Imbrãţişarea care alinã

Ideea acestei postãri mi-a venit în seara în care, încercând sã-mi îmbrãţişez fiica acesta m-a respins spunându-mi cã este obositã şi vrea sã se culce. Gestul ei deşi blând m-a descumpãnit. Am realizat atunci cã deşi declarativ, eu eram cea care ar fi vrut sã o strângã în braţe, totuşi în acele momente, eu eram cea care ar fi vrut sã fie luatã în braţe şi legãnatã precum un copil. Oare de câte ori strângându-ne în braţe copii nu simţeam cã noi suntem cei care au nevoie cu adevãrat în acele momente de aceastã apropiere caldã şi de cuvintele liniştitoare care sã ne aducã pacea în suflet. Copii fiind, instinctiv ne îndreptam cãtre pãrinţi sau bunici, atunci când obosiţi sau nefericiţi cãutam împãcarea, fãrã sã conştientizãm cã ceea ce ne alinã este tocmai acel gest unic: îmbrãţişarea. Ghemuiţi la pieptul mamei, apãraţi de braţele ocrotitoare copii fiind, putem sã ne lãsãm legãnaţi de vise fãrã teama de a mai fi necãjiţi de ceva sau cineva. Dar ce faci când vârsta copilãriei a trecut, când viaţa te încearcã şi braţele mamei nu ne mai pot cuprinde? Când glasul ei nu mai poate alunga teama din sufletele noastre? Unde cãutãm alinarea? Şi atunci am înţeles cã de multe ori dorinţa de a-ţi strânge în braţe copii ascunde de fapt dorinţa de a simţi cãldura îmbrãţisãrii care alinã. O îmbãţişare ce învãluie deopotrivã pe cel ce primeşte şi pe cel ce dãruieşte. Dãruind alinare primeşti alinare. Dãruind iubire primeşti iubire. Dãruind cãldura sufletescã, primeşti cãldurã în sufletul tãu. Deci nu uitaţi, îmbrãţişarea care alinã este un gest atât de simplu şi atât de uşor de fãcut: deschideţi larg braţele şi cuprindeţi cu ele pe cei ce vã sunt dragi, de câte ori aceştia vin spre voi cu speranţã. Nu-i opriţi şi nu-i îndepãrtaţi, oferiţi-le cãldurã şi clipa de rãgaz în cãutarea cãrora au pornit asemeni unei nave ce-şi gãseşte adãpostul în golfurile cu ape liniştite. Câteva momente, inimã lângã inimã, dãruiţi şi primiţi speranţã.

Stiaţi cã din anul 1986 existã o zi internaţionalã a îmbrãţişãrii ? Poate nu ati stiut si nici nu aţi sãrbãtorit-o anul acesta pe 21 ianuarie, dar încercaţi sã nu o rataţi în anul care se apropie. Timpul nu iartã şi uneori, poate fi prea târziu pentru a mai dãrui cuiva apropiat îmbrãţişarea care alinã.