Duzina de cuvinte – Târziu

 
visare
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Tãrziu e şi noaptea-ncet coboarã
Pe aripi de vânt şi totul se topeşte
În arşiţa câmpiei.
E-n jur numai tãcere, nimic nu pare viu,
Doar zgomotul puternic al inimii se aude,
O voce care spune cã a greşi nu-i grav
Dacã tu crezi cã fapta-ţi nu calcã vreo dogmã
Înscrisã în Scripturã.
Iubeşti şi asta e oare atât de rãu? Cu mare greutate
Ai reuşit sã-ţi spui a inimii durere sau poate bucurie,
Cãci încã nici chiar tu nu poţi sã spui cum este,
Dar cine poate oare a te opri pe tine,
Şi inimi sã-i cearã ca sã nu mai viseze ?
Sã-ţi întâlneşti iubirea şi ochi în ochi, o viaţã,
Sã cucereşti o lume de sunete şi forme,
In care doar voi doi, sã vã iubiţi frenetic
Uitând de realitate, e poate doar visare
Dar în intimitate, cu sufletu-ţi de vorbã cand stai
Şi clipe numeri, tu ştii cã poţi
Sã dãruieşti cãldura iubirii fãrã margini
Din care sã se nascã poveşti adevãrate.
 
 
Din câteva cuvinte, aceleaşi pentru toţi,
Noi strofe se iţesc pe coala de hârtie.
De vreţi sã ştiţi anume, cum scris-a fiecare
La psi veniţi acum şi iute cercetaţi.