Duzina de cuvinte – În zori

În zori toate visele mor. Sau dispar? Sau doar le uitãm? Sau poate pleacã de la noi pentru a-şi gãsi urmãtoarea gazdã? Veţi spune cã uneori visele rãmân. Ni le amintim, le povestim şi apoi aşteptãm. Aşteptãm sã vedem dacã se vor împlini? Uneori a te osteni a le reţine cât mai mult timp este un efort atât de mare încât aproape cã îţi furã întreaga energie matinalã. Şi pentru ce? O himerã care pãrãseşte laş scena în care a evoluat, lãsându-te pradã îndoielii: am visat sau s-a întâmplat aievea? O stea prea strãlucitoare pentru a fi adevãratã!
Visele nu sunt întotdeauna ceea ce par. Uneori se împlinesc, alteori le purtãm cu noi viaţa toatã. Oare ce este mai frumos: sã-ţi împlineşti un vis sau sã trãieşti o viaţã pentru un vis? În toate etapele sale, viaţa noastrã este plinã de aşteptãri. Dar putem considera aceste aşteptãri, vise? Trebuie sã-ţi placã tare mult viaţa pentru a considera orice realizare ca fiind împlinirea unui vis. Cred cã atunci când rãmân puţine vise neîmplinite poţi spune cã viaţa ta este plinã de realizãri. Sau poate când sunt multe realizãri înseamnã cã s-au împlinit visele tale? Cine pe cine determinã de fapt? O realizare devine egalã cu un vis?
Atunci înseamnã cã nerealizãrile sunt nişte vise.. haine? Adicã, vise, vise dar niţel mai rele! Ca atunci când jinduieşti la gãina cea grasã a vecinului. O capeţi dar, trebuie sã o jumuleşti şi apoi sã o fierbi! Pentru mine ãsta este un adevãrat coşmar! Cine nu este gata sã decline orice posibilitate de a-şi vedea împlinit un asemea vis? Dar nu aş vrea sã mã vâr prea adânc în tenebrele unui coşmar câtã vreme pe cer strãluceşte o stea micuţã, un vis încã nevisat, o dorinţã încã nerealizatã, ce poate fi a mea, a ta, a noastrã. Şi poate, la revãrsat de zori, nu va dispãrea, nu o vom uita şi va rãmâne la noi sã o îndeplinim.
Şi dacã cerul va fi plin de stele, eu cum îmi voi gãsi steluţa mea?

Anunțuri

12 comentarii (+add yours?)

  1. maya-maria
    Mai 24, 2014 @ 06:03:57

    Din tăceri și din mistere
    Dintre mii și mii de stele
    Numai una-i mai frumoasă
    Steaua ta cea norocoasă

    Ce îți luminează mersul
    Ochii, sufletul…și versul.

    Răspunde

  2. 1lauralaly
    Mai 24, 2014 @ 08:34:04

    Vise, visuri. A visa e egal cu a spera si a vrea. A spera ca exista senin si a vrea sa faci totul pentru asta. Steluta ta e cea care agata stralucirea ei in sufletul tau. Poate e ascunsa in privirile celor dragi;)

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Mai 26, 2014 @ 21:15:47

      Mereu am vazut partea plina a paharului. Am visat sa fac multe lucruri dar am fost fericita pentru orice realizarea a mea, cat ar fi fost de mica. Steluta mea este mereu stralucitoare pentru ca mereu gasesc bucurie in ceea ce fac.

      Răspunde

  3. Gabriela
    Mai 24, 2014 @ 09:38:09

    Încep să înțeleg. Pe undeva, postarea mea seamană, fără să fi știut de ea. E un semn ca suntem ”interconectate”. 🙂
    Eu cred că visele nu dispar. Ele doar sunt reflexii într-o altă lume, altă dmensiune iar zorii, momentul în care lumina ne mangâie genele ne readuc brusc aici.
    Ai adus atât de multe idei în câteva cuvinte. Mi-am amintit de o poveste. Un amic, francez este personajul principal. A avut o copilărie grea. Mama îi murise când era copil, fiind crescut de tată și frații mai mari cu o educație mai spartană și îm lipsuri. Alain, își dorea, în clipele sale de liniște un Ferrari, mașina minunată care l-ar fi dus oriunde în lume. A fost ambițios. A urmat facultate, apoi s-a angajat într-o mare companie iar la scurt timp a devenit managerul ei. Și-a în adunat în câțiva ani ban cu ban ca șă își îndeplinească visul. Sosește și ziua cea mare, când se duce să își cumpere mașina visurilor lui. Se duce la reprezentanță. O studiază, o testează și în cele din urmă pleacă. Fără mașină. ” Dacă a fost un vis, să rămână vis!”- și-a zis el, urcându-se la volanul Cytroen-ului cu care venise.

    Răspunde

  4. roxdumitrache
    Mai 24, 2014 @ 10:16:14

    Ce frumos! Uneori visele sunt frumoase pentru ca visand la ele, incercand sa le realizam, traim atatea experiente, trecem prin atatea incercari care ne transforma incat, aproape ca nu mai este atat de important sa materializam visul. Calea pana la el a fost importanta.
    Se pare ca suntem. Nu citisem aceasta postare a ta si de aceea am fost uimita de apropierea modului in care amandoua, am vorbit despre …stele si vise.

    Răspunde

  5. Claudia
    Mai 24, 2014 @ 10:33:52

    Cred că unele aşteptări le putem considera vise. Şi sunt de obicei intense, greu de realizat, dar totuşi nu imposibil de realizat. Nu ştiu să spun ce ne împiedică să le scoatem din stadiul de vise, ar fi multe, dar e trist să le lăsăm neîmplinite, pentru că asta înseamnă mai târziu, regrete… Poate că trebuie să fim mai siguri pe noi, mai plini de voinţă sau să nu mai avem aşteptări, dar mă tem că nu putem de fiecare dată…

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Mai 26, 2014 @ 21:19:23

      Uneori, eforul de a ne implini un vis ne obliga sa lasam deoparte activitati ce afecteaza si pe cei din jurul nostru si atunci, renuntam de dragul lor. Pe moment nu realizam pierderea. Peste ani insa, ne intrebam daca nu ar fi fost posibil sa ducem la bun sfarsit si visul nostru si visele lor.

      Răspunde

  6. psi
    Mai 24, 2014 @ 18:08:42

    eu visez rar spre deloc…. 😦 deci ce aş putea să spun despre steluţe? posibil însă ca absenţa viselor să fie de vină pentru faptul că scriu… caii ăştia verzi pe pereţii blogului.

    Răspunde

  7. adicherish
    Mai 25, 2014 @ 07:51:08

    diferenta aici in text este pluralul lui vis. proiectia unei dorinte nu trebuie musai a comporta calitatea de film nocturno-matinal in cadrul odihnirii trupului, nu. si atunci fara a fi si reverie, in tonuri monocrome sau colorate ca orice perceptie optica integral perceputa. iar visurile, caci despre ele spunem ca-s proiectiile viitoare ale dorintelor de-o viata canalizate pe obtinerea unor rezultate materializate in actiuni cu izbanda si/sau obiecte castigate, meritate sunt cele care motiveaza intrinsec spirit si trup deopotriva, aducand cu fiecare apropiere de tinta atinsa o dorinta si o putere de atingere palpabila a ei si mai mare. iar fiecare treapta coborata pe toata aceasta intentie elevatoare tot asa are darul de a indarji, osteneala capatand si mai mult farmec!
    o duminica fara osteneala si cu spiritualitate ! 🙂

    Răspunde

  8. Carmen Pricop
    Mai 26, 2014 @ 20:24:01

    Eu mi-am mutat visele din somn
    în miezul treziei fiindcă dorm
    foarte repede, aproape insuficient.
    Viselor mele le lipseşte acel accent
    de realitate; sunt poveşti născocite,
    vieţi paralele fără început şi sfârşit
    în care clipa surâde; sunt ispite
    pentru cuvântul cel vechi, reînnoit…

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Mai 26, 2014 @ 21:25:54

      Am momente cand simt ca ma trezesc, dar nu vreau ca sa nu ia sfarsit visul. In viata visul sau visele, as spune ca in parte s-au realizat. Dar ce sa fac cu realizarile la care nici nu mi-a trecut prin minte ca le voi avea? Sa le spun vise? Cred totusi ca fiecare in subconstientul nostru, ascundem multe dorinte. Unora reusim sa le dam viata, dar pe altele le inchidem bine, bine in uitare si uneori, in anumite circumstante, le lasam sa iasa la lumina.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: