Ziua Internaţională a Îmbrăţişărilor 21.01.1986 – 21.01.2013

ImbratisareaLume, lume! Aş vrea sã te pot lua întregã în braţe cã poate aşa te-aş putea face sã-ţi simţi mai aproape toţi copii care, deşi sunt diferiţi, deşi se roagã în toate limbile pãmântului şi nu seamãnã unul cu altul, rãmân cu toţii egali în faţa timpului dar mai ales, în faţa nevoii de afecţiune. Oricare le-ar fi culoarea pielii, oricare le-ar fi limba în care spun Mamã, oricare ar fi locul în care îşi duc viaţa, cu toţii au nevoie iubire şi de gesturi tandre.

Vorbeam cu ceva timp în urmã într-o postare de acestã nevoie ce ne încearcã pe fiecare, indiferent de vârstã, indiferent de educaţie. Vrem sau nu sã recunoaştem, purtãm mereu în gând fãrã ca mãcar sã conştientizãm, amintirea clipelor în care, copii find ne gãseam alinare în braţele pãrinţilor sau ale bunicilor. Timpul trece, devenim adulţi dar vom fi mereu în cãutarea acelor braţe a cãror îmbrãţişare ne va dãrui din nou fericire. Îmbrãţişarea care alinã, aşa am numit-o, cãci dãruieşti şi primeşti alinare şi speranţã şi dragoste şi dupã cum spuneam, timpul nu iartã şi uneori, poate fi prea târziu pentru a mai dãrui cuiva apropiat îmbrãţişarea care alinã.

“O îmbãţişare ce învãluie deopotrivã pe cel ce primeşte şi pe cel ce dãruieşte. Dãruind alinare primeşti alinare. Dãruind iubire primeşti iubire. Dãruind cãldura sufletescã, primeşti cãldurã în sufletul tãu. Deci nu uitaţi, îmbrãţişarea care alinã este un gest atât de simplu şi atât de uşor de fãcut: deschideţi larg braţele şi cuprindeţi cu ele pe cei ce vã sunt dragi, de câte ori aceştia vin spre voi cu speranţã. Nu-i opriţi şi nu-i îndepãrtaţi, oferiţi-le cãldurã şi clipa de rãgaz în cãutarea cãrora au pornit asemeni unei nave ce-şi gãseşte adãpostul în golfurile cu ape liniştite. Câteva momente, inimã lângã inimã, dãruiţi şi primiţi speranţã.”

Cât de greu poate fi? Încercaţi şi poate vor fi tot mai multi cei care vor dãrui celor ce au nevoie Îmbrãţişarea care alinã.

P.S. Această sărbătoare a fost instituită în SUA, în anul 1986 de cãtre un grup de studenţi, numindu-se iniţial Ziua Naţională a Îmbrăţişărilor (National Hug Day), fiind apoi preluată şi de alte ţări, răspândindu-se treptat în întreaga lume.

P.S. bis. Astãzi la serviciu mi-am început ziua dãruind îmbrãţişãri colegilor. Unii ştiau deja despre aceastã zi cãci îmi citiserã prima postare, aşa încât s-au alãturat inţiativei şi au îmbrãţÎşat la rândul lor câţiva colegi. Mai surprinşi, mai amuzaţi, aceştia au rãspuns şi astfel pentru prima datã, biroul nostru a sãrbãtorit “Ziua Internaţionalã a îmbrãţişãrilor”. Nu a fost rãu de loc şi sper ca la anul sã fim tot mai mulţi.

Poate aţi serbat şi voi aceastã zi? Cum au reacţionat cei îmbrãţişaţi?

Imbrãţişarea care alinã

Ideea acestei postãri mi-a venit în seara în care, încercând sã-mi îmbrãţişez fiica acesta m-a respins spunându-mi cã este obositã şi vrea sã se culce. Gestul ei deşi blând m-a descumpãnit. Am realizat atunci cã deşi declarativ, eu eram cea care ar fi vrut sã o strângã în braţe, totuşi în acele momente, eu eram cea care ar fi vrut sã fie luatã în braţe şi legãnatã precum un copil. Oare de câte ori strângându-ne în braţe copii nu simţeam cã noi suntem cei care au nevoie cu adevãrat în acele momente de aceastã apropiere caldã şi de cuvintele liniştitoare care sã ne aducã pacea în suflet. Copii fiind, instinctiv ne îndreptam cãtre pãrinţi sau bunici, atunci când obosiţi sau nefericiţi cãutam împãcarea, fãrã sã conştientizãm cã ceea ce ne alinã este tocmai acel gest unic: îmbrãţişarea. Ghemuiţi la pieptul mamei, apãraţi de braţele ocrotitoare copii fiind, putem sã ne lãsãm legãnaţi de vise fãrã teama de a mai fi necãjiţi de ceva sau cineva. Dar ce faci când vârsta copilãriei a trecut, când viaţa te încearcã şi braţele mamei nu ne mai pot cuprinde? Când glasul ei nu mai poate alunga teama din sufletele noastre? Unde cãutãm alinarea? Şi atunci am înţeles cã de multe ori dorinţa de a-ţi strânge în braţe copii ascunde de fapt dorinţa de a simţi cãldura îmbrãţisãrii care alinã. O îmbãţişare ce învãluie deopotrivã pe cel ce primeşte şi pe cel ce dãruieşte. Dãruind alinare primeşti alinare. Dãruind iubire primeşti iubire. Dãruind cãldura sufletescã, primeşti cãldurã în sufletul tãu. Deci nu uitaţi, îmbrãţişarea care alinã este un gest atât de simplu şi atât de uşor de fãcut: deschideţi larg braţele şi cuprindeţi cu ele pe cei ce vã sunt dragi, de câte ori aceştia vin spre voi cu speranţã. Nu-i opriţi şi nu-i îndepãrtaţi, oferiţi-le cãldurã şi clipa de rãgaz în cãutarea cãrora au pornit asemeni unei nave ce-şi gãseşte adãpostul în golfurile cu ape liniştite. Câteva momente, inimã lângã inimã, dãruiţi şi primiţi speranţã.

Stiaţi cã din anul 1986 existã o zi internaţionalã a îmbrãţişãrii ? Poate nu ati stiut si nici nu aţi sãrbãtorit-o anul acesta pe 21 ianuarie, dar încercaţi sã nu o rataţi în anul care se apropie. Timpul nu iartã şi uneori, poate fi prea târziu pentru a mai dãrui cuiva apropiat îmbrãţişarea care alinã.