Semn spre carte – Prima carte din amintirile mele

Prima mea carte? Iatã o întrebare la care este tare greu sã rãspund. Pentru cã în casa pãriţilor mei am avut atâtea cãrţi! Oare care sã fi fost cea dintâi carte cititã de mine? Ceva poveşti desigur dar care sã fi fost: “Amintiri din copilãrie de Ion Creangã sau poveştile lui Petre Ispirescu? Greu, foarte greu sã dau un rãspuns categoric la aceastã întrebare. Mi-ar fi plãcut sã pot spune cu precizie dar de unde sã ştiu cã peste ani va fi atât de importantã prima carte? Astãzi ştiu sã spun cã fãrã acea primã carte care m-a fermecat, restul cãrţilor mi-ar ar fi rãmas strãine. Cotoare colorate aşezate pe rafturile bibliotecilor sau ale librãriilor, ascunzând departe de înţelegerea şi inima mea, atâtea învãţãturi minunate.
“Carte frumoasă cinste cui te-a scris/ Încet gânditã, gingaş cumpãnitã;/ Eşti ca o floare, anume înfloritã/ Mâinilor mele, care te-au deschis.” a spus Tudor Arghezi, dar eu aş completa astãzi: cinste mai ales celui ce te-a pus în mâinile mele! Pãrinţi, profesori, prieteni care îmi aduceau cãrţi de ziua mea, oricare dintre ei meritã mulţmirile mele. Conteazã prea puţin care a fost eroul care m-a fermecat, rãmâne însã dragostea pentru cãrţi.
Revãd însã cu ochii minţii douã cãrţi. Uneia nu îi pot spune cu exactitate titlul şi era povestea unei fetiţe ciufulite mereu şi care refuza sã se spele. A doua carte care mi-a plãcut tare mult a fost “Cipi, acest pitic uriaş” de Fodor Şandor. Am adorat acest pitic. Merg adeseori prin anticariate încercând sã regãsesc aceste cãrţi pentru a le avea în bibliotecã.
Tocmai de aceea, campania iniţiatã de Sonia “Semn spre Carte” ce vine sã punã în mâna atâtor copii poate chiar aceastã primã carte, este atât de importantã. Nu este suficient sã ştii sã citeşti, trebuie sã ai ce sã citeşti, trebuie sã alimentezi aceastã dragoste pentru lecturã cãci altfel, moare. Se stinge încet, încet. La început sunt câteva regrete, apoi se aşterne uitarea. Dar ce este mai grav este faptul cã odatã cu dragostea pentru carte, moare şi un pic câte un pic, spiritul ce dã sens vieţii oricãrui om.
Campania “Semn Spre Carte” este calea pe care cu toţi pãşim spre sufletele acestor copii. Cum cu fiecare carte ajunsã în mâna unor copii lumea poate deveni mai bunã, sã pãşim cu încredere pe acest drum cãlãuziţi de „Semnul Spre Carte”!

 

Anunțuri

4 comentarii (+add yours?)

  1. Sonia
    Mar 30, 2014 @ 16:37:41

    Nici eu nu-mi amintesc cu exactitate prima carte pe care am citit-o. Cred că era una primită ca premiu de la școală. Mama a început să ne cumpere cărți doar după ce s-a angajat, cred că eram eu prin clasa a treia. Și ne-a tot cumpărat de atunci. Poate nu am avut mereu o haină nouă, dar niciodată nu s-a întâmplat să ne refuze o carte. Fără cărți nu știu unde am fi ajuns. De aceea cred că este important ca orice copil să aibă acces la lectura.

    Răspunde

  2. roxdumitrache
    Mar 30, 2014 @ 16:50:24

    Aşa este Sonia! Şi eu mulţumesc mamei mele pentru faptul cã ani de zile, la fiecare chenzina, ne cumpãra cãrţi. De altfel de ziua onomasticã sau de Crãciun noi primeam neapãrat mãcar câte o carte. Când mergeam la ziua unor colegi, noi duceam de asemeni, cãrţi, în dar.

    Răspunde

  3. Gabriela
    Mar 30, 2014 @ 20:13:06

    Cartea aceea, cu fetița ciufulită, se numea cred, Murdărica. ”Măi motane, ai o pată. Stai c-am să ți-o scot îndată!”… 🙂 Despre asta era vorba?

    Răspunde

  4. roxdumitrache
    Mar 30, 2014 @ 20:36:34

    Cred ca da! Nu vroia sa se spele. O stii, deci!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: