Uneori îmi este greu şi atunci simt nevoia sã o spun în versuri. Îmi vine pur şi simplu mai uşor. Alteori sunt veselã şi atunci glumesc tot în versuri. Mereu aşa am simţit dar, sã las pe altcineva sã mã citeascã, asta nu am îndraznit pânã acum.
        Scriu pentru cã uneori mã simt singurã şi atunci adun cuvinte, le ordonez în fraze şi le pornesc la drum. Alteori, sunt atât de entuziasmatã de ceea ce am trãit încât nu pot sã nu povestesc tuturor. Sã scriu înseamnã sã împãrtãşesc, sã împart. Consider scrisul o dovadã de altruism. Sã te simţi bogat dar sã vrei în permanenţã sã dãruieşti.
        De ce scriu? Pentru cã am citit şi citesc, am trãit şi trãiesc şi cred cã pot la rândul meu sã mã adaug vieţii, scriind.
        Motive de scris? Mergeti la psi şi veti afla ce rãspunsuri au dat la aceastã întrebare ceilalti condeieri.
Reclame