Anunțuri
Duzina de cuvinte – nebunul de pe Marte
15 Mar 2014 11 comentarii
in Duzina de cuvinte Etichete:balaur, cuvinte inventate, nebunul de pe Marte
Merg pe stradã şi şuvoiul uman ce pare un balaur cu multe capete şi multe picioare ce aleargã repede, repede pare gata sã mã înghitã. Mã uit disperatã în jurul meu cãutând un plicter cât de mic în care sã mã ascund, sã-mi pierd urma, dar vai! Staturat, plin de el balaurul pare cã îmi ghiceşte intenţia şi devine dintr-o datã agitat. Sã fie de vinã ploina ce cade şi cade fãrã întrerupere de câteva zile? Sau poate balaurul nu este chiar inofensiv cum îl credeam? Destulpinã la cap cum mã cred, încep sã-mi dau cu pãrerea: o fi vreo agenturã strãinã ce mã urmãreşte sau conspiraţia universului întreg s-a strâns în jurul meu? Te pomeneşti cã vreun borcantar nesuferit a pus cale o glumã desispitã doar, doar voi cãdea în plasa lui!
Gata cu supoziţiile! Aleg sã pornesc din nou la drum aşa bocnaş cum îl ştiu, dar prea mulţi boierni în zilele noastre şi-au cumpãrat stradã astfel încât, uneori te simţi stativit şi plagat de atâtea roţi rostogolite parcã peste capetele noastre.
Dintr-odatã înlemnesc! În faţa mea, desagatat, stãtea înfipt El. Nesfârşit, ivit de niciunde, acoperind totul, fãcând sã disparã şi ultima fãrâmã de orizont. Fac un pas la dreapta, el la fel. Fac un pas la stângã, el dupã mine. Mã uit sã caut oglinda cerului şi întâlnesc ochii Lui. Mã retrag disperatã, încercând sã mã agãţ de balaurul mişcãtor doar, doar mã voi ancora de un starest. Dar sunt singurã. Strig şi ecoul îmi trimite doar boierni tremurate. Şi atunci înţeleg, neînţelesul:
balaur mişcãtor,
de toate apucãtor,
strângând dupã el
pe cei zãpãciţi,
pe fugã mereu,
sunt eu!
Doar eu,
stingher şi pierdut,
uitat mai demult,
În raftul de sus
În care ascuns,
de nimeni ştiut
am stat cuminţel.
nebun liniştit,
De pe Marte fugit.
Duzinã inventatã, târziu publicatã la psi poposesc, frunţile sã vã descreţesc!
Mar 15, 2014 @ 21:32:44
chiar mi-ai descreţit zâmbetul care astăzi se ascunsese el… prin grădina din balcon unde am desprimăvărit. aşa că fug la somn cu el larg deschis. 🙂
Mar 15, 2014 @ 21:44:41
Somn usor, psi! Multumesc pentru vizita tarzie!
Mar 16, 2014 @ 08:05:57
…superbă duzină! Ai reuşit să mă faci să văd multe. Şi să ştii că eu chiar cred că putem fi şi noi balauri ce înghit totul în jur dar şi pot fi cu uşurinţă mâncată de balaurul stradal.
Mar 16, 2014 @ 13:30:37
Uneori am o spaimã grozavã când mã aflu în aceste mulţimi. Mi se trage probabil de la participãrile cu şi fãrã voie la evenimentele ultimilor ani. Alteori îmi dau seama cã fiecare dintre noi ne transformãm în anumite momente, în balauri mari şi mici ce înghit tot ce întâlnesc.
Mar 16, 2014 @ 15:26:50
Cateodata, avem sentimentul ca suntem intr-o lume ce nu ne apartine . Si suntem precum acel nebun fugit de pe Marte. Felicitari
Mar 16, 2014 @ 15:45:05
Multumesc, Laly! Nu stiu sa spun de cate ori m-am simtit straina de tot ce se intampla in jurul meu: de oameni, de strazi, de orase, de parca aterizasem deodata intr-o lume total necunoscuta. E clar ca eu eram fugita de pe alta planeta. Pentru o clipa lumea mea disparuse si eu ma pierdusem in spatiu si timp.
Mar 16, 2014 @ 18:45:39
cred ca e frumos acolo pe Marte. si parca nici limba nu e asa de straina si greu de invatat :). uneori spaimele sunt mai mari decat pericolul. bine ca era doar de pe Marte si nu din alta galaxie…
Mar 16, 2014 @ 19:25:55
Frumos, vavaly! liniste si singuratate de poti sa-ti auzi gandurile!Cine mai are nevoie de cuvinte?
Mar 16, 2014 @ 19:21:31
Mai mereu „pământenii” sunt mai balauri decât nişte „marţieni” stingheri!
Mar 16, 2014 @ 19:28:47
Bietii martieni, cred ca stiu ce ne poate pielea si de aceea se ascund cat pot de bine. Cand ii cautam au grija sa nu dam de ei.
Mar 18, 2014 @ 09:39:46
Un dans intre tine si lume? sau poate, doar o revelatie?