Singurãtatea învingãtorului

vhgf
Concursul s-a încheiat, euforia victoriei a trecut, au rãmas doar gândurile care nu-mi dau pace şi întrebãrile la care încã nu am gãsit rãspuns. Cã mi-am dorit sã câştig, nu am ascuns şi nu cred sã fi fost singura. Cã m-am strãduit sã pun în cuvinte dragostea mea pentru cãrţi şi respectul pentru cuvântul scris, este evident, cum la fel de evidentã ar fi putut fi pentru cei interesaţi şi originalitatea postãrii, cãci aceasta fusese scrisã în luna noiembrie a anului trecut, aşa cum am menţionat în prezentare. Fãrã constrângerile unei teme impunse, fãrã termen limitã, doar sentimentele din inima mea şi concluziile unei vieţi peste care au trecut anii. Un cititor se întreba dacã cei care au scris pentru concurs au fost sinceri şi dacã “argumentele” alese de ei pentru a-şi susţine pasiunea pentru citit sunt reale sau doar aşa, frumos înşiruite pentru concurs. Am scris “ De ce citim?” cu cinci luni în urmã, fãrã nicio mizã, doar pentru mine şi nu era prima datã când scriam despre cãrţi şi despre lumea lumea lor fermecatã.
 
Mã întreb însã în ce mãsurã calitatea unui text scris este amplificatã sau anulatã de criticã? Reacţiile apãrute în urma afişãrii rezultatului concursului mi-a readus în memorie motivul pentru care iubesc romanul Ilenei Vulpescu “Arta conversaţiei”. Tãcerea celor pentru care nu eram un nume necunoscut, chiar dacã de puţin timp, m-a întristat şi m-a fãcut sã meditez la tema conspiraţiei tãcerii ce a intrigat-o atât de mult pe Sânziana şi la concluzia atât de înţeleaptã a mamei sale: “Majoritatea criticilor fac cronici la oameni, nu la cãrţi.”. Deci cei mai mulţi şi-au dorit sã câştige prietenii şi nu postãrile, oricare ar fi fost calitatea lor sau istoria blogurilor participante, mai veche sau mai recentã. Deci cum vã spuneam în postarea mea: în paginile cãrţilor sunt rãsunsuri la întrebãrile tale de astãzi! Le-am cãutat şi le-am gãsit!
 
“Primul loc în cazul de faţă are un text foarte bun, dar comentarii extrem de puţine, în comparaţie cu alte bloguri.” Veţi spune cã s-a menţionat cã vor conta comentariile! Cu sigurantã au contat dacã acestea au reprezentat reflexia propriei identificãrii a cititorului cu argumentele celui ce a scris. Personal nu consider cã numãrul mare de comentarii ar fi fost un indicator real al valorii, ci mesajul acestora şi sinceritatea cu care cititorul-comentator, ar fi participat la dezbaterea subiectului, argumentãnd el însuşi.
 
Orice concurs are cãştigãtori şi învinşi. Toţi au meritul de a fi fãcut eforturi, de a se fi strãduit sã atingã cerul cu mâna, de a visa la podium. Nu cred în cei pentru care doar participarea este importantã. Dacã vrei sã câştigi trebuie sã-ţi doreşti cu adevãrat acest lucru şi trebuie sã lupţi sã cãştigi, nu sã faci frumos. Dacã cãstigi sau pierzi rãmâne de vãzut, dar nimeni vreodatã nu a fost demn de laudã dacã pierzând, va spune cã cel ce a câştigat a fost mai slab decât el, fãrã sã-şi argumenteze în mod serios opinia. Cineva scria: ”Cei de pe locul intai – un articol bine argumentat, emotionant si cu o cauza nobila (ce sa mai vrei?!).”  Finã ironie, nu? Rãspund eu: poate respect? Respect pentru efortul celui care a scris din suflet? Mi-am amintit de anii de şcoalã şi de comentariile unor mame din momentul acordãrii premiilor la sfârşit de an: dacã mamã-sa este toatã ziua la şcoalã cum sã nu ia premiul I?. Mamã, sã ştii cã am luat premiul I, cum frumos spunea Sonia, sunt din nou premiantã! Cu coroniţã, pãcat cã nu poţi sã mã vezi! Dar destul cu gluma, sã trecem şi la lucruri serioase.
Mulţumesc celor care mi-au citit postarea şi care au gãsit suficiente motive sã-şi aştearnã gândurile ca semn al trecerii lor ! Mulţumesc Bianca pentru cuvintele calde atât de dragi sufletului meu, cuvinte ce m-au încurajat atât de frumos şi când blogul meu abia prinsese viaţã!
 
Mulţumesc Zânã! Încã mai cred în poveşti şi în finaluri fericite!
Mulţumesc Sonia pentru încurajarea ta venitã în primele momente de concurs şi felicitãri pentru propria-ţi reuşitã!
Felicitãri Dan pentru clasarea ta pe podium şi la cât mai multe victorii!
 
Las la urmã mulţumirile oficiale adresate librãriei online Libris.ro care a fãcut posibil acest demers publicistic, care ne-a fãcut pe noi, pasionaţii de lecturã, sã ne cercetãm sufletul şi sã încercãm sã punem în fraze frumos meşteşugite rãspunsul la întrebarea “De ce citim?”. Reuşita acestui concurs a fost tocmai aceea cã, încã o datã, lecturând postãrile celor ce s-au încumetat sã participe la concurs am dat din nou dreptate înţeleptului Miron Costin care a spus cã: „Nu este alta mai frumoasă şi mai de folos zăbavă decât cetitul cărţilor!”
Şi pentru cã îl iubesc atãt de mult pe Caragiale îl parafrazez şi spun: nu fiţi supãraţi, asta nu-i cea din urmã camerã, adicã nu-i cel din urmã concurs! Cu siguranţã vor mai fi şi poate învinşii de azi vor fi învingãtorii de mâine. Eu vã urez de pe acum succes, oricare veţi fi cei ce veţi urca pe podium şi tuturor prietenilor cãrţilor, vã doresc lecturi pe mãsurã sufletului vostru!
 
 
surasa foto

Leapşa despre cãrţi

Am primit provocarea de a raspunde intrebarilor si iata ce a iesit:

1. Cand faci o pauza de la citit, folosesti un semn de carte sau indoi un colt al paginii?

Imi plac semnele de carte. Le adun de pe unde le gasesc. Cel mai iubit semn de carte pe care il am, mi-a fost daruit cu multi ani in urma, de o doamna in semn de multumire pentru ca Ioana a ajutat-o timp de mai multe zile  (fara ca eu sa stiu), cand avea piciorul in ghips si nu se putea deplasa. Ioana avea atunci numai 10 ani.

2. Ai primit in ultimul timp o carte? Daca da, care a fost aceasta?

Nu. Dar mi-am cumparat volumul aparut la Adevarul : Cele mai frumoase poezii de dragoste.

3. Citesti in baie?

Desigur! Vrei sa pierd timpul? Cand eram copil spre disperarea parintilor uitam sa mai ies. Ar trebui si sa spun ca eram 6 persoane si o singura baie!

4. Te-ai gandit vreodata sa scrii o carte? Daca da, despre ce?

Da. Mi-am propus sa povestesc despre lumea mea. Asa cum am trait-o, asa cum o inteleg astazi. Nu vreau sa uit nimic din ceea ce m-a facut asa cum sunt si nu vreau sa fiu uitata.

5. Care este cartea ta preferata?

Arta conversatiei de Ileana Vulpescu, pe care o ador.

6. Iti place sa recitesti unele carti?

Da. Este necesar sa fac acest lucru, fiecare varsta isi are puterea ei de intelegere.

7. Ce parere ai despre o intalnire cu autorii cartilor pe care le apreciezi si ce le-ai spune?

Multumesc! Fara cuvintele lor eu as fi fost mult mai tacuta! O fi tacerea de aur, dar eu le multumesc ca sunt atat de vorbareti si harnici si multi, sa pot citi eu la nesfarsit!

8. Iti place sa vorbesti despre ceea ce citesti si cu cine?

Da, cel mai mult cu copii mei, apoi cu colegii mei de serviciu Camelia si cu Iulian, cititori la fel de pasionati ca si mine, care cumpara regulat carti si le si citesc.

9. Care sunt lucrurile care te determina sa alegi o carte anume?

Curiozitatea. Recomandarea unui cunoscut. Recenziile citite. Autorul. Volumul frumos tiparit, editiile rare. Anticariatele au comori demne de orice biblioteca.

10. Care crezi ca este o “lectura obligatorie”, o carte pe care toata lumea trebuie s-o citeasca?

Amintiri din copilarie. Copilaria la absolut! “Vei fi cu atat mai fericit cu cat va trai mai mult in tine copilul ce-ai fost!” Nicolae Iorga.

11. Care este locul tau preferat pentru lectura?

In pat.

12. Cand citesti, asculti muzica sau preferi linistea?

Pot citi oriunde.Vreau doar sa nu fiu intrerupta. Cand citesc, spun in felul meu ca vreau sa fiu lasata in pace.

13. Ai citit carti in format electronic?

Nu. Inca nu sunt pregatita sa renunt la cartea reala. Cu cartea in mana nu sunt singura niciodata.

14. Citesti numai carti cumparate sau si carti imprumutate?

Nu pot avea toate cartile pe care mi le doresc.

15. Fa un top 5 al celor mai bune carti/serii pe care le-ai citit vreodata.

As face o precizare: vor fi cele mai dragi sufletului meu .

Arta conversatiei de Ileana Vulpescu

Arta refugii de Paul Goma

La Medeleni de Ionel Teodoreanu

Blandetea noptii de F. Scott Fitzgerald

Sa ucizi o pasare cantatoare de Harper Lee

Eu am luat leapşa de la Ioana şi i-o dau mai departe oricui doreşte  sã o preia, cu rugãmintea de a lãsa un link ca sã vãd şi eu ce a rãspuns.

Şi nu în ultimul rând, care este cartea voastrã preferatã? Ce a facut-o sa devina preferata?