Fetiţa fãrã nume

Cu drag pentru Mara.

ilustratie realizata de Carmen Tudorache

ilustratie realizata
de Carmen Tudorache

A fost odatã ca niciodatã o fetiţã fãrã nume. O fetiţã cu ochi de peruzea. Mã veţi întreba poate: cum adicã fãrã nume? Nu este adevãrat! Poate nu-l ştii tu!
Ei bine, adevãrul este cã fetiţa avusese un nume foarte frumos pe care mama sa îl alesese anume cãci spunea ea, numele vorbeşte despre tine atunci când tu nu spui nimic. Fãrã nume suntem nevãzuţi şi neauziţi. Precum apa ploii, precum razele de soare, precum fulgii de zãpadã. Vin, ne mãngâie obrazul şi dispar la fel de repede. Nimeni nu ştie care strop de ploaie s-a oprit pe obrazul sãu. Nimeni nu ştie care fulg de nea a poposit în palma sa. Vin şi pleacã. Neştiuţi şi abia vãzuţi.
Fetiţa din povestea noastrã era o fetiţã tare veselã: îi plãcea sã cânte, sã danseze, sã se joace cu alţi copii, sã culeagã flori, într-un cuvânt cât era ziua de lungã nu stãtea locului o clipã dar, când se lãsa seara şi Moş Ene presãra praf de stele pe la gene, aşezatã între perne, devenea dintr-odatã de nerecunoscut. Liniştitã şi cuminte, aştepta ca mama ei sã ia cartea de poveşti şi sã înceapã sã-i citeascã. Nimic nu o bucura mai mult pe fetiţa noastrã decât sã-i spui poveşti. Poveşti cu zâne, cu pitici, cu Feţi-Frumoşi sau cu Zmei fioroşi, poveşti ce le-ar fi dorit fãrã sfârşit şi de aceea în fiecare searã mama îi citea cãci fetiţa noastrã nu mergea la şcoalã şi încã nu ştia nici sã scrie şi nici sã citeascã. Poveştile pãreau cã prind viaţã din semnele mici aşezate în şiruri ordonate pe care mama le urmãrea cu privirea şi care pãreau sã se cunoascã între ele de bunã-seamã, cãci altfel cum ar fi ştiut mama când povesteşte Albã ca Zãpada şi când Regina cea Rea? Dar cum încã era prea micã mama i-a spus sã aibã rãbdare. In curând va merge la şcoalã şi acolo va desluşi misterul micilor semne.
Anii au trecut şi a venit timpul ca fetiţa noastrã sã meargã la şcoalã. Mama continua sã-i citescã în fiecare searã poveşti deşi pentru ea, şcolãriţã de acum literele începeau sã cãpete înţeles. Totuşi, nu ştiu de ce, dintr-odatã fetiţa noastrã nu a mai vrut sã înveţe alfabetul. Nu a mai vrut sã scrie şi nici sã citeascã cãci a spus ea, literele nu îi sunt de niciun folos. Poate sã vorbescã şi sã cearã ceea ce are nevoie. Mama îi citeşte poveştile atât de dragi ei şi atunci de ce ar mai învãţa ea literele?
– Nu am nevoie de litere! – a strigat fetiţa când mama ei a rugat-o sã le scrie. Nu vreau sã le scriu ! Sunt prea multe şi le-am uitat! Unele sunt urâte, cocoşate sau cu multe picioare. Şi seamãnã aşa mult între ele! Sunt prea micã sã le ţin minte!
-Te rog, sã-mi citeşti o povesteeeeeeee! Aşa plângea fetiţa şi atunci mama înduioşatã, a luat cartea de poveşti şi a deschis-o dar mare i-a fost surpriza când a gãsit paginile goale. A rãsfoit-o miratã şi apoi a închis-o încet. Tristã fetiţa a întrebat-o unde sunt literele, de ce s-au risipit poveştile? Dar mama ei nu i-a auzit întrebãrile şi nici nu a vãzut tristeţea fetiţei cãci supãrate, se risipiserã şi literele din numele fetiţei şi astfel, aşa cum i-a spus odatã mama, fetiţa noastrã era acum fãrã nume şi devenise invizibilã şi glasul sãu, neauzit.
De atunci, fetiţa fãrã nume scrie în fiecare searã la vremea de altãdatã a poveştilor, câte o literã, apoi câte un cuvânt pânã când, împãcate literele se vor întoarce între paginile cãrtii de poveşti. Si poveştile vor prinde din nou viaţã şi fetiţa îşi va regãsi glasul şi numele pierdut. Cel mai frumos nume din lume: MARA. Fetiţa cu ochi de peruzea va fi din nou veselã şi în fiecare searã îi va citi surioarei sale mai mici din cartea cu poveşti nemuritoare.
 

La mulţi ani, Mara! Nepoata mea cu ochi de peruzea îşi aniverseazã ziua de nastere şi m-am gândit sã-i dãruiesc o poveste. Povestea fetiţei care învãţat sã preţuiascã cuvântul scris.

100_8895

Anunțuri

8 comentarii (+add yours?)

  1. timpu madalina
    Ian 17, 2014 @ 18:48:10

    la multi ani Mara,sa fii sanatoasa si sa ai numai rezultate bune la scoala,

    Răspunde

  2. psi
    Ian 17, 2014 @ 20:01:40

    🙂 la mulţi aaaani copil cu ochi de peruzea.

    Răspunde

  3. Carmen Tudorache
    Ian 18, 2014 @ 12:12:59

    La mai mare,tot inainte,..super…

    Răspunde

  4. Adriana
    Apr 26, 2017 @ 18:56:48

    Foarte frumoasa povestea si mai ales ideea de a o scrie. Tot inainte s…intr-o buna zi…poate iti va scrie si Mara o poveste 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: