Haiku – prin ploaie

prin ploaietãcerile dor-
inima plânge încet
în liniştea mea
 
tãcerile trec-
vorbele zidesc vise
în inima mea
Anunțuri

8 comentarii (+add yours?)

  1. Corneliu Traian Atanasiu
    Mar 16, 2014 @ 20:09:11

    tãcerile dor –
    inima plânge încet
    în liniştea mea

    Un haiku nu declară sentențios, adică în propoziții. Autorul este reținut și nu se mărturisește. Preferă ca emoția lui să rămînă sub surdină. O încredințează unui corelat obiectiv – lucrurilor.

    Răspunde

  2. Corneliu Traian Atanasiu
    Mar 19, 2014 @ 20:10:04

    replică:

    negură mută –
    pe frînghia de rufe
    se-adună stropii

    Răspunde

  3. roxdumitrache
    Mar 19, 2014 @ 20:58:59

    poate:

    toamna plânge trist-
    clipe curg prin trup încet
    frunze se aştern

    Răspunde

  4. Corneliu Traian Atanasiu
    Mar 20, 2014 @ 05:52:13

    Există o diferență evidentă între poezia occidentală amatoare de metaforizare și personificare a lucrurilor și a naturii și genul nipon care refuză să transfere simțirea autorului în afara lui. Toamna nu plînge și nu e tristă, clipele nu curg prin trup. Frunzele, da, se aștern.
    Textul unui haiku rămîne la nivelul înregistrării obiective a ceea ce se întîmplă de fapt.

    ploaie de toamnă –
    bălțile înțesate
    de frunze moarte

    Efortul autorului de haiku este unul ascetic: nu se amestecă și nu transfigurează ceea ce vede și simte, nu comentează și nu interpretează faptele, le aduce doar în fața cititorului așa cum sînt ele. Faptele trebuie să vorbească singure. Fără cuvinte.

    Răspunde

  5. roxdumitrache
    Mar 20, 2014 @ 18:10:17

    Trebuie sa pictez cu, cuvinte. Sunt doar un observator. Privesc si redau imaginile.Inteleg bine?

    nori pe cer !-
    vântul adunã frunze
    în colţul casei

    ploaie de toamnã-
    Sub streşni umede stau
    Vrãbii gureşe

    Răspunde

  6. soimana
    Mar 22, 2014 @ 15:35:16

    E de departe mai bine. A dispărut autorul băgăcios cu sentimentalismul lui indiscret și dulceag. A lăsat prim-planul lucrurilor, stihiilor, ființelor necuvîntătoare.

    Acum, între cele două părți ale poemului trebuie să fie o diferență bine marcată. Aparent o indiferență – ele trebuie să pară că nu au nicio legătură, continuitate etc. Punerea în relație trebuie doar sugerată și cititorul trebuie provocat s-o caute și s-o găsească. Încerc:

    fulgere dese –
    frunzele zgribulite
    în colțul casei

    Răspunde

  7. roxdumitrache
    Mar 22, 2014 @ 22:05:29

    Poate:
    Apã de ploaie-
    În ciuberele de lemn
    Frunze galbene
    Multumesc pentru timpul acordat. Inseamna mult pentru mine.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: