De ce citesc? Iatã întrebarea la care Libris.ro aşteaptã rãspuns din partea mea. Şi nu numai din partea mea. Sunt invitaţi sã rãspundã toţi cei pentru care, cartea nu reprezintã o completare esteticã a decorulului interior, ci o necesitate, o prelungire a nestâmpãrului spiritual fãrã de care nu îşi pot închipui propria existenţã. O zi fãrã sã citeşti, o zi în care sã nu deschizi nicio carte, o zi în care sã nu ai întrebãri şi deci nu vei cãuta rãspunsuri. O zi platã, fãrã gust şi fãrã miros, o zi în care marea ar sta nemişcatã cãci, dacã ar avea valuri ar trebui sã te întrebi: de ce? Şi ar trebui sã cauţi rãspunsul. Şi tu nu ai nicio carte! O zi în care timpul ar sta pe loc cãci, dacã s-ar scurge fie şi numai o singurã secundã, ar trebuie sã te întrebi de ce?. Şi tu nu ai cãrţi în care sã cauţi rãspunsuri! De ce ai ţine minte o astfel de zi în care nu ai întrebat nimic şi nici nu ai aflat nimic nou? Chiar de ce? Şi atunci realizezi cât de mult înseamnã în viaţa noastrã, cartea. Tipãritã, frumos legatã, cartea este un tovarãş de drum loial, rãbdãtor, dornic sã împartã cu tine tot ce ştie, fãrã ţâfne, fãrã supãrãri infantile, care te va urma oriunde vei dori, oriunde paşii te poartã şi în care, dacã vei vrea sã cauţi, vei gãsi toate rãspunsurile la întrebãrile tale.
Niciodatã nu poţi spune cã ai destule cãrţi, cãci ar însemna sã spui cã ai citi tot ce se putea citi. Spunem adesea ”omul potrivit la locul potrivit” dar cred cã la fel de bine ar suna “cartea potrivitã la momentul potrivit” cãci, pentru fiecare om existã cel puţin o carte, în care îşi regãseşte gândurile şi despre care nu de puţine ori spunem cã ne-a schimbat viaţa. Fie cã ne aşteaptã în rafturile bibliotecilor, fie cã vizitãm librãria online, trebuie doar sã ştim ce cãutãm şi cu siguranţã, undeva vom gãsi cartea mult doritã.
Şi pentru cã anticipând poate concursul acesta, am rãspuns acestei întreabãri, nu-mi rãmâne decât sã vã las sã citiţi postarea mea şi apoi sã-mi rãspundeţi: voi de ce citiţi? Sau poate:de ce nu citiţi?
Întâlnesc tot mai des tineri care se întreabã de ce ar trebui sã citeascã, de ce este necesar sã petreacã timp rãsfoind cãrţi, ce au de câştigat dacã vor citi. Scriam într-o postare mai veche despre îndemnul lui Miron Costin care, în “De neamul Moldovenilor” a spus: „Nu este alta mai frumoasă şi mai de folos zăbavă decât cetitul cărţilor…”, care mã cãlãuzeşte în permanenţã şi care alãturi de versurile lui Tudor Arghezi: “Carte frumoasă cinste cui te-a scris/ Încet gânditã, gingaş cumpãnitã;/ Eşti ca o floare, anume înfloritã/ Mâinilor mele , care te-au deschis.”, au constituit o permanenţã în viaţa mea.
De ce trebuie sã citim? Cum ne ajutã lectura? Ce înseamnã timpul petrecut încercând sã pãtrundem sensul gândurilor aşternute în paginile cãrţilor de toţi acei ce şi-au închinat viaţa scrisului?
Gândind la toate aceste întrebãri mi-am dat seama cã pentru mine viaţa este ca un puzzle uriaş alcãtuit dintr-un numãr infinit de piese, mai mari sau mai mici, (dupã cum cãrţile au mai multe sau mai puţine pagini), prin a cãror alãturare continuã, tenace şi rãbdãtoare, pe mãsura scurgerii timpului îi poţi cunoaşte întreaga frumuseţe şi profunzime.
Un om într-o viaţã cât poate cunoaşte? Câte lucruri poate experimenta? Câte locuri poate strãbate? “Omul mãsurã a tuturor lucrurilor” cum minunat spunea Protagoras, poate fi omniprezent sau a toate ştiutor? Greu de crezut! Dar stã în puterea lui sã înveţe mereu, sã încerce sã foloseascã toate cunoştiinţele dobândite de înaintaşii sãi pentru a progresa. Fiecare carte devine astfel o treaptã pe scara cunoaşterii. Fiecare treaptã urcatã înseamnã o altã perspectivã asupra vieţii. Cu fiecare carte pãşeşti pe noi meleaguri, cu fiecare carte întâlneşti oameni deosebiţi, cu fiecare carte lumea întreagã ţi se dezvãluie, cu fiecare carte înveţi sã visezi, cu fiecare carte orizonturi noi te cheamã.
Fiecare om are dreptul la cunoaştere, fiecare om are dreptul la educaţie. Însã nu poate fi vorba despre cunoaştere fãrã sã te apleci în mod continuu asupra cãrţilor în paginile cãrora s-a strâns întreaga cunoaştere a omenirii. Ştiinţã, istorie, literaturã, deopotrivã trecut, prezent şi viitor stau mãrturie a puterii gândirii umane. Devenirea fiecãrui om stã în profunzimea demersului pe care acesta îl face zi de zi sã-şi depãşeascã propria condiţie.
Citind poţi afla rãspunsurile pe care le cauţi.
Citind poţi învãţa unde sã cauţi rãspunsurile corecte!
În paginile cãrţilor sunt întrebãrile la care omenirea a cãutat rãspunsuri de mii de ani.
În paginile cãrţilor sunt rãsunsuri la întrebãrile tale de astãzi!
În paginile cãrţilor se aşterne toatã istoria omenirii.
În paginile cãrţilor omenirea îşi scrie astãzi istoria.
De mii de ani oamenii au gândit, au scris şi au lãsat urmaşilor învãţãtura dobânditã în timp, scrijelind în piatrã sau metal, pe papirusuri sau piele de viţel, pe hârtie sau pe mãtase, strânsã în biblioteci a cãror faimã a traversat timpul. Ei au considerat necesar şi important ca aceste cunoştiinţe sã nu se piardã. Cum ar fi fost astãzi omenirea fãrã strãdania lor ?
Cândva învãţãtura, scrisul şi cititul erau rezervate doar celor puţini, astãzi deşi teoretic este la îndemâna tuturor, din ce în ce mai puţini aleg sã citeascã. Deşi puterea stã în informaţie şi informaţia stã în cãrţi, cãutarea pare sã-i descurajeze pe cei mai mulţi. Drumul cel anevoios spre cunoaştere nu are sfârşit şi cei cel cunosc, apreciazã tocmai aceastã continuã cãutare care le prilejuieşte noi şi noi descoperiri.
Indiferent dacã este tipãritã sau în format electronic (recentele e-book-uri având un real succes), cartea trebuie sã ne însoţeascã permanent. Îndemnul atât de viu din “Testament “ de Tudor Arghezi, este poate ilustrararea cea mai bunã a ceea ce ar trebui sã fie aplecarea spre citit:
“Cartea mea-i fiule, o treaptã. Aşeaz-o cu credinţã cãpãtâi .”
…………………………………………………………………….
“Ca sã schimbãm, acum întâia oarã,
Sapa-n condei şi brazda-n cãlimarã”.
Iatã deci tinere, îndemnul meu: Citeşte! Citeşte! Citeşte! Îndrãzneşte sã visezi, sã cunoşti şi sã-ţi schimbi destinul, cãci lumea este din totdeauna doar a celor instruiţi ce ştiu ce vor, ce pot şi care luptã pentru a reuşi.
Iatã şi câteva din gândurile unor personalitãţi a cãror viaţã a fost închinatã cunoaşterii: “Civilizaţia noatrã este suma cunoştiinţelor şi amintirilor acumulate de generaţiile care ne-au precedat .Andre Maurois”. “ Bunul suprem şi singurul folositor este cultura. Orice om incult este propria sa caricaturã. Fr. K. W. Schlegel”. “Cãrţile au format în mine …….sentimentul rãspunderii pentru tot rãul din viaţã, trezind şi o pioasã admiraţie în faţa forţei creatoare a raţiunii omeneşti. Adânc pãtruns de adevãrul credinţei mele, vã spun tuturor: iubiţi cartea, ea vã uşureazã viaţa, vã ajutã prieteneşte sã vã descurcaţi în vãlmãşagul pestriţ, furtunos al gândurilor, sentimentelor şi întâmplãrilor din viaţã; ea vã învaţã sã respectaţi omul şi pe voi înşivã, ea vã înaripeazã mintea şi inima cu simţãmântul dragostei pentru lume, pentru om. Maxim Gorki” De sunt sau nu vreo 10 argumente ca sã citim, Puţin conteazã cred, dar ştiu cã fãrã carte nu se poate. Citiţi cu drag cãci, în paginile cãrţii poveşti s-ascund dar, Multe-s adevãruri ştiute doar de cei care le-au scris. De vreţi puterea minţii în viatã sã v-ajute, Din cãrţi culegeţi multã-nvãţãturã Ce de folos va fi o viaţã-ntreagã. Citiţi aşa cum ar fi spus poetul: cu dragoste de ea, cu dor de viaţã! Iatã de ce citesc eu! Şi nu uitãţi: v-aştept comentariile cãci am o listã lungã de cãrţi pe care-aş vrea ca Libris.ro sã mi le trimitã acasã şi poate argumentând împreunã, împreunã vom câştiga!
calatorprintaramea 