Duzina de cuvinte – colaj urban

ilustratie de Carmen Tudorache

ilustratie de
Carmen Tudorache

Peisajul urban este uneori la fel de greu de strãbãtut ca şi jungla. Turnurile cu mii de ochi sticloşi ce rãsar din preeria de beton par sã-ţi supravegheze fiecare pas, fiecare pivire, fiecare gest. Ai fi tentat sã crezi cã poate fi considerat grandios acest spectacol delirant al infatuãrii umane dacã paşii tãi nu s-ar pierde prea uşor în haosul creat parcã de o minte din care s-a şters orice peisaj bucolic ce ar fi putut sã fie chiar dacã numai pentru câtevã clipe, nãscãtor de frumos.
Poate ar trebui acordat un brevet celui ce va face ca frumos sã însemne tot frumos în ochii tuturor. În mintea tuturor, clemenţa arãtatã unui colportor de vise de mãrire peste noapte, a fost un adevãrat genocid. Sub loviturile lipsite de justeţea adevãrului s-au prãbuşit rând pe rând paginile de istorie ale urbei. Trecut bãlit de hoardele de nestãpânit ale schimbãrilor de orice fel, îşi acoperã sub pulbere durerea surdã a celui ce a mai fost odatã şters de o voinţã ce a dat naştere unui golem. Oraşul nou, omul de tip nou, societatea nouã. Mai lipsea un brevet ca sã dea credibilitate unui gând blasfemic cã totul este posibil când porţi pe greabãn un jug poleit.
Îmi port paşii prin preeria urbanã. Mã las târâtã se şuvoiul de oameni ce par la ora înserãrii porniţi pe calea marii migraţii cãci sunt asemeni unui cârd nesfârşit şi gãlãgios de pãsãri ce acapareazã oraşul, un colaj volatil de calm şi exuberanţã, de orgolii şi smerenie, de voinţã şi de abandon. Junglã modernã în care omul este astãzi deopotrivã pradã şi prãdãtor. Privesc spectacolul strãzii şi simt dureros de realã tãcerea piramidelor. Ascult tumultul din jurul meu şi mi se face dor de ocean. Ridic privirea şi caut cerul albastru şi privirile mele se lovesc de betonul sticlos în spatele cãruia strãlucesc sori de neon. Închid ochii şi într-un ultim efort, încerc sã-mi revãd oraşul aşa cum era la vremea când peisajul urban nu era la fel de greu de strãbãtut ca şi jungla.
 
 Şi astãzi, Duzina de cuvinte s-a adunat în texte minunate. Deci poftiţi la psi !
Anunțuri

18 comentarii (+add yours?)

  1. Gabriela
    Ian 18, 2014 @ 07:23:36

    Interesanta idee de a transpune tumultul strazii intr-o astfel de postare. Ne lasam mereu furati de freamtul ei, ca de o valtoare si visam in clipele de ragaz la linistea naturii. Ma face sa cred ca natura si citadinul nu se ating decat foart putin, foarte estompat.

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Ian 18, 2014 @ 13:45:58

      Astãzi puţine din “urbele” noastre mai sunt cu adevãrat parte din naturã. Avem oaze de verdeatã numite generic “parcuri”, “zone plantate” sau mai ştiu eu cum dar, natura se îndepãrteazã de noi cu fiecare zi în care din varii motive, turnãm beton şi punem piatrã acolo pânã mai ieri creştea iarba. Nu sunt împotrica dezvoltãrii fireşti a aşezãrilor omeneşti dar, am putea sã facem aceste construcţÎi mai prietenoase cu mediul şi implicit mai folositoare omului. Ne simţim pierduţi între atâţia pereţi şi vrem sau nu vrem sã recunoaştem, suntem parte din naturã şi undeva adânc în noi, aceasta îşi plânge “paradisul pierdut:.

      Răspunde

  2. Carmen Pricop
    Ian 18, 2014 @ 07:30:30

    Atunci când a crescut betonul
    a fost de vină un dictator.
    Acum tot creşte şi-i dă tonul
    nu bunul gust, ci banul impostor.

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Ian 18, 2014 @ 13:54:48

      El n-a fost singur pe acolo
      Mai fosta-u mulţi şi-au susţinut
      Cã bine este pentru oameni
      Doar blocuri sã privim, nu munţi!
      Acum la fel se-ntâmplã toate:
      -E necesar!- se strigã-n cor
      Sã ridicãm pânã la Soare
      Duzini de case şi palate,
      Cine de el nevoie are
      Când bani am doi, sã pun în loc?
      Şi Soarele de va dispare
      Şi Cerul de nu-l voi vedea
      Mã voi uita în “almanahe”
      Cum ne spunea un “cineva”!

      Răspunde

  3. Trackback: Duzina de cuvinte- Zbateri | Cățărătorii
  4. ComiCultural
    Ian 18, 2014 @ 08:26:04

    Mi-a cam luat-o Carmen înainte, cam asta-ș gândi și eu.
    În plus, peisajul urban e foietajul sub care zilnic se coc destine fără de noroc. Versific în proză ad-hoc. Doar mă joc.
    Adicătelea, câte psihoze urbane, ma chere… E de scris până la adânci bătrâneți…

    Răspunde

  5. Scorpio
    Ian 18, 2014 @ 09:32:17

    Tot o jungla este….

    Răspunde

  6. roxdumitrache
    Ian 18, 2014 @ 13:57:38

    O junglã pentru care pãrem sã fim pregãtiţi dar sfârşim învinşi fãrã sã ne recunoaştem înfrângerea. Jinduim “pãduri ce ar fi putut sã fie…” cum spunea Ileana Vulpescu.

    Răspunde

  7. dordefemeie
    Ian 18, 2014 @ 15:03:41

    Mi-au placut mult si textul si ilustratia. Traim in aceasta lume si trebuie sa ne adaptam, din pacate.

    Răspunde

  8. SimonaR
    Ian 18, 2014 @ 15:36:30

    E junglă și nu e doar din cauza betoanelor. E și din cauza comportamentelor celor ce o populează. Mie asta mi se pare și mai trist.

    Răspunde

  9. Trackback: My virtual Outback
  10. Adrian
    Ian 18, 2014 @ 22:52:55

    E bine ca frumosul să îl simţim şi noi, dacă tot ni-l arată cineva e posibil să ne întoarcem în vremuri deloc plăcute! 🙂

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Ian 18, 2014 @ 23:13:59

      Fiecare generaţie trebuie sã se exprime. Perfect adevãrat. Frumosul însã este atemporal şi fãrã graniţe. Nu rãneşte pe nimeni nici dupã trecerea anilor, nici dacã cel care-l admirã este de pe alt continent. Despre un astfel de frumos vorbeam. Universal valabil. Nu vreau sã impun modele dar spun cã frumosul este în ochii privitorului. Privite astãzi, multe aşezãri sunt departe de a imprima în retina privitorului, frumosul. Armonie de culoare, de forme, de volume, de spatii, echilibru între utilitate şi plãcere. Celui ce gãseşte calea spre armonizarea acestor deziderate i-aş dat un brevet cãci suntem diferiţi dar, am putea totuşi sã convieţuim fãrã a fi necesar un ordin “de sus” al cuiva.

      Răspunde

  11. psi
    Ian 19, 2014 @ 10:20:37

    spre deosebire de oraşul nostru, care mai are parte de parcuri, verdeaţă, păduri, la voi chiar este junglă de beton. din păcate nici la noi nu va dura la nesfârşit acest paradis… 😦

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: