La revedere 2013! Bine ai venit 2014!

sursa Google

sursa Google

Punct şi de la capãt. A fost odatã un an şi la fel ca cei dinaintea lui şi-a strâns jucãriile şi a plecat. Fãrã risipiri de fulgi, fãrã vãicãreli vântoase, fãrã lacrimi de chiciurã. Şi-a luat la revedere zgomotos în lumina milioanelor de artificii, vrând parcã sã spunã: eu plec, rãmâneţi sãnãtoşi dar, ca sã nu mã uitaţi bucuraţi-vã de venirea celui ce-mi urmeazã. Poate credeaţi cã dimpotrivã, anul nou-nouţ era cel întâmplinat cu jocuri vesele de artificii. Da de unde! Darul era din partea celui trecut prin viaţã care ştie de acum ce puţin îţi trebuie ca sã fi fericit. Aşadar puţinã luminã, puţinã muzicã, puţinã aglomeraţie şi dintr-o datã grijile tale au dispãrut, ascunzându-se printre celelalte griji venite acolo cu ceilalţi finalişti ai anului trecut.

Deci: când te bucuri de început fii sincer şi spune cã te bucuri de un sfârşit. Care? Doar tu vei ştii, dar asta este.
Cãnd cauţi mulţimile, fii sincer şi spune-ţi cã nu vrei sã te alãturi celor cãrora le plac mulţimile ci, mai degrabã, vrei sã-ţi aduni singurãtatea, sutelor de singurãtãţi ce mãrşãluiesc prin preajmã.
Când începi sã-ţi scrii lista cu tot ceea ce-ţi propui sã rezolvi în acest an ai grijã sã nu omiţi sã treci şi acele câtevã desigur insignifiante, activitãţi rãmase nerezolvate, fãcându-le astfel dispãrute între trecutul recent, prezentul uşor neclar şi viitorul despre care încã nu vrei sã ştii cum va fi.
Începuturile de orice fel sunt tare dificile: greu sã uiţi, greu sã porneşti pe noi cãrãri, greu sã te decizi alãturi de cine sã rãmâi, greu sã te desparţi de cei care ştii sigur cã nu te mai leagã nimic. Realizezi cã uneori este mai uşor sã abandonezi un lucru început pe care nu ştii prea bine de ce l-ai început. Şi câte abandonuri se anunţã la sfârşit de an! Şi câte despãrţiri! Ne minţim adeseori spunând cã despãrţirile pot fi amiabile, civilizate. Or fi! Unele. Pentru mine despãrţirile sunt doar despãrţiri. Rupturi, sfâşieri din care mereu, mereu vor cãdea fãrâme ce vor marca drumul pe care nu am mai mers niciodatã împreunã, pânã când nu va mai fi nimic de risipit. Nici vise, nici speranţe, nici bucurii, nici dureri. Adicã cam tot ceea ce am fi avut dacã am fi rãmas împreunã. Asta este cam ce cred eu despre despãrţiri cãci ceea ce vãd în jurul meu pare sã fie mai degrabã schimburi de experinţã, din care fiecare îşi ia notiţele despre obiectul studiului, dupã care pleacã mai departe sã aprofundeze cele învãţate cu alţi parteneri de studiu.
Dar cum am trecut binişor în anul 2014, las în urmã gândurile despre anul ce tocmai a trecut şi încep sã mã gândesc la ce înseamnã anul 2014 pentru mine. Ce ştiu, cã ce surprize îmi rezervã nu ştiu încã. Dar v-aţi gândit cum ar fi dacã la început de an aţi gãsi sub brad ascunsã printre cadouri o agendã în care ar fi notat ceea ce urmeazã sã vi se întâmple ? Fiecare zi, fiecare orã, pas cu pas şi orice ar fi scris sã nu puteţi schimba nimic? Ce aţi gândi? Cum aţi trãi aşteptând clipã de clipã sã se împlineascã profeţiile? Mie una nu mi-ar plãcea, drept care, gonesc departe gândul buclucaş şi las timpului timp sã-mi dezvãluie surprizele anului ce tocmai a început.
Dar voi ce aţi face cu agenda “viitorului”? Aţi rãsfoi paginile sau la sfârşit de an aţi compara faptele cu profeţiile? S-ar încumeta cineva?
 
 
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: