Față în față – alegători și candidați

Dragul meu candidat te-ai avântat în campanie, iar eu alegătorul, așa cum ți-am promis, te urmăresc atent pas cu pas, dornic să-ți aflu gândurile. Să înțeleg de ce candidezi. De ce ai pornit să cucerești primăriile Bucureștiului. Chiar așa, oare ce te mână în luptă? Care să fie motivele din spatele hotărârii tale? Cât de determinat ești să ajungi în fruntea obștei și să-ți asumi și realizări și eșecuri?
Eu alegătorul, ascult cum tu candidatule, mă asiguri că viața mea se va schimba total odată ce tu vei fi numit Primar. Orașul va avea infrastructura înnoită, blocurile vor fi reabilitate în ritm alert și nediscriminator, spațiile verzi se vor înmulți exponențial, parcările vor răsări ca ciupercile după ploaie mulțumind pe toată lumea și drumul spre și de la serviciu dimineața și seara, va fi o plimbare plăcută și nu o lungă și grea bătălie menită să ne scurteze viața.
Aș vrea să te cred. Sincer. Dar îmi este foarte, foarte greu și iată de ce: nu mi-ai răspuns la întrebări. Îmi spui ce mult iubești orașul, câtă experiență ai tu în rezolvarea problemelor de tot felul și cât de necorespunzători pentru această funcție sunt contracandidații tăi. Dar eu, alegătorul, aș vrea să-mi spui cum crezi tu că vei rezolva problemele mele.
Știi tu, candidatule, câte străzi de pământ, nici măcar pietruite, sunt în acest moment în București și în fiecare din cele 6 sectoare?
Crezi cumva că există cetățeni de rang I care au dreptul la străzi asfaltate din an în an, de luminițe de Crăciun și panseluțe schimbate la fiecare sezon? Crezi cumva că dacă nu stau în buricul târgului sunt cetațean de rangul II sau III? Trebuie să stau la rând 27 de ani să vină cineva să bage de seamă că pe aleea din spatele blocului meu din cauza gropilor căscate în asfalt nu va mai trece nici mașina de gunoi, iar iarna nici nu poate fi vorba să parcheze vreo mașină?
Știi tu candidatule, de cât timp așteptăm noi alegătorii, să se rezolve problema traficului în București? Știi cât timp îi ia unui cetățean să ajungă din Drumul Taberei în Colentina, la muncă sau la școală? Ai transformat vreodată acest timp în oboseală nejustificat acumulată și ai calculat vreodată care sunt pierderile pentru randamentul unui om sau al unui elev? Cu cât se scurtează viața mea, așteptând să avanseze mașinile la semafor? Știi cât costă tratamentul meu pentru că m-am îmbolnăvit inhalând gazele de eșapament ale miilor de autoturisme staționate în cozile nesfârșite, în timp ce eu stau pe trotuar așteptând un autobuz ce nu mai vine?
Dar centura Bucureștiului când se va rezolva? Chiar nu se înțelege că, neamenajarea la standarde a centurii orașului, a Capitalei României, duce la prejudicii incomensurabile, pentru economia orașului și implicit a țării?
Lipsa unui drum corespunzător ce face imposibilă asigurarea unui transport de persoane regulat, a dus la falimentarea multor firme aflate pe centură, la pierderea unui număr de locuri de muncă prețioase pentru locuitorii orașului București dar și pentru locuitorii din comunele limitrofe.
Lipsa pasajelor denivelate la trecerea peste calea ferată de centură duce de ani de zile, la formarea de cozi interminabile de autoturisme ce așteaptă trecerea unui garnituri de tren sau acordă o prioritate prost gândită.
Lipsa interesului pentru refacerea inelului feroviar din jurul Bucureștiului ce ar putea asigura transportul de persoane, scurtând astfel mult timpul de deplasare ale cetățenilor între punctele extreme ale orașului, este un mare semn de întrebare.
S-a vorbit mult despre cartierele muncitorești, numite cartiere dormitor dar se uită că acestea au fost construite respectându-se principii clare: aveau prevăzute școli, grădinițe, parcuri, drumuri, parcări, spații administrative în care funcționau poșta, complexe comerciale, policlinici. Ce vei face, candidatule, cu toate cartierele rezidențiale ce nu au prevăzute astfel de spații? Cum veți opri exodul din fiecare dimineață din aceste cartiere spre centrul orașului, unde se află vechile școli sau spitale?
Nu credeți că un copil de școală generală ar trebui să se deplaseze singur spre școală și nu cu șofer? Știți care este timpul pe care trebuie să-l petreacă un copil de vârstă școlară din aceste cartiere rezindențiale spre și de la școală? Poate vrei să-mi spui că acum avem școli private. Și grădinițe private. Dar eu își răspund că este dreptul meu să beneficiez de învățământ preuniversitar gratuit și de asistență medicală de stat. Sunt un contribuabil conștiincios, la sistemul de sănătate și de taxe. Trebuie să străbat tot orașul până la o policlinică sau un spital de stat?
Câte parcuri au cartierele rezindențiale nou ridicate? Câte locuri de parcare s-au prevăzut în aceste ansambluri? Câte școli, câte grădinițe s-au prevăzut a fi necesare ? Lor nu trebuia să li se impună prevederea acestor spații?
Se vorbește despre spații verzi dar, rostul acestora este acela de a fi la dispoziția cetățeanului. Știți câte așa zise spații verzi, înconjurate de garduri, nu sunt decât niște pârloage, pe care nu crește fir de iarbă? Cui servesc? Băncile sunt amplasate în plin soare, la marginea străzii, în fumul de eșapament.
Și mai am o durere. Vreau să știu, tu candidatul anului 2016, ai identificat modalitatea prin care, o nouă investiție în București, se va începe doar atunci când proiectul a fost temeinic verificat, sunt toți banii în cont pentru finalizarea întregului proiect și firma aleasă chiar are posibilități reale să termine ceea ceea ce începe? Eu m-am săturat de toate lucrările ce au transformat orașul într-o pistă de alergare cu obstacole sau cu un poligon de testat răbdarea.
Vreau metrou în Drumul Taberei și în alte cartiere sau la aeroport, dar îl vreau în timpul vieții mele.
Vreau autostrăzi în toată țara, dar mai întâi vreau să nu mai existe nicio stradă de pământ în acest oraș, în secolul XXI.
Vreau fântâni și statui în oraș dar, vreau să fie apă curentă și canalizare în toate cartierele istorice înființate la începutul secolului XX.
Vreau cartiere noi dar, ridicarea lor trebuie să fie bine gândită și să nu se mai permită ridicarea lor decât după ce au fost realizate utilitățile și nu invers, punând astfel în pericol funcționarea celor existente, subdimenionate. Și să aibă străzi, nu ulițe, fundături în care nu intră nici o căruță și nu se poate aventura nici salvarea.
Vreau multe dragă candidatule, nu este așa? Crezi că ai soluții? Tare aș vrea să te cred. Aștept răspunsuri, dar nu uita că, Eu, alegătorul, anului 2016, am stabilit deja cele trei legi ale candidatului:
Legea 1: Un candidat nu are voie să facă promisiuni deșarte.
Legea 2: Un candidat trebuie să dovedească că știe clar, care sunt problemele urbei și că a identificat modalitățile prin care poate să împlinească nevoile cetățenilor din urbea sa.
Legea 3: Un candidat trebuie să dovedească că, dorința sa de a ocupa o demnitate publică nu este o cale de realizare personală.
Și ca să fim siguri că orice candidat la o demnitate publică își va cunoaște mereu menirea, voi enunța Legea supremă – Legea 0: Un candidat care, odată ales, prin necunoașterea nevoilor cetățenilor urbei și ignorarea lor în mod repetat, a adus prejudicii cetățenilor urbei, va fi oprit pe viață de la orice funcție publică.”
Ce spui, acum că mi-ai aflat așteptările, mai candidezi?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: