Aşteptãndu-l pe Moş Crãciun

Mos Gerila

Mos Gerila

Zilele acestea oraşul, ţara, lumea toatã a fost invadatã de Moşi. Mulţi Moşi bãrboşi, dolofani şi cu frumoase costume roşii cu sau fãrã saci plini cu jucãrii. Prin birouri, magazine, grãdiniţe şi prin tot ce poate cuprinde un numãr respectabil de copii şi pãrinţii aferenţi şi-au fãcut apariţia cu mult fast împãrţind pungi cu cadouri. Poate faptul cã ai mei copii au trecut de vârsta copilãriei de ceva timp, reprezintã motivul pentru care nu am stat în toţi aceşti douãzeci de ani cu ochii pe explozia de Moşi şi nici nu m-am întrebat ce gândesc copii despre acest fenomen. Vavaly a fost cea care m-a fãcut sã mã gândesc ce departe sunt timpurile în care copil fiind îl aşteptam pe Moş Gerilã şi plinã de emoţie îi spuneam poezia! Şi cu câtã nerãbdare aşteptam vizitele la serviciul mamei şi la cel al tatãlui! Brazi împodobiţi, poezii şi pungi cu cadouri în care gãseam tricouri, ciorapi, fulare, cãrţi, bomboane şi…portocale! Ei da: o portocalã! Erau timpuri în care portocalele şi bananele nu se gãseau decât iarna. Poate acesta sã fi fost unul din motivele pentru care aşteptam cu atâta nerãbdare sãrbãtorile de iarnã. Între geamurile duble ale ferestrei de la dormitor, mama punea “ la rece” mere, lãmâi şi portocale. Toatã camera mirosea aşa de frumos!

Deşi chiar şi noi participam la mai multe serbãri ale Pomului de iarnã, parcã nu eram atât de asaltaţi de imaginea lui Moş Gerilã, astfel încât pânã în dimineaţa Crãciunului când ne repezeam la cadourile de sub bradul de acasã, entuziasmul nu de scãdea de loc. Ciudat dar nu am amestecat niciodatã poveştile moşilor care îi precedau Moşului cu “M” mare! Cã a fost Gerilã şi nu Crãciun este adevãrat. Dar la fel de adevãrat este şi faptul cã noi copii de atunci am trãit cu bucurie momentele de sãrbãtoare, am învãţãt poezii, am cântãt “Moş Crãciun cu plete dalbe”, am fost la colindat de “Moş Ajun” şi am mers cu “Steaua”.
Ca mãmicã de copii am avut noroc: câţiva ani de Moş Gerilã şi apoi am trecut fãrã mari bãtãi de cap la Moş Crãciun. Prea mici pentru a sesiza nuanţa, nu aveau cum sã punã probleme de conţinut şi substanţã, astfel încât o datã cu trecerea de la “Tovarãşa educatoare” la “Doamna educatoare” s-a fãcut şi trecerea de la “Moş Gerilã” la “Moş Crãciun”, lin şi cu repertoriul de iarnã frumos adaptat noilor timpuri. Şi cum încã nu eram destul de “deschişi” spre lume nici nu aveam parte de invazia de moşi ce ar fi putut sã-i zãpãceascã prin prezenţa lor intempensivã oriunde ai fi pãşit prin oraş sau prin instituţiile de tot felul.
Recunosc cã îmi plac parcurile de iarnã amenajate prin oraş, mã bucur de luminile de sãrbãtoare şi cum cred cã niciodatã nu eşti prea mare pentru a te bucura de venirea lui Moş Crãciun am pornit şi eu în preumblare sã-l gãsesc pe Moş Crãciun. Greu nu a fost şi mã gandesc cã mare noroc am avut cã nu a trebuit sã-i cant! Sau poate ar trebui sã-i parã rãu?
100_2059

5 comentarii (+add yours?)

  1. psi
    Dec 27, 2013 @ 10:48:02

    sărbători cu bine! şi un an, 2014 aşa cum îţi doreşti.

    Răspunde

  2. roxdumitrache
    Dec 27, 2013 @ 19:16:29

    Multumesc!

    Răspunde

  3. Alexa T
    Dec 27, 2013 @ 21:57:13

    Super instantaneele… poate ajung si eu sa vad luminitele de prin parc!! Si multumesc pentru cadou (in cazul in care am uitat)!!

    Răspunde

  4. vavaly
    Dec 28, 2013 @ 11:08:42

    totul era mai simplu odata… desi in filme intotdeauna sunt multi Mosi. atunci cand ii vezi in viata reala si mai ales in viata copilului tau, percepi altfel lucrurile. frumos ai scris.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: