Cãlator printre cuvinte

Vã mai amintiţi de concursul “De ce citesc?” lansat de librãria online Libris.ro, la care am avut bucuria de câşiga locul I? Am rãmas datoare cu lista de cãrţi cu care biblioteca mea s-a îmbogãţit. Trebuie sã recunosc cã am fost precum un copil în magazinul cu dulciuri unde, îmbiat fiind sã aleagã, este copleşit şi nu ştie ce sã spunã cã de, pe toate şi le-ar dori dar trebuie sã se opreascã doar la acelea fãrã de care nu poate ieşi din magazin. Aşa am fãcut şi eu, m-au ajutat copii care aveau pregãtitã lista deja şi astfel iatã ce titluri îmi umplu astãzi rafturile bibliotecii:

– Amintiri din pribegie de Neagu Djuvara;
– Persuasiune de Jane Austen;
– Exerciţii de echilibru de Tudor Chirilã;
– Însemnãri zilnice, vol.9 Regina Maria a României;
– Dimineaţã pierdutã de Gabriela Adameşteanu , carte cu autograf;
– Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald;
– Bucãtãria lumii de Gordon Ramsay;
– Un veac de singurãtate de Gabriel Garcia Maquez;
– Jurnalul Annei Frank;
– Fructele Mâniei de John Steinbeck;
– Hoţul de cãrţi de Markus Zusak;
– Spaniola pentru începãtori de Camelia Rãdulescu;
– Limba spaniolã în 30 de ore de Jose Cosgaya;
– Dousprezece povestiri cãlãtoare de Gabrie Garcia Marquez;
– Dragostea în vremea holerei de Gabriel garcia Maequez;
– Calea spre credinţã – Regina Noor;
– Cea mai frumoasã carte din lume de Eric-Emmanuel Schimtt;
– De veghe în lanul de secarã de J.D. salinger;
– Cu Jamie în Italia de Jamie Oliver;
– Leacuri pentru sãnãtate. 7227 de reţete cu plante de Constantin Pârvu;
– Cinzeci de umbre ale lui Grey de E.L. James;
– Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt;
– Coco Chanel de Edmonde Charles-Roux;
– Atlas rutier România.
Şi sã nu credeţi cã au rãmas nerãsfoite, nici vorbã. Imediat ce le-am primit fiecare şi-a ales din cutia cu minuni cãrţile dorite şi a început cãlãtoria printre cuvintele fermecate din care, atâţia oameni minunaţi au dat viaţã unei lumi nesfârşite, plinã de învãţãminte, iubire, durere, aventuri şi cunoaştere.
Şi nu întâmplãtor în fruntea listei se aflã cartea scrisã de Neagu Djuvara – Amintiri din pribegie. Cãlãtoria printre cuvinte trebuia sã înceapã cu o cãlãtorie de peste douãzeci de ani printre oameni şi prin fascinanta viaţã a continentului african. Dar despre aceastã carte voi vorbi mai pe larg altãdatã cãci, m-a cucerit stilul în care este scrisã, fineţea observaţiilor asupra oamenilor şi particularitãţilor locurilor prin care viaţa l-a purtat şi mai ales bogãţia informaţiilor legate de o perioadã de timp mult timp ascunsã în minciuni de tot felul, totul într-un formã literarã uşor de citit, extrem plãcutã.
Libris.ro_Şi pentru cã suntem cãlãtori toatã viaţa puteţi alege la librãria Libris.ro sã fiţi cãlãtori prin cunoaştere, cãlãtori prin timp, cãlãtori prin diplomaţie, cãlãtori printre idei, cãlãtori prin minte umanã sau cãlãtori prin înţelepciune.
 

Singurãtatea învingãtorului

vhgf
Concursul s-a încheiat, euforia victoriei a trecut, au rãmas doar gândurile care nu-mi dau pace şi întrebãrile la care încã nu am gãsit rãspuns. Cã mi-am dorit sã câştig, nu am ascuns şi nu cred sã fi fost singura. Cã m-am strãduit sã pun în cuvinte dragostea mea pentru cãrţi şi respectul pentru cuvântul scris, este evident, cum la fel de evidentã ar fi putut fi pentru cei interesaţi şi originalitatea postãrii, cãci aceasta fusese scrisã în luna noiembrie a anului trecut, aşa cum am menţionat în prezentare. Fãrã constrângerile unei teme impunse, fãrã termen limitã, doar sentimentele din inima mea şi concluziile unei vieţi peste care au trecut anii. Un cititor se întreba dacã cei care au scris pentru concurs au fost sinceri şi dacã “argumentele” alese de ei pentru a-şi susţine pasiunea pentru citit sunt reale sau doar aşa, frumos înşiruite pentru concurs. Am scris “ De ce citim?” cu cinci luni în urmã, fãrã nicio mizã, doar pentru mine şi nu era prima datã când scriam despre cãrţi şi despre lumea lumea lor fermecatã.
 
Mã întreb însã în ce mãsurã calitatea unui text scris este amplificatã sau anulatã de criticã? Reacţiile apãrute în urma afişãrii rezultatului concursului mi-a readus în memorie motivul pentru care iubesc romanul Ilenei Vulpescu “Arta conversaţiei”. Tãcerea celor pentru care nu eram un nume necunoscut, chiar dacã de puţin timp, m-a întristat şi m-a fãcut sã meditez la tema conspiraţiei tãcerii ce a intrigat-o atât de mult pe Sânziana şi la concluzia atât de înţeleaptã a mamei sale: “Majoritatea criticilor fac cronici la oameni, nu la cãrţi.”. Deci cei mai mulţi şi-au dorit sã câştige prietenii şi nu postãrile, oricare ar fi fost calitatea lor sau istoria blogurilor participante, mai veche sau mai recentã. Deci cum vã spuneam în postarea mea: în paginile cãrţilor sunt rãsunsuri la întrebãrile tale de astãzi! Le-am cãutat şi le-am gãsit!
 
“Primul loc în cazul de faţă are un text foarte bun, dar comentarii extrem de puţine, în comparaţie cu alte bloguri.” Veţi spune cã s-a menţionat cã vor conta comentariile! Cu sigurantã au contat dacã acestea au reprezentat reflexia propriei identificãrii a cititorului cu argumentele celui ce a scris. Personal nu consider cã numãrul mare de comentarii ar fi fost un indicator real al valorii, ci mesajul acestora şi sinceritatea cu care cititorul-comentator, ar fi participat la dezbaterea subiectului, argumentãnd el însuşi.
 
Orice concurs are cãştigãtori şi învinşi. Toţi au meritul de a fi fãcut eforturi, de a se fi strãduit sã atingã cerul cu mâna, de a visa la podium. Nu cred în cei pentru care doar participarea este importantã. Dacã vrei sã câştigi trebuie sã-ţi doreşti cu adevãrat acest lucru şi trebuie sã lupţi sã cãştigi, nu sã faci frumos. Dacã cãstigi sau pierzi rãmâne de vãzut, dar nimeni vreodatã nu a fost demn de laudã dacã pierzând, va spune cã cel ce a câştigat a fost mai slab decât el, fãrã sã-şi argumenteze în mod serios opinia. Cineva scria: ”Cei de pe locul intai – un articol bine argumentat, emotionant si cu o cauza nobila (ce sa mai vrei?!).”  Finã ironie, nu? Rãspund eu: poate respect? Respect pentru efortul celui care a scris din suflet? Mi-am amintit de anii de şcoalã şi de comentariile unor mame din momentul acordãrii premiilor la sfârşit de an: dacã mamã-sa este toatã ziua la şcoalã cum sã nu ia premiul I?. Mamã, sã ştii cã am luat premiul I, cum frumos spunea Sonia, sunt din nou premiantã! Cu coroniţã, pãcat cã nu poţi sã mã vezi! Dar destul cu gluma, sã trecem şi la lucruri serioase.
Mulţumesc celor care mi-au citit postarea şi care au gãsit suficiente motive sã-şi aştearnã gândurile ca semn al trecerii lor ! Mulţumesc Bianca pentru cuvintele calde atât de dragi sufletului meu, cuvinte ce m-au încurajat atât de frumos şi când blogul meu abia prinsese viaţã!
 
Mulţumesc Zânã! Încã mai cred în poveşti şi în finaluri fericite!
Mulţumesc Sonia pentru încurajarea ta venitã în primele momente de concurs şi felicitãri pentru propria-ţi reuşitã!
Felicitãri Dan pentru clasarea ta pe podium şi la cât mai multe victorii!
 
Las la urmã mulţumirile oficiale adresate librãriei online Libris.ro care a fãcut posibil acest demers publicistic, care ne-a fãcut pe noi, pasionaţii de lecturã, sã ne cercetãm sufletul şi sã încercãm sã punem în fraze frumos meşteşugite rãspunsul la întrebarea “De ce citim?”. Reuşita acestui concurs a fost tocmai aceea cã, încã o datã, lecturând postãrile celor ce s-au încumetat sã participe la concurs am dat din nou dreptate înţeleptului Miron Costin care a spus cã: „Nu este alta mai frumoasă şi mai de folos zăbavă decât cetitul cărţilor!”
Şi pentru cã îl iubesc atãt de mult pe Caragiale îl parafrazez şi spun: nu fiţi supãraţi, asta nu-i cea din urmã camerã, adicã nu-i cel din urmã concurs! Cu siguranţã vor mai fi şi poate învinşii de azi vor fi învingãtorii de mâine. Eu vã urez de pe acum succes, oricare veţi fi cei ce veţi urca pe podium şi tuturor prietenilor cãrţilor, vã doresc lecturi pe mãsurã sufletului vostru!
 
 
surasa foto