Psi-luneli…..se duce vara

Am cules prunii. Fructele coapte, dulci-acrişoare sunt pregãtite pentru jertfa supremã: magiunul! Întind mâna şi ating fiecare fruct cu gândul la soarele ascuns în miezul auriu. Raze de soare şi stropi de ploaie s-au contopit în dansul nãscãtor de arome. De la floarea albã la fructul de astãzi este drum de o primãvarã şi o varã. Primãvara a trecut de mult. Am uitat-o aşa cum uitãm fiecare zi la lãsatul serii. Vara se duce şi ea cu fiecare frunzã îngãlbenitã purtatã de vânt, cu fiecare fruct rãmas pe ram, cu fiecare pui ce uitã cuibul.
Nu ştiu dacã vara pleacã de bunã-voie sau am alungat-o noi. Poate s-a plictisit sã asude la marginea câmpului. Poate a obosit sã-şi târascã paşii printre noroaiele lãsate de apele revãrsate. Poate supãraţi de mofturile ei, i-am cerut sã plece, sã ne lase în pace. Ba era prea cald, ba era prea rece. Ba ploua prea mult, ba ne oboseau ochii cãutând un nor. Poate doar a vrut sã-şi ia vacanţã şi atunci şi-a fãcut bagajele.
A strâns mai întâi spicele de grâu. Spunea cã are drum lung de fãcut şi este bine sã aibã la ea mãcar o pâine.
A aşteptat apoi sã se umple grãdinile de culori parfumate. Iarna este asprã şi cum o ştia cam albã, s-a gândit cã tare i-ar prinde bine sã aibã cu ce-i pune un pic de culoare în obraji!
Dar ce sã facã dacã pe drum o încearcã tristeţea? Cum o s-o alunge? Şi atunci a cerut harnicelor albine sã-i dãruiascã dulceaţa florilor.
Ar mai fi rãmas sã culeagã via, cãci nu stricã sã ai la drum un strop de udãturã, dar privind frunzele arse şi-a spus cã ar fi timpul sã porneascã la drum. Are de fãcut drum lung. Va cãlãtori departe, spre ţãrile calde, ascunsã între aripi neobosite sau ghemuitã în cochiliile goale purtate de valuri. Ar mai sta vezi bine, dar, privind cerul îşi spune cã dacã mai zãboveşte puţin o va prinde din urmã toamna şi o va ţese, covor fragil, printre crengile pomilor.
În zori, zgribulitã, începe uşor, uşor sã mãsoare timpul dintre rãsãrit şi apus şi ridicãndu-şi pe umeri traista plinã de bunãtãţi, porneşte la drum lãsând în urmã doar amintirile.
Uneori priveşte în urmã şi atunci, mânaţi de dor, dãm o fugã la malul mãrii sã-i ascultãm şoapta: se duce vara………se duce vara ………

102_8115Am intarziat iar cu postarea caci in ultima vreme stau prost cu disciplina la scris. psi, promit sa ma indrept!

Anunțuri

6 comentarii (+add yours?)

  1. Dan
    Aug 25, 2014 @ 21:22:50

    Marea e mai frumoasă iarna. Vara cred că se simte pângărită. Iarna însă, redevine suverană. Rece, ameninţătoare, arătând cumva un soi de dispreţ care o prinde teribil de bine. Părerea mea.

    Răspunde

  2. roxdumitrache
    Aug 26, 2014 @ 04:51:08

    Ai dreptate Dan, iarna marea este superba dar pentru a sti acest lucru eu cred ca trebuie ori sa fii nascut la malul ei, ori macar sa locuiesti ca mine cativa ani, sa-i afli frumusetea inghetata. Si mie imi place marea din octombrie pana in mai. Este atat de imprevizibila! Dar rasaritul soarelui vara nu se compara cu nimic. Dar apusul invapaiat, cand marea parca ia foc?

    Răspunde

  3. psi
    Aug 27, 2014 @ 19:29:29

    pune deoparte un borcan de magiun. să merg la iarnă la mare şi să-i duc lui dan! 😀
    pentru că da, iubesc iarna şi îmi doresc mult să ajung la mare odată cu îngheţul.

    Răspunde

  4. roxdumitrache
    Aug 27, 2014 @ 20:05:03

    Asa sa fie! Cum ingheata marea, dam adunarea. Ai vazut pozele din iarna 2012 ? Feerie la malul marii 2012?

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: