Biblioteca bloggerului român

Chinezu spune cã întrebarea sa preferatã “ce rost mai are să citim, cu ce ne ajută pe noi cărţile?“ adresatã invitaţilor din emisiunea sa Brandu’ lu’ Chinezu’ reuşeşte aproape întotdeauna sã-i facã sã se fâstâceascã, nefiind siguri cã au rãspunsul la ei. Nu cã nu ar citi, dar pare o întrebare-capcanã la care sunt doar câteva rãspunsuri corecte. Ezitã sã rãspundã probabil gândindu-se cã nedând rãspunsurile aşteptate, se vor face de râs, ascultãtorii taxându-i mai apoi, când se vor aştepta mai puţin.
Şi totuşi nu este vorba despre o întrebare cu rãspunsuri prestabilite de vreo instituţie sau autoritate, nici vorbã. Fiecare ar trebui sã aibã propriile rãspunsuri, asta în cazul în care nu ar fi suficiente decât trei cuvinte: “eu nu citesc!”. În acest caz ar fi inutil sã încerci sã afli de ce, cãci rãspunsurile pot fi tot atât de variate ca şi cele ce justificã cititul.
Aşadar, eu citesc pentru cã sunt curioasã, citesc pentru cã doar astfel simt cã reuşesc sã trec bariere de timp şi de spaţiu. Citind învãţ cum sã trãiesc într-o lume care nu ştiu dacã mã aştepta, dar care sigur ar putea deveni mai bunã dacã voi înţelege ce este bine şi ce este rãu. Citesc pentru a ştii ce sã nu fac pentru cã este greşit şi aş putea sã rãnesc, citesc pentru a afla ceea ce alţii ştiu deja şi astfel sã nu fiu obligatã sã descopãr roata de câte ori trebuie sã merg mai departe. Sunt atâtea rãspunsuri la aceastã întrebare şi singura problemã ar fi doar aceea de a pune pe primul loc pe cea care îţi este cea mai aproape de inimã în acel moment.
Sunt momente în viaţã când cartea rãmâne nedeschisã mai multe zile, dar ar trebui sã nu devinã o stare permanentã. Sunt perioade în decursul vieţii când toatã atenţia şi toatã energia ne sunt atrase de alte activitãţi, fireşti chiar dacã nu sunt atât de “intelectuale”, dar dacã ulterior timpul reintrã în patrimonial nostru absolut, fãrã fãrâmiţãri şi fãrã reproşuri, atunci trebuie sã ne reluãm dialogul cu cartea.
Cartea este un prieten devotat care nu se va supãra dacã nu îl vizitezi strict de trei ori pe sãptãmânã, nu se va destãinui altora atunci când tu prea obosit fiind, vei lãsa lectura pe seara urmãtoare şi nici nu va fugi de pe raft de câte ori vine o trupã nouã sã cânte în oraş.
Cartea este un prieten tãcut, dar cum îi deschizi inima, adicã coperţile, nu vei putea sã-i opreşti şuvoaiele de cuvinte ce te vor potopi pânã când, ochii şi inima iţi vor fi plini de poveste.
Cartea este un prieten liniştit, dar ce aventuroase cãrãri te îndeamnã sã strãbaţi!
Cartea este un prieten distrat şi vesel ce te ajutã sã descoperi cã oamenii nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi.
Cartea este un prieten hotãrât şi plin de sfaturi mereu gata sã te ajute când te împotmoleşti în hãţisul ştiinţei.
Mai are rost intrebarea: oare cu ce mã ajutã cartea? Sã fiu mai bunã, sã ştiu mai multe, sã înţeleg lumea şi oamenii. E puţin? E mult? Nu ştiu dar continui sã citesc. Şi pentru cã anul 2013 a fost un an ce m-a rãsplãtit pentru cã citesc şi iatã câteca din cãrţile pe care le-am citit:
 
– Omar cel orb – Daniela Zecca-Buzura
– Jurnalul Annei Frank;
– Calea spre credinţã – Regina Noor;
– Dimineaţã pierdutã de Gabriela Adameşteanu
– Amintiri din pribegie de Neagu Djuvara;
-….sã ucizi o pasãre cântãtoare de Harper Lee
– Arta Compromisului de Ileana Vulpescu.
– Spovedanie pentru învinşi – Panait Istrati
– Ţãri de piatrã, de foc si de pãmânt – Geo Bogza
– Constandina, Uruma, Ce mult te-am iubit – Zaharia Stancu
– Perla – John Steinbeck
– Charlie şi Fabrica de Ciocolatã – Roald Dahj.
 
 Poate vã tenteazã ideea a face un top 10 al cãrţilor citite în anul care a trecut şi atunci intraţi şi voi în jocul pornit de Cristi completând astfel biblioteca bloggerului român, oriunde s-ar afla.

Singurãtatea învingãtorului

vhgf
Concursul s-a încheiat, euforia victoriei a trecut, au rãmas doar gândurile care nu-mi dau pace şi întrebãrile la care încã nu am gãsit rãspuns. Cã mi-am dorit sã câştig, nu am ascuns şi nu cred sã fi fost singura. Cã m-am strãduit sã pun în cuvinte dragostea mea pentru cãrţi şi respectul pentru cuvântul scris, este evident, cum la fel de evidentã ar fi putut fi pentru cei interesaţi şi originalitatea postãrii, cãci aceasta fusese scrisã în luna noiembrie a anului trecut, aşa cum am menţionat în prezentare. Fãrã constrângerile unei teme impunse, fãrã termen limitã, doar sentimentele din inima mea şi concluziile unei vieţi peste care au trecut anii. Un cititor se întreba dacã cei care au scris pentru concurs au fost sinceri şi dacã “argumentele” alese de ei pentru a-şi susţine pasiunea pentru citit sunt reale sau doar aşa, frumos înşiruite pentru concurs. Am scris “ De ce citim?” cu cinci luni în urmã, fãrã nicio mizã, doar pentru mine şi nu era prima datã când scriam despre cãrţi şi despre lumea lumea lor fermecatã.
 
Mã întreb însã în ce mãsurã calitatea unui text scris este amplificatã sau anulatã de criticã? Reacţiile apãrute în urma afişãrii rezultatului concursului mi-a readus în memorie motivul pentru care iubesc romanul Ilenei Vulpescu “Arta conversaţiei”. Tãcerea celor pentru care nu eram un nume necunoscut, chiar dacã de puţin timp, m-a întristat şi m-a fãcut sã meditez la tema conspiraţiei tãcerii ce a intrigat-o atât de mult pe Sânziana şi la concluzia atât de înţeleaptã a mamei sale: “Majoritatea criticilor fac cronici la oameni, nu la cãrţi.”. Deci cei mai mulţi şi-au dorit sã câştige prietenii şi nu postãrile, oricare ar fi fost calitatea lor sau istoria blogurilor participante, mai veche sau mai recentã. Deci cum vã spuneam în postarea mea: în paginile cãrţilor sunt rãsunsuri la întrebãrile tale de astãzi! Le-am cãutat şi le-am gãsit!
 
“Primul loc în cazul de faţă are un text foarte bun, dar comentarii extrem de puţine, în comparaţie cu alte bloguri.” Veţi spune cã s-a menţionat cã vor conta comentariile! Cu sigurantã au contat dacã acestea au reprezentat reflexia propriei identificãrii a cititorului cu argumentele celui ce a scris. Personal nu consider cã numãrul mare de comentarii ar fi fost un indicator real al valorii, ci mesajul acestora şi sinceritatea cu care cititorul-comentator, ar fi participat la dezbaterea subiectului, argumentãnd el însuşi.
 
Orice concurs are cãştigãtori şi învinşi. Toţi au meritul de a fi fãcut eforturi, de a se fi strãduit sã atingã cerul cu mâna, de a visa la podium. Nu cred în cei pentru care doar participarea este importantã. Dacã vrei sã câştigi trebuie sã-ţi doreşti cu adevãrat acest lucru şi trebuie sã lupţi sã cãştigi, nu sã faci frumos. Dacã cãstigi sau pierzi rãmâne de vãzut, dar nimeni vreodatã nu a fost demn de laudã dacã pierzând, va spune cã cel ce a câştigat a fost mai slab decât el, fãrã sã-şi argumenteze în mod serios opinia. Cineva scria: ”Cei de pe locul intai – un articol bine argumentat, emotionant si cu o cauza nobila (ce sa mai vrei?!).”  Finã ironie, nu? Rãspund eu: poate respect? Respect pentru efortul celui care a scris din suflet? Mi-am amintit de anii de şcoalã şi de comentariile unor mame din momentul acordãrii premiilor la sfârşit de an: dacã mamã-sa este toatã ziua la şcoalã cum sã nu ia premiul I?. Mamã, sã ştii cã am luat premiul I, cum frumos spunea Sonia, sunt din nou premiantã! Cu coroniţã, pãcat cã nu poţi sã mã vezi! Dar destul cu gluma, sã trecem şi la lucruri serioase.
Mulţumesc celor care mi-au citit postarea şi care au gãsit suficiente motive sã-şi aştearnã gândurile ca semn al trecerii lor ! Mulţumesc Bianca pentru cuvintele calde atât de dragi sufletului meu, cuvinte ce m-au încurajat atât de frumos şi când blogul meu abia prinsese viaţã!
 
Mulţumesc Zânã! Încã mai cred în poveşti şi în finaluri fericite!
Mulţumesc Sonia pentru încurajarea ta venitã în primele momente de concurs şi felicitãri pentru propria-ţi reuşitã!
Felicitãri Dan pentru clasarea ta pe podium şi la cât mai multe victorii!
 
Las la urmã mulţumirile oficiale adresate librãriei online Libris.ro care a fãcut posibil acest demers publicistic, care ne-a fãcut pe noi, pasionaţii de lecturã, sã ne cercetãm sufletul şi sã încercãm sã punem în fraze frumos meşteşugite rãspunsul la întrebarea “De ce citim?”. Reuşita acestui concurs a fost tocmai aceea cã, încã o datã, lecturând postãrile celor ce s-au încumetat sã participe la concurs am dat din nou dreptate înţeleptului Miron Costin care a spus cã: „Nu este alta mai frumoasă şi mai de folos zăbavă decât cetitul cărţilor!”
Şi pentru cã îl iubesc atãt de mult pe Caragiale îl parafrazez şi spun: nu fiţi supãraţi, asta nu-i cea din urmã camerã, adicã nu-i cel din urmã concurs! Cu siguranţã vor mai fi şi poate învinşii de azi vor fi învingãtorii de mâine. Eu vã urez de pe acum succes, oricare veţi fi cei ce veţi urca pe podium şi tuturor prietenilor cãrţilor, vã doresc lecturi pe mãsurã sufletului vostru!
 
 
surasa foto

Libris.ro îţi scoate cãrţile din wishlist şi ţi le trimite acasã!

Libris.ro_

Libris.ro îţi scoate cãrţile din wishlist şi ţi le trimite acasã! Iatã un anunţ care fãrã îndoialã îi bucurã pe toţi cei pentru care, cartea a fost şi a rãmas o prezenţã în viaţa lor.
Dacã îmi place sã citesc? Da!
Dacã îmi place sã scriu? Cu siguranţã, altfel blogul meu nu ar fi prins viaţã!
Dacã sunt cãrţi care încã aşteaptã sã fie cumpãrate şi la care încã visez? Ar fi grav dacã nu ar exista cãci abia atunci ar începe singurãtate mea spiritualã. Sã rãmâi singur cu viaţa ta, cu realitatea ta, cu trecutul tãu, cu lumea ta, e pãcat, cãci dinolo de toate sunt milioane de vieţi, de realitãţi, de poveşti, ce aşteaptã sã fie parte din existenţã ta.
Dacã sunteţi dependenţi de citit, vizitaţi librãria online şi veţi fi bucuroşi sã gãsiţi cãrţile dorite la preţuri ce nu vã vor lãsa indiferenţi. Cãrţi online, mai simplu nu se poate ! Faceţi-vã o listã lungã de titluri ce vã fac cu ochiul şi fãrã zãbavã anunţaţi-vã dorinţã de participare la concurs, postând anunţul pe pagina de http://www.facebook.com/libris.ro. Apoi treceţi la scris. Scrieţi conştiincios, cu simţire şi motivaţie cã de, scrieţi pentru voi, pentru cei ce vã citesc şi pentru juriu, ce vã va aprecia şi mai mult, cu mult mai mult dacã sunteţi sinceri. Şi corecţi gramatical. Şi în termenul anunţat. Şi vom mai vedea pentru ce. Numai scrieţi, cã doar aşa se va citi din ce în ce mai mult. Şi mai bine.
Şi nu uitaţi pledoaria pentru citit sã se bazeze pe cele 10 motive pentru care dupã pãrerea voastră, lumea ar trebui să citească. Sau mai bine zis sã nu se oprescã din citit.
Succes tuturor şi la cât mai mulţi cititori-comentatori, care sã vã ajute sã vã completaţi rafturile din bibliotecã cu titlurile din lista dorinţelor voastre literare.