vise și stele

Inspirată de Blogul cu poezele: Duzina de cuvinte – Ecouri , am brodat cu versurile scrise de Carmen

Ridic cu grație arcada stângă,
Apoi opresc în loc visele și le cer arvuna promisă.
Dar visele râd , arătându-și buzunarele goale.
Cobor cu grație arcada stângă,
Și pentru că visele nu au plătit,
Cu o coborîre de pleoapă,
Le voi închide cărările, le voi stinge ecourile,
Voi lăsa cerul gol.

Ridic cu grație arcada dreaptă,
Și caut răspuns întrebării tale:
”Dacă fiecare stea este un vis,
Atunci fiecare stea căzătoare
Este un vis rămas neîmplinit?”

Cobor cu grație arcada dreaptă
și, privind cerul nesfârșit, răspund:
” Fiecare vis este o stea călătoare.
Atunci când fiecare vis se împlinește,
Pornește la drum, luminând cerul!”

 

Anunțuri

5 comentarii (+add yours?)

  1. Alexa T
    Sep 28, 2014 @ 12:46:13

    Ridic cu grație arcada stângă
    (deși, in practică-i cam greu)
    privesc la cerul fără stele
    și mă izbesc de acelasi gând…

    străine-s toate in cer și chiar și pe pămant
    uitate-s toate, aproape toate lucrurile cele
    ce nu le-ai pomenit prea des, nici prea curând.
    Zădarnicia peste toate
    se așterne făr’ de un cuvănt…

    S’apoi…
    Ridic cu grație arcada dreaptă,
    și tot privind la cerul gol
    de intelesuri și eresuri,
    repet, cu calm și fără teamă,
    uitate-s toate cele…
    ce n-au avut vreodată vreun rost…

    Si tot privind, cu induioșare,
    la cerul plin de promisiuni,
    aud rostita intrebare a indoielii:
    „Incă mai crezi că-n vreo stea
    sălășuiește vreo dorintă de a ta
    ori chiar de-a altuia rostită brambura?…

    Cobor cu grație arcada dreaptă
    ori stânga,
    nu mă impiedic d’un atare amănunt,
    și trag nădejdea că unde-i ca să fie
    un cer de stele semănat
    cu cioburi ori frănturi măcar de vise…

    s-a aninat cu dor si cu nădejde
    bucuria de a spera…
    De a gândi la implinire ori la altceva…

    Si ridicănd apoi o pleoapă,
    stânga, dreapta,
    pe furiș si fără un sens precis,
    din hazard ori dintr-un ghes
    prea lăuntric (ca să-l vezi, darmite să-l intelegi)
    și rostind ca pentru sine.
    aparent privind ca intr-un gol:
    Străine-s toate in cer, și chiar și pe pămant,
    Undeva, cândva, va fi ori nu ceva…
    Stea călătoare ori poate vis,
    aievea, efemer-
    Păstrează, deci nădejdea și bucuria de a spera
    Cu calm și fără teamă…

    Răspunde

  2. roxdumitrache
    Sep 28, 2014 @ 12:49:50

    Frumos comentariu! Sper că-l vei posta și pe blogul tău.

    Răspunde

  3. psi
    Sep 29, 2014 @ 07:52:21

    tocmai ce fusesem pe la alexa (descoperită graţie pozelor cu maya) şi iată că lucrurile erau mai mult de atât… de un poem… un dialog de arcade.
    şi mulţumesc.

    Răspunde

  4. Adriana
    Sep 27, 2017 @ 19:34:51

    Absolut minunat! Ehehe, alte vremuri!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: