Bine v-am gãsit dragi duzinari! Un An nou, cuvinte noi! Mã gândesc sã vã povestesc cum mi-am petrecut sãrbãtorile pentru cã nimic nu se comparã cu petrecerile de sfârşit de an când se înlãnţuie una de alta de zici cã nu se mai terminã! Când în sfârşit le pui capãt eşti rupt de obosealã: mâncare, bãuturã, dans, hlizealã, artificii, pupãcealã şi din nou pe loc repaus şi de la cãpãt.! Un adevãrat dezmâţ! Parcã nu ai ştii cã nu nimeni nu petrece de bunã-voie ci doar obligat de un psiriduş. Acesta prin exasperante manevre de culise şi aflat desigur sub influenţa unui iarnarcotic necunoscut nouã muritorilor de rând, ne îndeamnã la toate aceste manifestãri de exacerbatã iubilurã. Dãruim cadouri care mai de care mai trãznite, ne felicitãm de douã ori pe zi, ne dãm întâlnire sub crenguţa de vâsc, ne promitem câte în Lunã şi în stele (noroc cã ne lasã memoria cã altfel elefanţi ne-am face toţi) ce mai, o adevãratã corolarma de sentimente!
Dar vezi cã în tot acest timp, rãmân bine ancoratã (era sã spun cã în realitãţile vieţii dar mi-am luat seama) în nebunia sfârşitului sau poate a începutului de an cãci nu m-am hotãrât încã, încercând sã strãpung noaptea de vãztuneric ce se vrea cel mai bun sfãtuitor (deşi toate tâmpeniile se fac mai ales noaptea). Mã rog apoi sã-mi vinã un gând bun sau poate sã se întâmple o minune cãci doar atunci se va aprinde în mintea mea o caneluridã nouã ce-mi va da rãspuns la întrebarea nopţii mele de revelion : sã gãtesc un curcosaur sau un olimpotab? Te întrebi care ar fi diferenţa? Se vede cã nu eşti nici de departe un asirgurmand demn de Master Chef! Pãi sã vã explic pe îndelete acum cã sãrbãtorile au trecut, m-am odihnit o sãptãmânã la serviciu, şi am reuşit sã-mi limpezesc mintea uşor afectatã de un gând vienelar cum cã sunt mai bãtrânã cu un an. Deci: se ia un curcosaur grãsuţ, se perpeleşte uşor, încet, încet, foarte încet pânã când ori sare el din tavã, ori renunţaţi voi la a-l mai pãzi. Dacã v-aţi împãcat cu el, şi el cu sosul dn tavã, atunci se asorteazã cu nişte verdeţuri de sezon (aici este mai greu cãci de sezon la noi este doar vâscul sau poate sunt crenguţele de brad) şi se serveşte celor mai îndrãzneţi şi cu dantura completã. Cu discretul olimpotab este mai delicat: trebuie vânat! Pui nişte laţuri pe câmp, şi dacã ai noroc ori ţi-l aduce câinele când îi dai drumul la plimbare, ori dacã nu, aştepţi pânã când bagã Vânãtorul. Iei apoi olimpotabul, îl pui la fezandat (cã de, este vânat) şi când te-ai sãturat sã cauţi reţete noi, dai cu el la cuptor cum poţi, cãci s-ar putea sã se opunã. Dacã nu a murit de moarte naturalã ci chiar a fost vânat, atunci aveţi toate şansele sã-l puteţi servi prietenilor curajoşi. Desigur le spuneţi deschis cã nici analizele nu le are la zi şi nici nu-i cunoaşteţi pedigriul. La urma, urmei au venit la masã şi nu la analiza-organolepticã a produsului câştigãtor din concursul de bucãtãrealã de Anul Nou! Acestea fiind spuse vã urez din nou duzinealã plãcutã cãci primele cuvinte din acest an sunt fãrã ….egal! Poftiţi la psi sã le gãsiţi şi nu veţi fi dezamãgiţi! P.S. Nu cãutaţi în dicţionar cuvintele subliniate. Nu fiţi disperaţi cã nu le cunoasteţi. Nici eu nu le cunosc încã prea bine, de-abia ne-am întâlnit. Puteţi sã vã jucaţi cu ele dar, dupã aceea lãsaţi-le unde le-aţi gãsit. Sunt cam sãlbatice şi dacã scapã cine stie, va trebui completat DEX-ul.Duzina de cuvinte…..zãpãcite, inventate şi trãznite
10 ian. 2014 14 comentarii
in Clubul psi Etichete:cuvinte zãpãcite, DEX, inventate şi trãznite, psi luneli
ian. 11, 2014 @ 08:45:56
pare mai apetisant curcosaurul, nu stiu de ce. :)))
ian. 11, 2014 @ 09:47:43
Io nu m-am pupăcit cât aş fi vruuuuut … 😥
ian. 11, 2014 @ 18:26:58
Olimpotabul pare potrivit pentru un animăluţ de companie! 🙂
Nu am mai dansat de mult ca la acest revelion…
ian. 11, 2014 @ 23:46:09
Mă bucur că ai scris reţeta curcosaurului. Eu l-am fiert şi n-am ştiut ce să fac mai departe. Plec după verdeţuri de sezon! 🙂
ian. 11, 2014 @ 23:54:19
Eu as inveli curcosaurul in folie de aluminiu, cu niste radacinoase, stropi cu o lingura de ulei de masline, doua de sos de soia, plus un catel de usturoi. L-as coace la foc iute vreo ora, apoi as desface folia si l-as lasa la rumeni inca vreo 15 minute. Pana si cea mai tare carnita se fragezeste cu tratamentul asta.
In schimb mi-ar fi mila sa vanez olimpotabul.
ian. 12, 2014 @ 04:40:44
Incă un curcosaur răpus! Bun! Răzbunaţi suntem acei câţiva ce-l vroiam împuşcat! Bine că a trecut Anul Nou, zău aşa! Cu aşa gânduri cred că la tine lunile se vor numi augustozaur sau iunilură! Fug, mi-e somn! M-am trezit devreme! Cică trebuiesc citite douăzeci şi ceva de articole! Eu mă declar învinsă!
ian. 12, 2014 @ 11:44:05
vor fi în dex-ul din anul 2035. cum citisem pe undeva! 😆
ian. 12, 2014 @ 11:45:30
Nici eu nu prea m-am pupacit, nici nu prea m-am hlizit de sarbatori :))
Dar app de cuvinte, sigur vor exista candva in dictionar, sunt sigura 🙂
ian. 12, 2014 @ 16:17:00
😆
Da, e clar! E virusozaur ăsta! 😆
Deci asta e explicația ta pentru nebuniile de sărbători!
Rețetele…sunt interesante, dar nu știu de unde să procur materia primă 😀