Inspirată de Blogul cu poezele: Duzina de cuvinte – Ecouri , am brodat cu versurile scrise de Carmen
Ridic cu grație arcada stângă,
Apoi opresc în loc visele și le cer arvuna promisă.
Dar visele râd , arătându-și buzunarele goale.
Cobor cu grație arcada stângă,
Și pentru că visele nu au plătit,
Cu o coborîre de pleoapă,
Le voi închide cărările, le voi stinge ecourile,
Voi lăsa cerul gol.
Ridic cu grație arcada dreaptă,
Și caut răspuns întrebării tale:
”Dacă fiecare stea este un vis,
Atunci fiecare stea căzătoare
Este un vis rămas neîmplinit?”
Cobor cu grație arcada dreaptă
și, privind cerul nesfârșit, răspund:
” Fiecare vis este o stea călătoare.
Atunci când fiecare vis se împlinește,
Pornește la drum, luminând cerul!”
calatorprintaramea 
sept. 28, 2014 @ 12:46:13
Ridic cu grație arcada stângă
(deși, in practică-i cam greu)
privesc la cerul fără stele
și mă izbesc de acelasi gând…
străine-s toate in cer și chiar și pe pămant
uitate-s toate, aproape toate lucrurile cele
ce nu le-ai pomenit prea des, nici prea curând.
Zădarnicia peste toate
se așterne făr’ de un cuvănt…
S’apoi…
Ridic cu grație arcada dreaptă,
și tot privind la cerul gol
de intelesuri și eresuri,
repet, cu calm și fără teamă,
uitate-s toate cele…
ce n-au avut vreodată vreun rost…
Si tot privind, cu induioșare,
la cerul plin de promisiuni,
aud rostita intrebare a indoielii:
„Incă mai crezi că-n vreo stea
sălășuiește vreo dorintă de a ta
ori chiar de-a altuia rostită brambura?…
Cobor cu grație arcada dreaptă
ori stânga,
nu mă impiedic d’un atare amănunt,
și trag nădejdea că unde-i ca să fie
un cer de stele semănat
cu cioburi ori frănturi măcar de vise…
s-a aninat cu dor si cu nădejde
bucuria de a spera…
De a gândi la implinire ori la altceva…
Si ridicănd apoi o pleoapă,
stânga, dreapta,
pe furiș si fără un sens precis,
din hazard ori dintr-un ghes
prea lăuntric (ca să-l vezi, darmite să-l intelegi)
și rostind ca pentru sine.
aparent privind ca intr-un gol:
Străine-s toate in cer, și chiar și pe pămant,
Undeva, cândva, va fi ori nu ceva…
Stea călătoare ori poate vis,
aievea, efemer-
Păstrează, deci nădejdea și bucuria de a spera
Cu calm și fără teamă…
sept. 28, 2014 @ 12:49:50
Frumos comentariu! Sper că-l vei posta și pe blogul tău.
sept. 29, 2014 @ 07:52:21
tocmai ce fusesem pe la alexa (descoperită graţie pozelor cu maya) şi iată că lucrurile erau mai mult de atât… de un poem… un dialog de arcade.
şi mulţumesc.
sept. 27, 2017 @ 19:34:51
Absolut minunat! Ehehe, alte vremuri!
sept. 27, 2017 @ 19:44:10
Citesc si ma intreb daca eu am scris. Ceva ma tine in loc si nu imi vine sa mai scriu