Jocul de-a denunțul

Literatura română este plină de scrieri frumoase, de personaje ale căror povești sunt fascinante. Clasică sau contemporană, vastitatea ei poate oferi generațiilor de profesori și elevi, milioane de subiecte de studiu. Viața de zi cu zi, poate oferi la rândul ei profesorilor, alte milioane de subiecte prin care să testeze dacă, pe parcursul studiilor, elevii au dobândit capacitatea nu numai de învățare mecanică ci și de analiză și sinteză și mai ales, de adaptare a celor învățate la solicitările societății în care trăiesc.
Cu greu însă pot înțelege cum ”denunțul” a devenit un subiect de studiu și analiză la limba română. Dacă acest subiect, se regăsea pe biletul de examen al unor studenți din ultimul an la istorie, aș fi înțeles că se dorea să se afle dacă aceștia au cercetat și au înțeles corect modul în care în decursul istoriei, acest demers a influențat viața societății umane din lumea întreagă și implicit și de la noi. Dar nu, subiectul trebuia să fie tratat de niște copii pentru care, Moromeții sunt, doar personaje de poveste. Despre realitatea din spatele subiectelor de roman or fi învățat acești copii la școală, la orele de istorie? Profesorul Cioroianu afirmă, obsesiv aș spune eu, ”istoria este cea mai frumoasă poveste” dar, cine oare să-l asculte?
„Imaginează-ţi că te numeşti Luca Străjescu şi eşti personajul care colectează cotele ţăranilor pentru stat din fragmentul extras din romanul „Moromeţii” de Marin Preda. Redactează un referat (raport scris) adresat conducerii de partid, prin care să denunţi calitatea de element duşmănos a lui Ilie Moromete, pe care ai constatat-o când ai fost să colectezi de la el cota. Nimic altceva decât un subiect de Olimpiadă de română (jud. Prahova), etapa judeţeană, cls. XII, anul 2017”
Elevi străluciți, de 18-19 ani, participanți la olimpiada de limba română în anul de grație 2017, trebuie să facă ”doar un exercițiu de imaginație” pentru a-și dovedi capacitatea de analiză și sinteză. Însă, pentru cei ce au trăit anii de groază dintre cele două războaie, războiul în toată grozăvia, naționalizarea, colectivizarea forțată și mai apoi, anii de înaintare spre societatea multilateral dezvoltată, cu trădările, delațiunile, condamnările în baza unor denunțuri despre atitudinea dușmănoasă, denunțul este mult mai mult. Oare ce ar avea de spus bunicii acestor copii, martori și participanți deopotrivă la evenimentele ce au marcat istoria ultimilor 70 de ani, despre subiectul ales de cei puși să vegheze educația nepoților lor?
Mi-ar plăcea ca prof. Cioroianu să facă o emisiune specială, despre cum a fost denunțul folosit de-a lungul istoriei pentru acapararea puterii. Cine au fost denunțătorii. Cine pe cine denunța. Cine ce a avut de câștigat în urma denunțurilor. Istoria nu este o poveste. Istoria este o gigantică paradă a milioane de destine, o luptă pentru supraviețuire. Nu este nici frumoasă, nici glorioasă. Fiecare victorie, a frânt vieți.
Nu știu de câtă imaginație au dat dovadă elevii tratând acest subiect, mă întreb însă cum vor puncta profesorii răspunsurile lor? Cel mai bun ”denunțător” va lua 30 de puncte la acest subiect, dar asta numai dacă profesorul s-a documentat temeinic cu privire la ce înseamnă un denunț bun, bine argumentat. Departajarea va fi dificilă deci, căci nu numai imaginația omului (ce poate oferi atâtea răspunsuri unei singure cerințe) ridică probleme dar și nivelul cunoștiințelor profesorului evaluaror asupra teoriei denunțului. Dincolo de ironie, rămâne amărăciunea constatării că subiectele olimpiadelor de limba română, nu solicită creativitatea elevului ci îl obligă să nu uite că, mereu vor exista ”elemente dușmănoase” împotriva cărora este bine să ști cum să iei atitudine.
Am totuși o întrebare, oare ce vor scrie participanții la olimpiada de limba română, când vor avea următorul subiect: „Imaginează-ţi că te numeşti OM şi eşti personajul din Lumea de AZI care nu cunoaște durere. Redactează un raport conducerii din țara ta prin care să anunți calitatea de element prietenos a primului marțian sosit pe Terra, pe care ai constatat-o când ai fost să-l întâmpini.” NIMIC ALTCEVA DECÂT UN SUBIECT DE OLIMPIADĂ DE ROMÂNĂ, UNDEVA, CÂNDVA, ANUL….” FICȚIUNE sau REALITATE?

sursa

sursa

Anunțuri

6 comentarii (+add yours?)

  1. Mugur
    Mar 01, 2017 @ 00:50:20

    Într-o țară în care denunțul pare ridicat la rang de cinste, unde cu un denunț „atenuezi” propria vinovăție învinovățind pe alții, într-o țară în care vechile practici, în loc să fie refuzate de societate, sunt tot mai des și mai „subtil” folosite, ne mai mirăm că are astfel de teme olimpice?
    Cândva, pe perioada olimpiadelor erau încetate, fie și temporar, războaiele, pentru ca lumea să se poată bucura de frumusețea unor competiții curate. Astăzi se pare că-i învățăm pe copii cum să lupte mai… pervers.
    Vă înțeleg supărarea, cu atât mai mult cu cât am trecut prin faza unui denunț calomnios, doar în intenția ca denunțătorul să scape de răspundere pentru propriile sale fapte.
    Îmi place subiectul propus de dumneavoastră în finalul articolului. Către așa ceva ar trebui să ne îndreptăm gândurile și acțiunile.

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Mar 04, 2017 @ 08:58:22

      Nu cred că pot înțelege către ce se dorește a fi orientată educația actuală a tinerilor. Către toleranță? Către cunoaștere profundă? Cum? Scoțând textul literar din contextul istoric, ignorând urmările deciziilor politice timp de 70 de ani asupra societății românești ? Le ceri unor tineri să se joace cu vorbele, fără să realizeze însă ce precedent periculos se naște în mintea lor? Uluitor și în același timp, terifiant!

      Răspunde

  2. vavaly
    Mar 02, 2017 @ 20:29:25

    offf… incep sa cred ca dorinta asta de a introduce studierea textelor nonliterare in scoala e dusa la extrem… cum de altfel se intampla cu toate in tara asta.

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Mar 04, 2017 @ 08:49:17

      Pot fi de acord cu punerea în discuție a unor lucrări literale să le spunem controversate, dar să se țină totuși cont de vârsta și de puterea de înțelegere a celor vizați. Și mai ales, nu trebuie să se uite nicio clipă că au fost perioade în istorie când a-ți denunța părinții, rudele, vecinii era ”datorie”! Cine are nevoie de un astfel de exercițiu de imaginație când realitatea istorică a fost atât de crudă?

      Răspunde

  3. MIHAELA GRIGORAS
    Apr 02, 2017 @ 14:10:55

    Nu mi-as fi imaginat asa subiect de olimpiada … foarte trista situatie ! Din pacate cea care are de suferit este educatia reala si evaluarea serioasa si corecta .

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: