Psi-lunealã – ce frumoasã eşti prietenie!

Când am aflat tema psi-lunelii de astãzi am vrut sã scriu despre viaţã. Despre câte am primit de la viaţã şi câte am dãruit vieţii. Despre locurile pe care le-am vãzut şi despre oamenii pe care i-am întâlnit. Despre toate acele clipe care privite din înãlţimea timpului te fac sã zâmbeşti spunând : “ce frumoasã eşti viaţã!”
Dar am sã vorbesc totuşi despre prietenie. Despre acel sentiment care leagã doi oameni cu mii de fire nevãzute pentru totdeauna. Uneori viaţa ne poartã pe drumuri diferite nu pentru cã am vrea sã uitãm unul de celãlalt ci pur şi simplu fiecare îşi duce propria luptã şi încet, încet uneori, ne pierdem în valurile vieţii. Poate cã nu ne mai întâlnim şi nu ne mai vorbim, dar în sufletul nostru nu am renunţat niciodatã la sfatul celuilalt. Nu am încetat niciodatã la a ne cãuta, la a spera cã într-o zi drumurile noastre se vor întâlni din nou şi nu se vor mai despãrţi niciodatã. O prietenie adevãratã nu se mãsoarã cu orele în care ai stat de vorbã la telefon. Nu îţi cere la tot pasul dovezi de statornicie. Nu îţi reproşeazã slãbiciunea şi nici nu te lasã singur când îti este greu. O prietenie adevãratã este frumoasã tocmai pentru cã atunci când credem cã ne-am pierdut totuşi, în adâncul sufletului nu renunţãm la ea. Trãim cu speranţa cã va veni ziua în care vom fi din nou împreunã.
Zilele trecute am mulţumit pentru prima data Fb-lui. Dupã mulţi ani, datoritã lui,  prietena mea din timpurile în care nu exista sintagma “ cea mai bunã prietenã” ci doar “prietena mea”, de care viaţã mã despãrţise, m-a gãsit. E greu se spus în câteva cuvinte ce bucurie am simţit când am înţeles cã mi-am regãsit prietena cãreia i-am dus dorul. Doar câteva cuvinte am spus: ” ce dor mi-a fost!” ştiţi ce a spus ea: “In sfârşit te-am gãsit. Mi-e tare dor de tine.” Ne-am revãzut ieri şi parcã nu ne-am despãrţit niciodatã. Ne-am cãutat ani de zile şi iatã cã suntem din nou împreunã. Şi atunci cum sã nu spun din toatã inimã: ce frumoasã eşti prietenie!
Anunțuri

5 comentarii (+add yours?)

  1. Sonia
    Feb 04, 2014 @ 11:09:09

    Şi eu mi-am găsit câţiva colegi de liceu sau de factultate cu ajutorul Facebook. Cândva ne legase o frumoasă prietenie, dar viaţa ne-a despărţit. Bucuria a fost mare şi cu unii am reuşit să mă întâlnesc şi în real.

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Feb 04, 2014 @ 19:17:37

      Recunosc Sonia, cã am fost reticentã cu Fb. Si eu încercasem sã dau de cunoscuţi dar se pare cã nu m-am descurcat prea bine. Nu am cuvinte sã spun ce am simţit când am vãzut mesajul prietenei mele. Revederea a fost ceva extraordinar. Parcã timpul nu trecea destul de repede, sã ajung la ea.

      Răspunde

  2. psi
    Feb 04, 2014 @ 18:43:03

    te înţeleg perfect. 🙂 şi eu mi-am regăsit prietena după vreo 20 şi ceva de ani. tot datorită fb m-a găsit şi ea pe mine. a fost realmente plăcut, de parcă ne-am fi despărţit ieri… pentru că unele lucruri nu se pierd niciodată.

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Feb 04, 2014 @ 19:18:43

      Mulţmesc, psi! Ştii, mai devreme am sunat-o doar ca sã-i aud glasul, sã fiu sigurã cã rãspunde la telefon. Nu vreau sã ne mai pierdem! Am pierdut destul timp, prea mult, dar sufleteşte am rãmas la fel de apropiate. Avem nevoie una de cealaltã. Aşa simt eu.

      Răspunde

  3. popasuriinviata
    Feb 24, 2014 @ 10:42:29

    Da, am scris si eu despre prietenie de cate ori am avut ocazia si de cate ori am simtit nevoia. Cred intr-adevar ca se foloseste fara discernamant si fara rost de cele mai multe ori acest cuvant, demonetizandu-l si impingandu-l in derizoriu. Bineinteles ca rostirea ieftina si atribuirea lui oricarei noi cunostinte, fara patrunderea adevaratului lui inteles si cu ocolirea chiar si inconstienta a nobilului sentiment al prieteniei adevarate este drumul cel mai scurt spre extintia lui. Prieteniile nu au unitati de masura trunchiate, ele ori sunt, ori nu. „Nu exista prieten mai bun sau mai putin bun, toti sunt la fel si egali.” Acum ceva timp am primit un telefon de la un fost coleg de liceu a carui existenta aproape c-o uitasem dupa cei aproape douazecisiopt de ani. Am fost abordat frontal si intrebat direct daca numele XXXX imi spune ceva. Bineinteles ca spre surprinderea mea, mi-am reamintit totul grabnic. Nu mai locuieste nici macar in acelasi judet cu mine si vorbim de cate ori simtim nevoia la telefon. Au trecut trei ani de cand ne-am reintalnit si tot timpul suntem in contratimp, cand soseste el la mine in oras eu sunt plecat si invers. Nu ne-am cautat pe facebook, nu ne-am propus sa facem o reintalnire, asteptam ca intamplarea sa ne regaseasca.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: