Psi-luneli Bradul

 
 
DSC00236
Un brãduţ nici mic, nici mare
Poate doar mai rãsãrit
Printre fraţii din pãdure,
Mândru crengile-şi rãsfirã
Tot privind în jurul sãu
Şi gândind: “ cãnd voi fi mare,
Toţi sub umbra mea veţi fi!”
 
Mergem la munte, urcãm pe creste, urmãm potecile ce ne cãlãuzesc paşii, respirãm aerul tare şi ne oprim adeseori la umbra lor. Ne sprijinim trupul obosit de trunchiul lor. Cu braţele roatã, încercãm sã-l cuprindem apropiindu-ne obrazul de scoarţa lor, ascultãm clocotul sevei ce alergã prin el cu privirile ridicate spre vârful ce sprijinã cerul.
Atunci începi sã simţi cum îţi cresc rãdãcini ce pãtrund adânc în pãmânt legându-te pentru totdeauna de aceste meleaguri.
Respiri adânc şi începi sã-ţi umpli plãmânii cu aerul tare şi simţi cum te cuprinde ameţeala înãlţimilor, îmbãtat de parfumul greu al stropilor de rãşinã.
Închizi ochii şi începi sã pluteşti uşor deasupra pãdurii, ridicat pe umerii verzi, pânã sus la cerul albastru unde doar norii aleargã.
Brazii sunt scãrile verzi pe care muntele urcã spre cerul albastru.
Toţi brazii sunt porţi cãtre cer. Pãşeşti printre ei cãlcând pãmântul cu grijã, urci cu trudã şi când ei brazii, te vãd cã eşti destul de umil, destul de hotãrât sã atingi cerul, se dau la o parte şi te lasã sã-l atingi. Vremelnic. Doar atât cât sã ţi se strecoare în suflet şi sã vrei sã revii mereu şi mereu. Porţi vii, porţi veşnic verzi.
Toţi brazii sunt începuturi. Din creangã în creangã, mai urci cu un an.
Toţi brazii sunt drumuri spre inima muntelui. Cu fiecare rãdãcinã te agãţi mai vârtos de viatã, de pãmânt.
Toţi brazii sunt tot atâtea glasuri cu care munţii ne cheamã la ei.
Munţii nu sunt niciodatã tãcuţi. Munţii cântã, munţii strigã, munţii îşi plâng goliciunea, munţii se tânguie.
Dar munţii se rãzbunã când le sunt furate treptele cãtre cer şi când nu mai au glas.
Atunci munţii coboarã spre cei care au uitat cã cerul stã pe umerii lor şi îşi cautã rãdãcinile furate şi îşi adunã braţele tãiate ce altãdatã sprijineau cerul. Şi glasul lor nu mai este adiere de vânt. Şi oamenii îşi amintesc cu durere cum se cioplesc treptele şi cum se ridicã stâlpii porţilor. Şi pornesc spre munte. Şi duc cu ei puiuţi de brad cu care încet, încet îşi croiesc drum nou cãtre cer şi ridicã din nou porţile verzi prin care vor privi cerul.
An de an, în prag de Craciun aducem în casã un brad. Cât mai frumos, cât mai mare. Fãrã el spunem cã nu se poate. Oare?
An de an, zeci, sute de brazi frumoşi, mor aruncaţi la gunoi. Nimeni nu i-a vrut. Ei vor muri încet, încet. Trepte verzi ce nu vor mai urca cãtre cer. Porţi verzi ce nu vor mai ascunde cerul. Doar timp risipit şi clipe efemere de frumuseţe.
De ceva ani am renunţat sã mai cumpãr brazi naturali. Îi vreau acolo, pe munte. Îi caut cu privirea prin curţile caselor sau prin parcuri. Mã bucur de frumuseţea lor oriunde îi vãd. Ştiţi cã Bucureştiul are multe cartiere vechi în care aproape fiecare curte are un brad imens? Niciunul dintre proprietari nu s-a gândit cã le umbreşte curtea şi sã-i taie. Mi-am propus adeseori sã le imortalizez frumuseţea şi sã le aflu povestea. Sunt atât de mulţi!
Deci, sa lãsãm brazii munţilor. Sã mergem dupã ei acolo unde şi noi oamenii şi cerul, avem nevoie de ei. Trepte verzi pe care muntele sã urce spre cer. Porţi dupã care Cerul sã-şi ferece ploile şi zãpezile. Ştiu cã se poate trebuie doar sã vrem.
 DSCF0880
 
 
 
 
 
 
 
 
 Toţi brazii azi, la psi  îşi spun povestea.
 
Anunțuri

9 comentarii (+add yours?)

  1. psi
    Dec 23, 2013 @ 06:43:19

    frumos îndemnul tău şi mă alătur şi eu! de ani buni fac brad artificial în casă şi aduc mirosul de brad prin alte mijloace. să lăsăm bradului natural locul pe care îl merită de fapt… în păduri, în suflete, în amintiri…

    Răspunde

  2. Geanna OC
    Dec 23, 2013 @ 06:52:42

    Sarbatori binecuvantate! Craciun fericit!

    Răspunde

  3. Trackback: Psiluneli : Bradul | Hipertensiv
  4. dordefemeie
    Dec 23, 2013 @ 09:26:45

    Cat de frumos „Brazii sunt scãrile verzi pe care muntele urcã spre cerul albastru.” Sarbatori fericite!

    Răspunde

  5. maya
    Dec 23, 2013 @ 17:28:47

    Iată, încă un motiv în plus de admirație pentru tine.
    Crăciun fericit, fată frumoasă și sensibilă!

    Răspunde

  6. SimonaR
    Dec 24, 2013 @ 02:08:28

    Deși nu sunt deloc fan munte mi-a plăcut tare mult cum ai descris pădurea, urcușul, brazii…
    Sărbători frumoase Roxana!

    Răspunde

  7. Adriana
    Dec 24, 2013 @ 08:52:57

    Asta cred si eu:bradului la munte-i place…vorba cântecului. Să-l lăsăm acolo. Şi nu e trend, e purul adevar. Câtă vreme s-au inventat alti inlocuitori de pom de craciun…de ce nu ne-ar ramane pădurile intacte? Crăciun fericit, Roxi!

    Răspunde

  8. greenleaffy
    Dec 25, 2013 @ 10:22:10

    Mi-a plăcut și sunt de acord cu ceea ce ai spus. Sunt pentru brazii artificiali când este vorba de împodobirea lor în săptămâna Crăciunului. Dacă niște copii ai viitorului, în loc de păpuși, ar vrea bebeluși adevărați, să le scoată ochii și să le răsucească brațele la spate, cum se întâmplă adesea, atunci când se joacă? În mirosul de brad stă spiritul sărbătorii, oare, sau în bucuria nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos? La multți ani, cu bucurie și credință!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: