Să ne iubim e simplu,
Zgâindu-ne la stele
și vântului șoptindu-i
ce tare ne dorim.
Să ne iubim cu vorbe,
Cu flori purtate-n plete
și îmbătați de roua
ce cade lin în zori,
e doar o amăgire
și amândoi o știm.
Iubirea, ce dulce primăvară
ce nu se mai sfârșește
pe buze alergând,
otravă-i fără voie,
ce sufletul omoară
în chinuri povestite
pe strune de chitară.
Dar astăzi, stăm pe gânduri
și cugetăm zadarnic
la câte definiții iubirii i s-a dat
de este oare una anume,
pentru jocul perfid al despărțirii,
ce inima oprește,
și Soarele și Luna și cerul înstelat,
dispar și-n loc rămân doar gânduri
și poate, fără voie, amarnic dar, fierbinte
sărutul ce mi-ai dat!
mai 15, 2015 @ 20:27:08
tu chiar ai înțeles ce cântă omul, văd.. 🙂 (sau bănuiesc mai corect)
mai 15, 2015 @ 20:36:34
Eu și limba rusă suntem prieteni. Nu așa de buni cât aș vrea dar, ceva, ceva mai înțeleg și ce nu, mai întrebăm și noi pe ici pe colo. Iubire fuse tema, iubire să fie!
mai 15, 2015 @ 20:28:08
🙂