Psi-luneli- exist sau trãiesc!

100_8150
Existenţã versus trãire. A exista versus a trãi. Mã gândesc ce înseamnã pentru mine faptul cã exist ? M-am nãscut, am copilãrit, m-am maturizat şi cu siguranţã va veni o vreme când voi pune punct existenţei mele. Toţi trec prin aceleaşi etape, pentru unii sunt mai lungi pentru alţii mai scurte, dar ştiţi cum se spune, sunt variaţiuni pe aceeaşi temã: cea a vieţii omeneşti. Începe şi se sfârşeşte.
Cum este însã cu trãirea? Este pentru toţi la fel, poate fi socotitã trãirea aceeaşi pentru toţi? Tot variaţiuni pe aceeaşi temã?
Eu spun cã am trãit o copilãrie frumoasã, poate modestã faţã de alţi copii material vorbind, dar plinã de bucurii. Vacanţe, cãrţi, tabere, bunici şi mers la gârlã, concursuri pioniereşti şi serbãri şcolare. Veri, verişoare, garduri sãrite şi mers la Operã!
Am trãit o adolescenţã plinã de fluturii iubirii în stomac, emoţiile examenelor, speranţe de viitor şi spaimele necunoscutului din spatele primelor zile de proaspãt “angajat în câmpul muncii”.
Am trãit bucuria maturã a iubirii împãrtãşite, grijile maternitãţii şi spaimele primilor paşii ai copiilor mei dincolo de hotarele casei pãrinteşti. Primele lor iubiri şi primele trãdãri ale prietenilor.
Trãiesc fiecare zi a existenţei mele cu bune şi rele, trãiesc pe buze cu dulceaţã bucuriilor din fiecare zi fãrã lacrimi şi sorb din fierea amãrãciunilor ce ne umplu sufletul când lumea noastrã devine din ce în ce mai micã, cu fiecare fiinţã dragã ce ne pãrãseşte.
Trãiesc fiecare clipã a existenţei mele cãci rãd, cânt, plâng, iubesc, urãsc, visez, am spaime şi dureri, regrete şi speranţe. Sper şi mã rog sã continui sã trãiesc cât timp voi exista în aceastã lume.
 Alte gânduri despre existenţã si trãire veti gãsi la psi.

De ce iubesc iarna

             Poate pentru cã, în aşteptarea primei zãpezi din fiecare an, am timp suficient sã rememorez toate iernile de pânã atunci. Fiecare dintre ele, are acel ceva care le face pe fiecare sã fie, unicã deşi, par sã semene toate atât de mult. Aceeaşi zãpadã, acelaşi aer îngheţat, aceiaşi oameni zgribuliţi pe stradã. Şi totuşi, de fiecare datã aştept venirea iernii, cu speranţa cã, în anul acesta oamenii vor dorii venirea zãpezii şi se vor bucura de jocul fulgilor de zãpadã, de broderiile pe care gerul le aşterne pe geamurile caselor şi de peisajele suprarealiste care îi întâmpinã în fiecare dimineaţã pe strãzi.

            Ştiu, cã nu pentru toatã lumea iarna este anotimpul preferat, cu toate acestea, bucuria pe care, copil fiind o trãieşti, este atât de mare, încât nu o poţi uita, odatã cu trecerea anilor. Şi nu numai sãrbãtorile de iarnã, cu tot alaiul lor strãlucitor, de cântec şi veselie, te fac sã iubeşti acest anotimp, dar mai ales toate acele jocuri ale copilãriei, posibile doar dacã , s-a aşternut zãpada şi dacã dupã ce ţi-ai chemat toţi prietenii afarã, ceata este destul de numeroasã ca sã se încingã o bãtaie cu bulgãri de zãpadã sau sã înalţe un om de zãpadã.

            Excursiile la munte iarna, sunt tot atâte motive ca sã aştepţi nerãbdãtor an de an, întoarcerea zãpezii. Oricât de frig ar fi, nimic nu te poate opri sã mergi la sãniuş. Brazii incãrcaţi de zãpadã, deseneazã pe coasta muntelui peisaje atât de frumoase încât, nu este salã de expoziţie, care sã-ţi ofere clipe mai frumoase şi mai pline de încântare.

            Aţi observat cã, atunci când mergi iarna la munte, prin staţiune sau pe pârtia de sãniuş, oriunde te-ai afla, parcã îţi este mai uşor sã intri în vorbã cu alţi oameni, sã legi prietenii, sã fii tovaraş de joc, aşa cum numai în copilãrie, te duceai spre un copil necunoscut şi îl întrebai simplu: vrei sã te joci cu mine?

            Mie îmi place sã privesc zborul fulgilor de nea, îmi plac miile de broderii pe care gerul le ţese pe geamurile caselor, urmele paşilor pe covorul alb şi crengile pomilor încãrcate, adãpostind vrãbiile jucãuşe.

            In pozele mele încerc sã surprind toate aceste bucurii pe care iarna mi le face, an de an şi care îmi pãstreazã viu sufletul de copil.

in amurg